|
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4,
glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn...
Veniţi toţi credincioşii cu inimi curate să cinstim, după cuviinţă, pe Ierarhul lui Hristos, Pahomie, cel ce prin nevoinţe sihăstreşti şi virtuţi creştineşti a fost încununat în ceruri cu lumina cea neînserată a dumnezeirii, unde se roagă pentru sufletele noastre, (de două ori)
Pe râvnitorul celor dumnezeieşti şi chivernisitorul harului, pe Pahomie, cel născut în pământul Gledinului, să-l lăudăm astăzi cu bucurie, căci după multe osteneli a primit de la Dumnezeu cununa cea neveştejită a Împărăţiei Sale.
Pe vasul cel ales al Duhului, cel osebit între sihaştrii neamului nostru, pe marele Pahomie, ierarhul Bisericii strămoşeşti, casnic şi prieten al Domnului, să-l cinstim astăzi, căci s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul rugăciunii celei curate şi al înţelepciunii, care l-au înălţat în Împărăţia cerurilor, unde se roagă pentru sufletele noastre.
Dacă suntem după Paşti, se cântă:
Slavă... Înstrăinându-te de ţinuturile binecuvântate..., apoi:
Şi acum..., a Praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare, se cântă:
Slavă... Înstrăinându-te de ţinuturile binecuvântate...,
Şi acum..., a Născătoarei
Slavă..., glasul al 8-lea:
Înstrăinându-te de ţinuturile binecuvântate ale Ardealului, te-ai mutat în lavra Neamţului, unde te-ai adus pe tine însuţi jertfă bineprimită Domnului, pe care L-ai iubit din tot sufletul şi cugetul tău, Părinte Pahomie. Iar dacă ai câştigat putere şi har, ai surpat toate uneltirile vrăjmaşului şi te-ai înălţat deasupra necazurilor şi grijilor lumeşti, devenind pildă vie monahilor nevoitori şi credincioşilor râvnitori. Pentru aceasta, te rugăm să mijloceşti la Hristos Dumnezeu să uşureze toate greutăţile vieţii noastre şi să ne mântuiască pe noi.
Şi acum..., a Născătoarei:
Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni, pe pământ s-a arătat şi cu oamenii a vieţuit; că din Fecioara curată trup luând şi dintr-însa ieşind cu adăugirea firii omeneşti: un Fiu este, îndoit în fire, dar nu în feţe. Pentru aceasta, propovăduindu-L pe Dânsul Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit cu adevărat, mărturisim pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care roagă-L, Maică nenuntită, să se miluiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNA:
Stihirile Sfântului, glasul al 5-lea:
Podobie: Pe Cuvântul...
Astăzi toţi credincioşii cântă cu bucurie prăznuirea cea de peste an a Ierarhului Pahomie, iubitorul de nevoinţe şi mărturisitorul adevărului, lăudând pe Hristos Cel care l-a preamărit.
Stih: Gura mea va grăi inţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
De dragostea Stăpânului cea fierbinte fiind aprins, minunate Ierarhe Pahomie, prin bărbăteasca înţelepciune ai biruit uneltirile lui Veliar şi, în nevoinţe sihăstreşti petrecând, pe Hristos L-ai urmat in toată viaţa ta.
Stih: Doamne, iubit-am casa unde locuieşti Tu şi locul unde sălăşluieşte slava Ta.
Bucură-te, Părinte preacinstite Pahomie, fiu al Gledinului, ierarh al Romanului şi ctitor al Pocrovului Neamţului; bucură-te, învăţător al înfrânării şi sihastru al sihaştrilor. Bucură-te, Ierarh preaînţelept, vas cinstit al Duhului Sfânt.
Dacă suntem după Paşti, se cântă:
Slavă..., Astăzi, întreg poporul...,
Şi acum..., a Praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare, se cântă:
Slavă..., Astăzi, întreg poporul...
Şi acum..., a Născătoarei.
Slavă..., acelaşi glas:
Astăzi, întreg poporul iubitor de Hristos într-un glas îl laudă pe râvnitorul şi locuitorul Raiului, pe fericitul Pahomie, ierarh smerit şi pustnic biruitor, prin care Dumnezeu neîncetat Se preamăreşte.
Şi acum..., a Născătoarei:
Plinitu-s-au proorociile cele pentru tine, Fecioară curată; pentru că unul din prooroci te-a numit pe tine uşă la Eden, care dă spre Răsărit, prin care nimenea n-a trecut decât numai Făcătorul tău şi a toată lumea. Iar altul, rug arzând cu foc, că întru tine s-a sălăşluit Focul Dumnezeirii şi ai rămas nevătămată. Altul, munte sfânt din care s-a tăiat, fără mână de om, Piatra cea din capul unghiului şi a lovit chipul lui Nabucodonosor cel netrupesc. Cu adevărat mare şi preamărită taină este cea întru tine, Maica lui Dumnezeu! Pentru aceea te mărim, că prin tine s-a făcut mântuirea sufletelor noastre.
Troparul Sfântului, glasul al 4-lea:
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a aratat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Pahomie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Alt tropar, glasul al 4-lea:
Stea mult-luminoasă, răsărită în ţinutul Gledinului, ai strălucit ca un semn dumnezeiesc în pământul Moldovei, luminând inimile credincioşilor. Stâlp neclintit al rugăciunii curate, podoaba aleasă a ierarhilor români şi ctitor al schitului Pocrov din lavra Neamţului, Sfinte Ierarhe Pahomie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
Dacă suntem după Paşti:
Slavă... Şi acum..., al Praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare:
Slavă... Şi acum..., al Născătoarei-Invierii, glasul al 4-lea.
LA VECERNIA MARE
După psalmii 103 şi ectenia mare, cântăm:
Fericit bărbatul..., starea intâi.
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8, glasul intâi.
Podobie: Prea lăudaţilor mucenici...
Prea lăudate Ierarhe Pahomie, luând crucea pe umeri I-ai urmat lui Hristos din tinereţile tale, făcând roditoare toate ostenelile trupului. Împodobit cu florile virtuţilor, sufletul tău a fost primit in ceruri, în ceata ierarhilor nevoitori. De acolo, roagă-te să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Fiu preaminunat al Gledinului şi podoaba aleasă a călugărilor din Moldova te-ai arătat pe tine, Părinte Pahomie. Veseli-se-vor credincioşii Bisericii Dreptmăritoare când dreptul este lăudat, căci pomenirea lui este plină de nemurire. Pentru aceasta şi noi, adunându-ne astăzi, ne veselim, lăudându-te pe tine şi cu credinţă iţi grăim: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Adunarea credincioşilor, cetele monahilor şi soborul ierarhilor să-L lăudăm după cuviinţă pe Pahomie, ierarhul lui Hristos, odrasla cea aleasă a Ardealului şi ctitorul Pocrovului din lavra Neamţului. Toţi cu un glas să-l rugăm să mijlocească la Hristos Dumnezeu, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Înfrumuseţat fiind cu duhul înţelepciunii, cu cunoaşterea şi blândeţea, toată viaţa ai dăruit-o slujirii lui Dumnezeu, Părinte Pahomie. Pentru aceasta, ai dobândit în ceruri cununa , cea neveştejită a cuvioşilor şi cinstea cea aleasă a ierarhilor. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace si mare milă.
Alte stihiri, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn...
(a se vedea cele 4 de la Vecernia mică)
Slavă..., glasul al 5-lea:
Cuvioase Părinte, nu ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, până ce sufletul şi trupul de patimi ţi le-ai curăţit şi pe tine însuţi te-ai gătit locaş Duhului. Că, venind Hristos cu Tatăl şi cu Duhul, sălăşluire întru tine a făcut şi Treimii Celei cei de o fiinţă slujitor te-a arătat; de lucruri mari propovăduitorule Pahomie, roagă-te pentru sufletele noastre.
Şi acum..., a Praznicului (dacă este după Paşti)
Sau
Şi acum..., Dogmatica, glasul al 5-lea:
În Marea Roşie, închipuirea miresei celei neispitite de nuntă s-a întipărit de demult. Acolo Moise, despărţitor al apei, iar aici Gavriil, slujitor al minunii. Atunci, trecut-a Israel adâncul cu piciorul neudat, iar acum Fecioara L-a născut fără sămânţă pe Hristos. Marea, după trecerea lui Israel, a rămas nestrăbătută; iar cea fără prihană, după naşterea lui Emanuel, a rămas nevătămată. Cel ce eşti şi mai inainte ai fost şi Te-ai arătat ca om, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
VOHOD: Lumină lină...
Prochimenul zilei
PAREMIILE
Din cartea Pildelor, citire: (10, 8; 3,13-16)
Pomenirea drepţilor e cu laude, dar numele necredincioşilor se stinge. Fericit e omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a cunoscut ştiinţa; că mai bine e să negustoreşti cu ea decat cu vistierii de aur şi argint; mai scumpă e ea decat nestematele; împotriva ei nimic din ce e rău nu poate sta; ea li se descoperă tuturor celor ce i se apropie şi nimic din ce e scump nu-i este deopotrivă. În dreapta ei stau îndelunga'nzilire şi anii vieţii, în stânga ei stau bogăţia şi slava; din gura ei se rosteşte dreptatea, ea legea şi mila pe limbă le poartă.
De la Pilde, citire: (10, 32-11,12)
Din gura celui drept picură înţelepciune, dar limba nedreptului va pieri. Din buzele oamenilor drepţi picură daruri, dar gura necredincioşilor e ticăloasă. Cântarele înşelătoare sunt urâciune'n faţa Domnului, dar cumpăna dreaptă îi e bineplăcută. Oriunde intră trufia, acolo va fi şi dispreţul, dar gura celor smeriţi cugetă înţelepciune. Cand drepţii mor, lasă'n urmă păreri de rău, dar pieirea necredinciosului e grabnică şi veseleşte. În ziua mâniei averile nu vor folosi la nimic, dar dreptatea va izbăvi din moarte. Dreptatea nevinovatului îndreaptă căile, dar necredinţa se prăbuşeşte în nedreptate. Dreptatea oamenilor drepţi îi va face liberi, dar nelegiuiţii se prind în propria lor nimicnicie. La moartea omului drept nu-i piere şi nădejdea, dar lăudăroşenia necredinciosului îl va face să piară. Omul drept scapă din capcană, iar necredinciosul îi ia locul. Gura necredinciosului e un laţ pentru cetăţeni, dar priceperea drepţilor aduce spor. În bunăstarea drepţilor înfloreşte cetatea, dar prin gurile necredincioşilor se surpă. Omul descreierat îi batjocoreşte pe cetăţeni, dar mintosul le aduce linişte.
Din înţelepciunea lui Solomon, citire: (4,7-15)
Omul drept, chiar dacă moare de timpuriu, află odihna. Bătrâneţea cinstită nu e cea dată de lungimea vieţii, ea nu se masoară cu numărul anilor; la om, înţelepciunea e cărunteţea lui şi viaţa neîntinată îi este bătrâneţea; plăcut lui Dumnezeu, Acesta l-a iubit mutându-l dintr-o lume a celor păcătoşi; răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i strâmbe înţelepciunea, ca nu cumva înşelarea să-i amăgească sufletul; căci vraja răutăţii întunecă ce-i bun şi ameţeala poftei subjugă mintea clară; desăvârşit devreme, plinirea lui e lunga. Sufletul său, plăcut lui Dumnezeu, a fost grăbit să plece din mijlocul răimii. Nebunii văd aceasta, dar nu pricep nimic şi nici că-şi bat ei capul cu astfel de nimicuri, că harul şi îndurarea sunt pentru-aleşii Săi, iar cercetarea, pentru sfinţii Săi.
LA LITIE
Stihira Sfântului, glasul al 2-lea:
Împodobiţi-vă, plaiuri strămoşeşti din Bistriţa-Năsăud, că fiul vostru din Gledin a poposit în lavra Neamţului să prefacă sihăstria în ogor roditor, iar Episcopia Romanului să o îmbrace în haină înnoitoare. Pentru aceasta, în ziua prăznuirii sale, prinos de mulţumire îi aducem noi, credincioşii, urmaşii săi, şi cu inimi curate îi cântăm: Bucură-te, Părinte Pahomie, mult nevoitorule şi rugătorule pentru sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Cuvioase Părinte Pahomie, tu, în fapte bune strălucind, lui Hristos bine I-ai placut. Că asupra patimilor intâi îmbărbătându-te, sufletul şi trupul ţi-ai sfinţit, iar mai apoi Biserica dreptmăritoare ai slujit aşezat pe scaunul vlădicesc de la Roman. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască pace Bisericii Sale iar sufletelor noastre mare milă.
Dacă suntem după Paşti:
Şi acum..., a Praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare,
Şi acum..., a Născătoarei:
Făcătorul şi Izbăvitorul meu, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, Preacurată, întru tine imbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozit. Pentru aceasta, ţie, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei, cu adevărat îţi strigăm fără încetare, ca îngerul: Bucură-te! Bucură-te, Stăpână, apărătoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.
(Octoih, Glasul al 6-lea, de la Stihoavna slujbei de Duminică)
LA STIHOAVNA
Stihirile, glasul al 5-lea:
Podobie: Bucură-te, cămară...
Bucură-te, Pahomie, ierarhul lui Hristos, vorbitorule cu îngerii, căci cu adevărat pe pământ ai petrecut viaţă de sfinţenie, nevoindu-te în pustietăţi şi petrecând pururea în rugăciune şi smerită cugetare. Deci, arătându-te pildă vie de curăţie şi primind strălucirile Sfântului Duh cele dătătoare de raze, Preafericite, te-ai luminat şi ai văzut cele viitoare; în trup fiind, ai învăţat cetele monahilor sa vieze întru lumina cea neînserată , a lui Hristos Dumnezeu. Pe Acela roagă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său.
Bucură-te, Părinte Pahomie, cel ce te-ai făcut începător şi sprijinitor nebiruit al sihaştrilor români. Bucură-te împreună cu Sofronie, Macarie şi Lazăr, ucenicii tăi şi împreună nevoitori în pustietăţile munţilor Carpaţi. Căci, tăind rădăcinile patimilor şi luptând bărbăteşte împotriva ispitelor, ai îndepărtat degrabă înşelăciunea patimilor lumeşti cele pierzătoare de suflet. Iar acum, în ceruri fiind impodobit de Hristos cu slavă negrăită, te rogi pentru sufletele noastre.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
Bucură-te, stâlp şi rază de lumină întărit de puterea Duhului, care te-ai suit la ceruri. Pahomie, de Dumnezeu insuflate, arată-te nouă ca o comoară preafrumoasă şi cu semne dumnezeieşti, ca să urmăm şi noi calea virtuţilor creştineşti. Părinte, iubitorule de Dumnezeu, nu înceta a te ruga lui Hristos să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Dacă suntem după Paşti, se cântă:
Slavă..., Pe cel ce este podoaba ierarhilor..., Şi acum..., a Praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare,
Slavă..., Pe cel ce este podoaba ierarhilor..., Şi acum..., a Născătoarei din Triod.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Pe cel ce este podoabă ierarhilor români, laudă sihaştrilor, făcător de minuni şi rugător neîncetat către Dumnezeu, adunându-ne împreună, o, iubitorilor de prăznuire, să-l lăudăm cu cântări, zicând: Bucură-te, îndreptătorul şi povăţuitorul cel iscusit al sihaştrilor; bucură-te, luminătorule cel minunat, care luminezi toată Biserica dreptmăritoare cu strălucirea virtuţilor; bucură-te, mângâietorul celor din suferinţe; bucură-te, Părinte Pahomie, bucuria Ardealului şi floarea cea aleasă a monahilor moldoveni. Bucură-te, Ierarhe prealăudate şi rugător pentru sufletele noastre.
La binecuvântarea pâinilor: Troparul Sfântului (de două ori),
apoi: Născătoare de Dumnezeu Fecioară..., o dată.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul...,
Dacă suntem după Paşti, se cântă troparul Praznicului (de două ori),
Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., Iar al Praznicului.
Dacă suntem în Postul Mare, se cântă troparul Sfântului (de două ori),
Şi acum..., al Născătoarei-Învierii, de la glasul al 4-lea.
După Catisma întâi, Sedealna Sfântului, glasul întâi:
Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Veniţi, credincioşilor, cu vrednicie să-l lăudăm pe dumnezeiescul Pahomie şi cu dragoste să-l fericim, ca pe un mare păstor şi slujitor preaînţelept al adevărului. Căci se roagă lui Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre.
Dacă suntem după Paşti:
Slavă..., Şi acum..., a Praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare:
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei (Catavasier).
Maică a lui Dumnezeu, pe tine te ştim toţi, cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate, care şi după naştere te-ai arătat fecioară cu adevărat. Pe tine te avem ocrotitoare noi, păcătoşii; pe tine izbăvire în ispite te-am câştigat, singura cu totul fără prihană.
După Catisma a doua, Sedealna Sfântului, glasul al 3-lea:
Podobie: De frumuseţea...
Astăzi cetele monahilor şi poporul dreptcredincios se bucură, aducând laudă lui Dumnezeu, cântând faptele, credinţa şi râvna Sfântului Pahomie, vasul de cinste al lui Hristos. Pentru aceasta, cu toţii să strigăm: Slavă Ţie, Doamne, Cel ce ai preamărit pe cel plăcut Ţie.
Dacă suntem după Paşti:
Slavă... Şi acum..., a Praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare:
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei, însăşi podobia.
De frumuseţea fecioriei tale şi de preastrălucirea curăţiei tale Gavriil uimindu-se, a zis către tine, Născătoare de Dumnezeu: ; Ce laudă vrednică voi aduce ţie? Sau ce te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti cu daruri dăruită.
Polieleul
MARIMURILE:
Fericimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Pahomie, fiul Gledinului Bistriţei şi podoaba cea aleasă a cuvioşilor şi ierarhilor români.
Altă stihiră:
Veniţi, iubitorilor şi mărturisitorilor de Hristos, cu laude să-i cântăm Părintelui nostru Pahomie, zicând: pe marele rugător către Hristos.
Stih 1: L-am aşteptat, pe Domnul L-am aşteptat, şi El a luat aminte la mine şi mi-a auzit rugăciunea. (Ps. 39,1)
Stih 2: Ca o umbră când se'nclină mă petrec, ca lăcustele mă scutur. (Ps. 108, 23)
Stih 3: Pentru ca gura mea să nu grăiască lucruri omeneşti, de dragul cuvintelor de pe buzele Tale eu am păzit căi aspre. (Ps. 16, 4)
Stih 4: Plânsul mi l-ai întors întru bucurie, sacul mi l-ai rupt şi cu veselie m'ai încins. (Ps. 29,11)
Stih 5: Să ştiţi că minunat l-a făcut Domnul pe cel sfânt al Său; Domnul mă va auzi cand voi striga către Dânsul. (Ps. 4, 3)
Stih 6: Cântaţi-I Domnului voi, cei cuvioşi ai Lui, şi mărturisiţi pomenirea sfinţeniei Lui. (Ps. 29, 4)
Apoi, Slavă..., Slavă Ţie, Treime Sfântă..., şi celelalte.
După Poieleu, Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Ostenelile înfrânării le-ai suferit şi ai primit darul nepătimirii şi al tămăduirii, Pahomie de Dumnezeu insuflate. Pentru aceasta, te rugăm să mijloceşti la Hristos Dumnezeu să ne vindece de bolile păcatului şi să dăruiască pace şi mântuire sufletelor noastre.
Dacă suntem după Paşti, se cântă:
Slavă... Şi acum..., a Praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare, se cântă:
Slavă... Şi acum..., însăşi podobia:
Spăimântatu-s-a Iosif, lucru mai presus de fire văzând şi în minte a avut roua cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără sămânţă, de Dumnezeu Născătoare, rugul cel nears, toiagul lui Aaron, cel ce a odrăslit; şi, mărturisind logodnicul şi ocrotitorul tău, preoţilor le-a grăit: Fecioara naşte şi după naştere rămâne iarăşi fecioară.
Antifonul I, glasul al 4-lea
PROCHIMEN, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
Stih: Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor tale în toată vremea.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Matei (XI, 27 - 30), (joi, săptămâna a 4-a după Rusalii):
"Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu-L cunoaşte pe Fiul decât numai Tatăl, şi nici pe Tatăl nu-L va cunoaşte nimeni decât numai Fiul şi cel căruia va vrea Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni! Luaţi jugul Meu asupra voasţră; şi învaţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre! Că jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară."
Dacă suntem după Paşti, se cântă:
Învierea lui Hristos... şi se zice Psalmul 50;
Iar dacă suntem în Postul Mare, se zice numai Psalmul 50.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Ierarhului Tău Pahomie, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.
Şi acum..., a Născătoarei:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte toate fărădelegile noastre.
Stihira idiomela, glasul al 6-lea:
Pomenirea Părintelui nostru Pahomie, ca o mireasmă sfântă şi întăritoare s-a pogorât astăzi peste noi toţi care, minunându-ne de faptele şi credinţa lui roditoare, ne-am bucurat întru Hristos, cinstindu-I, şi mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a dăruit nouă.
CANOANELE
Se pun două canoane:
Canonul Triodului (ori al Penticostarului), cu irmosul pe 6, şi Canonul Sfântului, pe 8.
CANONUL IERARHULUI
Cântarea întâi, glasul al 2-lea:
Cu înţelepciune, din tinereţile tale L-ai iubit mai presus de lume pe Dumnezeu şi te-ai făcut ucenic al lui Hristos, fericite Pahomie şi, lepădându-te de toate cele trecătoare, ca un ales ai fost primit în cetele sfinţilor. De la părinţi şi de la neamul tău mult pătimitor ai primit lumina Ortodoxiei şi, cu toata râvna şi dorirea cugetului tău, I-ai slujit lui Hristos neîncetat şi, cu cununa pribegiei încununându-te, Părinte Pahomie, I-ai urmat.
Slavă...
Din Gledinul ardelean urcând în Moldova, te-ai făcut purtătorul suferinţelor neamului tău şi prin rugăciuni neîncetate către Hristos le-ai uşurat, mult smerite Părinte Pahomie.
Şi acum..., a Născătoarei:
Împodobindu-ne cu smerenia cea curată şi făcându-ne asemenea pruncilor lăudaţi de Hristos, alergând noi, nevrednicii, degrabă la împărăteasa a toată făptura şi cămara întrupării lui Dumnezeu, cu glasul lui Adam cel căzut să strigăm: Miluieşte-ne cu mijlocirile tale, ceea ce eşti binecuvântată, Marie, de Dumnezeu Născătoare.
Dacă suntem după Paşti, se cântă Catavasia: Ziua Învierii...;
Iar dacă suntem în Postul Mare, se cântă Catavasiile de rând, din Triod.
Această rânduială este valabilă, pentru Catavasii, la toate cântările Canonului.
Cântarea a 3-a:
Ca unul ce ai aflat izvorul mântuirii, fără prihană te-ai înveşmântat încă din viaţa aceasta în strălucirile Duhului Sfânt şi, nimicind prin focul smereniei înşelăciunea lumii, ai ales sihăstria, mult iubitorule de Hristos, Părinte Pahomie.
Socotind de bunăvoie că lumea şi toate ale ei trec ca umbra, dregătoriile bisericeşti le-ai părăsit şi, încingându-te cu armele cele sfinte ale nevoinţei lor, te-ai făcut vieţuitor al pustiei, biruind ca un păstor bun sălbăticia lumii trecătoare, fericite Pahomie.
Slavă...
Ştiind că smerenia este îmbrăcăminte în nestricăciune şi haină de nuntă, cu ea te-ai împodobit, Părinte Pahomie, şi cu ea ai intrat preacurat în cămara de nuntă a Mirelui.
Şi acum...
Acoperământul tău, Maică a lui Dumnezeu şi împărăteasă a îngerilor, chivot de sfinţenie şi izvor de tămăduiri se arată oamenilor. Pentru aceasta, cu evlavie cântăm, lăudând neîncetat binefacerile tale, Fecioară.
Catavasia
Dacă suntem dupa Paşti, Condacul şi Icosul Sfantului.
Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Ce vă vom numi...
Cu ce laude te vom lăuda şi cu ce nume te vom numi, înţelepciunea cea mare a ierarhilor, dragostea cea necuprinsă a egumenilor, liniştea cea nespusă a sihaştrilor, Părinte Pahomie? Ca un pom roditor înflorit şi cu bună mireasmă te-ai arătat în Biserica Domnului, tuturor făcându-te pildă de urmat. Pentru aceasta, cu toţii ne rugăm ţie: Roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dea iertare de păcate.
Dacă suntem dupa Paşti, se cântă:
Slavă... Şi acum..., a Praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare, se cântă:
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Podobie: Ce vă vom numi...
Acoperământ tare şi biserică a Sfântului Duh şi Maică nenuntită eşti, Marie, ceea ce pe Mirele ceresc ni L-ai daruit nouă, pe Soarele Dreptăţii care luminează pe tot omul ce vine în lume. Mai presus de fire născându-L, cei ce şedeau întru întuneric, prin mijlocirea ta, au văzut lumina mare.
Cântarea a 4-a:
Paharul mântuirii ai luat şi numele Domnului ai binecuvântat şi, înstrăinându-te de cele trecătoare, ţi-ai ridicat cugetul odată cu inima şi fără încetare L-ai mărturisit pe Hristos. Pentru aceasta, cu credinţă mare te lăudăm.
Ca o făclie pururea aprinsă ai luminat la Neamţ, la Pocrov şi la Roman şi călăuză te-ai făcut celor rătăciţi, prin rugăciunile tale, pe toate împlinindu-le cu folos, Ierarh luminat de Duhul Sfant, Pahomie.
Slavă...
Mare iubitor de rugăciune şi neîntrecut slăvitor de Hristos te-au văzut oamenii şi îngerii. Pentru aceasta, de-a pururi, în cer şi pe pământ eşti pomenit şi lăudat, Părinte Pahomie.
Şi acum..., a Născătoarei:
Preacurată Stăpână, cu cântări şi laude rugându-ne ţie, te cinstim ca pe Maica lui Dumnezeu şi-ţi strigăm: Din noianul păcatelor, din adâncul fărădelegilor, ceea ce eşti izvor nesecat de milostivire, degrab’ ridică-ne şi ne miluieşte.
Cântarea a 5-a:
Duhul Sfânt te-a inspirat în rugăciunea cea sfântă a Pocrovului, pe care rostind-o, lui Hristos Dumnezeu ne rugăm: Izbăveşte-ne de toate bolile sufleteşti şi trupeşti şi ne dăruieşte, Milostive, pocăinţă cu lacrimi şi viaţă neprihănită; ascultă şi primeşte, Doamne, rugăciunile noastre, ale tuturor.
Slavă...
Ca un pustnic ai trăit ascultările încredinţate de la Dumnezeu şi în nici un chip nu te-ai smerit între oameni, îmbrăcând cu bună învoială cămaşa lui Hristos, curăţind-o precum zăpada în razboiul nevăzut al umilinţei.
Şi acum..., a Născătoarei:
Ca un nor preafrumos şi dumnezeiesc s-a gătit deasupra noastră cinstitul şi preasfântul tău Acoperământ, Preacurată Născătoare de Dumnezeu. Sub umbrirea lui neîmpuţinată, astăzi, mulţumindu-ţi pentru toate, îţi graim ţie: Bucură-te, uşă a luminii şi locaş fecioresc al Cuvântului; bucură-te, cerul cerurilor şi lumină a dumnezeieştii slave; bucură-te, Maică milostivă şi ajutătoare grabnică a tuturor credincioşilor.
Catavasia
Cântarea a 6-a:
Primind învăţătura cea bună şi folositoare de la Sfântul Dimitrie al Rostovului, noul învăţător de schimnicie, şi pilda vieţuirii celei duhovniceşti de la Lavra Pecerska, le-ai răsădit ca pe nişte flori, cu mare grijă, în sufletul fraţilor tăi de la Neamţ şi Pocrov. Părintele tău duhovnicesc, Sfântul Dimitrie, înţelegându-ţi dorul după sihăstrie, ţi-a spus: Darul să fie cu tine şi să se umple dorul tau.
Slavă...
Dacă ai împlinit cele dorite de tine la Episcopia Romanului, în linişte şi tăcere te-ai retras să vieţuieşti în Hristos până la sfârşitul vieţii tale celei pământeşti. Pentru aceea, domnitorul şi tot poporul te-au numit "liniştitorul de sub muntele Chiriacului".
Şi acum..., a Născătoarei:
Apărătoarea cea mare şi nebiruită, nădejdea cea sigură şi neînfruntată, zidul şi acoperământul, limanul celor ce aleargă la tine, pururea Fecioară fără prihană, roagă-L, împreună cu îngerii, pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, să dea pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.
Catavasia
Dacă suntem în timpul Praznicului Învierii Domnului, se pun aici Condacul şi Icosul Praznicului, iar Condacul şi Icosul Cuviosului se trec după Cântarea a 3-a, înainte de Sedealna.
Condacul, glasul al 8-lea:
Grijile vieţii le-ai lăsat şi rânduielile cele lumeşti le-ai părăsit; şi, făcându-te cu înţelepciune locuitor al pustiei, ai aflat bucuriile vieţii veşnice; şi, mângâiere câştigând prin lacrimile tale de pocăinţă, roagă-L pe Milostivul Dumnezeu pentru noi credincioşii, Părinte Pahomie.
ICOS
Pe iubitorul de linişte şi tăcere, pe ierarhul cel înfrumuseţat cu smerenia, pe rugătorul neîncetat către Hristos, pe ucenicul Sfântului Dimitrie al Rostovului, pe râvnitorul cel ales sub acoperământul Maicii Domnului, să-l lăudăm astăzi, pe Pahomie, de trei ori fericitul, ca pe cel Mărit de Dumnezeu între monahi şi încununat cu cununa cea dumnezeiască a sfinţeniei; că, urmându-I lui Hristos, bunătăţile cereşti le-a câştigat.
SINAXAR
În această lună, aprilie, în ziua a paisprezecea, pomenirea Cuviosului Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului
Sinaxarul Cuviosului Ierarh Pahomie.
Acest sfânt părinte Pahomie s-a născut în satul Gledin din ţinutul Bistriţei ardelene, în preajma anului 1674, din părinţi dreptmăritori de Dumnezeu, primind de la botez numele de Petru. Încă din vremea venirii sale pe lume a avut parte de nenumărate suferinţe, dreapta credinţă ortodoxă fiind prigonita de stăpânirile străine.
Despre copilăria Cuviosului Pahomie nu se cunosc multe, nici nu există mărturii cum a ajuns în mânăstirile din Moldova. Însă un pomelnic păstrat la schitul Pocrov ne spune că Sfântul Pahomie, încă din tinereţile lui, era iubitor de Hristos, doritor de viaţă pustnicească, având o fierbinte dragoste către Dumnezeu. Drept aceea, ascultând de porunca cea sfântă a Mântuitorului, "cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să urmeze Mie", a lăsat casă, părinţi, fraţi, rude şi prieteni, şi L-a urmat pe Hristos în viaţă smerită calugarească, intrând ca frate la Mânăstirea Neamţ.
Intrat în mânăstire ca tânăr frate ascultător şi evlavios, Sfântul a parcurs, după rânduială, toate încercările, duhovniceşti, supunându-se poruncilor egumenului şi fraţilor, fiind un exemplu de nevoinţă întru toate. Nici n-a împlinit vârsta de 25 de ani, că faptele sale l-au facut vrednic de mult dorita călugarie, primind tunderea de la egumenul Ioan. Vremurile erau tulburi şi pline de suferinţe din pricina năvălitorilor care ameninţau neamul românesc şi Biserica Ortodoxă. De foarte multe ori, împreună cu toată obştea, cu odoarele mânăstirii şi, mai ales, cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, monahul Pahomie a plecat departe de mânăstirea sa, din faţa primejdiilor barbare.
Încercat întru toate şi cunoscută fiind râvna lui duhovnicească, episcopul de atunci l-a ridicat la treapta preoţiei. Astfel, Cuviosul, iscusit în taina rugăciunii, bun chivernisitor al treburilor mânastirii, este ales de fraţi eclesiarh mare, încredinţându-i-se toate ale bisericii. Primind această ascultare, Sfântul a început mai cu osârdie a se nevoi, din putere în putere sporind întru faptele bune, chip şi pildă făcându-se tuturor. Cu toate că ostenelile călugăreşti şi bisericeşti nu le uita niciodată, totuşi, preocuparea către învăţătură şi cunoaştere nu l-a părăsit, dovedind şi în acestea o smerenie pilduitoare.
După moartea egumenului Ioan, obştea marii lavre a Neamţului l-a aşezat în fruntea ei, deşi avea vârsta de nici treizeci de ani. Înălţarea sa în cinste nu l-a semeţit ci, dimpotrivă, Cuviosul şi-a sporit şi mai mult nevoinţele. Deci, în toti aceşti ani, Cuviosul Pahomie se îngrijeşte de cele duhovniceşti şi sporeşte în smerenie, ducând o viaţă închinată nevoinţelor aspre, ostenelilor nesfârşite şi rugăciunii neîncetate.
Dorind împlinire duhovnicească cu adevărat şi arzând de dragostea cea dumnezeiască, Părintele Pahomie pleacă la Kiev, unde petrece doi ani. Aici se inchină la sfintele moaşte din Lavra Pecerska, aflând printre ele şi pe ale Egumenului de Neamţ, Grigorie Ţamblac. Tot în aceste locuri, îl cercetează pe Sfântul Dimitrie al Rostovului, mare isihast şi iscusit nevoitor, căruia îi devine ucenic. În felul acesta, Cuviosul împlineşte cuvintele psalmistului: "iubit-am foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule". Atât de mult îl cinstea pe noul său părinte că-l socotea, pe bună dreptate, învăţător de schimnicie şi părinte sufletesc. De la el părintele Pahomie a primit răspuns la frământarea sufletului său: de a petrece viaţa cu tăcere în pustie, primind pentru aceasta binecuvantarea Sfântului Ierarh: "Domnul să fie cu tine şi să umple dorul tău".
În anul 1706, după ce a dobândit mult folos sufletesc şi după binecuvântarea primită de la Sfântul Dimitrie, Cuviosul Pahomie s-a întors la Mânăstirea Neamţ, încărcat cu cărţi duhovniceşti pentru fraţii de acasă. De acum, gândul şi inima sa erau cu totul cuprinse de dragostea de desăvârşire întru Hristos. Pentru aceasta, Pahomie roagă soborul mânăstirii să-l lase să se retragă la pustie, într-un loc de linişte, într-o pădure deasă, lângă un munte ce se numeşte Chiriacul, nu foarte departe de Mânăstirea Neamţ.
Acolo a sihăstrit împreună cu caţiva ucenici iubitori de linişte: Sofronie, Macarie, Lazăr, silindu-se să dezrădăcineze din suflet patimile care se ridicau împotriva duhului, ostenindu-şi trupul şi robindu-l duhului.
Roadele faptelor lui cele bune şi vestea despre nevoinţele lui cele plăcute lui Dumnezeu s-au revărsat prin toată ţara Moldovei. Astfel, nişte boieri, aflându-se la vânătoare, au ajuns la sihăstria pururea pomenitului părinte Pahomie şi când l-au văzut s-au bucurat şi s-au folosit mult de cuvintele şi învăţăturile pustnicului.
Aceşti boieri, aflându-se la sfat cu domnitorul, mitropolitul, episcopii şi egumenii mânăstirilor, au hotărât ca în locul episcopului Lavrentie al Romanului, chemat la Domnul, să fie adus la această sfântă treaptă părintele Pahomie, "liniştitorul de sub muntele Chiriacului". Aşa, plăcutul lui Dumnezeu, vrednic slujitor al harului, a ajuns păstor al Romanului.
Cu multă destoinicie, cuviosul a condus bine turma cea cuvântătoare pe calea mântuirii, pe cei săraci miluindu-i, pe cei scârbiţi mângâindu-i şi "făcându-se tuturor toate, ca pe toţi să-i dobândească". Nevoinţa pustnicească nu l-a împiedicat să se arate un bun chivernisitor şi drept judecător în pricinile episcopiei, păstorind, cu cuvântul şi cu puterea duhului, şapte ani şi trei luni turma încredinţată de Mântuitorul Hristos. În tot acest timp, în care a fost înconjurat cu evlavie de credincioşii săi, Sfântul Ierarh a invăţat poporul tainele credinţei, i-a sfatuit pe monahi pe calea nevoinţelor, l-a uns domn pe Nicolae Mavrocordat, a zidit biserici şi a purtat de grijă de cei săraci şi lipsiţi de ajutor.
Dar toate bucuriile şi necazurile vieţii pastorale nu l-au făcut să uite de viaţa pustnicească şi, la 1 martie 1714, Ierarhul Pahomie părăseşte de bună voie scaunul arhieresc, "socotind că trece lumea şi toate ale lumii ca umbra". Dorinţa lui de linişte a fost mai puternică decât rugăminţile domnitorului, ale sfetnicilor lui şi ale poporului necredincios. Drept aceea, s-a retras din nou lângă muntele Chiriacu, unde, la locul numit Pocrov, a construit un locaş de rugăciune "cu ajutorul lui Dumnezeu, cu multe rugăciuni şi lacrimi, cu mare osârdie şi cu multe osteneli", rânduindu-i hramul “Acoperământul Maicii Domnului”. Pentru această biserică s-a rugat Sfântul ca Dumnezeu s-o păzească sub aripile milei Sale "în veci neclătită, nearsă, nerisipită"; şi s-o izbavească de tot răul "şi de toţi vrăjmaşii trupeşti şi sufleteşti, cei văzuţi şi cei nevăzuţi, şi de diavoli, de toţi demonii, şi de toate lucrurile şi primejdiile satanei şi de tot răul". Cuviosul a închinat rugăciune şi pentru toţi fraţii care petreceau cu el în nevoinţa călugărească şi pentru cei care vor petrece şi de atunci inainte.
De asemenea, Sfântul s-a rugat Tatălui Ceresc să primească rugăciunile sale şi ale tuturor credincioşilor şi să îndrume către acest sfânt loc oameni care să placă Sfinţeniei Sale: "buni, smeriţi, învăţaţi, credincioşi". N-a uitat Cuviosul Ierarh nici de lucrurile materiale, căci L-a rugat pe milostivul Dumnezeu să trimită aici "deplin belşug sufletesc şi trupesc", izbăvindu-i pe toţi "de toate neputinţele şi bolile sufleteşti şi trupeşti, dăruindu-le tuturor pocainţă cu lacrimi, cu viaţă neprihănită, ca până întru adânci batraneţe să slujim Sfinţiei Tale". Multe au fost grijile Cuviosului în această vreme, însă nici una n-a biruit setea lui de rugăciune, de linişte şi de osteneli. Sub acoperământul Maicii Domnului şi în jurul lui s-a adunat o mică obşte de fraţi nevoitori în taina rugăciunii neîncetate, în privegheri, în post şi în cititul cărţilor folositoare. Timp de trei ani, la Pocrov, ctitoria sa, Sfântul sihastru Pahomie s-a nevoit, smerindu-se foarte.
Spre sfarşitul vieţii sale, vrăjmaşul diavol şi vremurile tulburi i-au adus multe suferinţe, necazuri şi lipsuri. Pentru aceasta, Sfântul Ierarh Pahomie a pornit în pribegie la Kiev, oprindu-se la Lavra Pecerska. Se pare că a primit şi marea schimă, numindu-se Pimen. La Pecerska, fără tihnă, cu dorul nestins după Pocrov şi Neamţ şi cu gândul întoarcerii acasă, s-a nevoit până la sfârşitul vieţii, când a trecut la cele veşnice în anul 1724, la 14 aprilie.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hrisotase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a:
Ierarh şi sihastru, întărindu-te cu postul şi rugăciunea, ţi-ai înfrânat poftele cele lumeşti ale trupului şi te-ai lepădat cu totul de vieţuirea cea pământească, vieţuind cu îngerii în ceruri. Darul rugăciunii l-ai primit şi înălţimile cele neajunse ale smereniei le-ai atins, zdrobind cu ostenelile tale patimile trupului.
Slavă...
Precum pe Moise, la ieşirea din Egipt, norul sfânt l-a călăuzit în pribegia sa spre ţara străină şi, precum David împăratul şi psalmistul, asemenea ai plâns cand ţi-ai adus aminte de Sionul tău de la Pocrov.
Şi acum..., a Născătoarei:
Ceea ce ai înălţat ascultarea ta către Dumnezeu mai presus decât toată făptura şi ai primit în pântecele tău întruparea Cuvântului dintru început, solitoare neostenită către Hristos, roagă-L neîncetat pe Acesta, degrabă, ca un îndurat, să scoata din stricăciune viaţa noastră.
Catavasia
Cântarea a 8-a:
Ascultător fiind, până la moarte L-ai urmat pe Hristos, semănând în ţară străină sămânţa cea roditoare a mântuirii şi pregătindu-ţi încă din viaţa aceasta lumina cea neînserata a Învierii şi neîncetat rugându-te: Doamne, Cel ce iadul ai prădat şi moartea ai călcat, Mântuitorul nostru, Cel ce ai luminat lumea cu cinstita cruce, miluieşte-ne pe noi. Mulţumind Domnului pentru toate, te-ai mutat din viaţa aceasta trecătoare şi, cu sfinţenie încununându-ţi sufletul, Părinte Pahomie, slujitor lui Dumnezeu fiind cu faptele tale, cu adevărat ai dobândit Împărăţia cerurilor.
Binecuvântăm pe Tatăl...
În lume fiind, te-ai îmbrăcat cu smerenia cea desăvârşită şi ai biruit cu liniştea tulburările sufletului; iar în cer mutându-te, te-ai sălăşluit în corturile sfinţilor, unde neîncetat te rogi pentru noi şi ca un înger cânţi lauda:
Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum..., a Născătoarei:
În lipsuri şi sărăcie sufletească fiind, bogăţia Dumnezeirii ne-ai dăruit-o nouă, Preacurată Fecioară, prin naşterea Fiului Tău şi, ca o Maică a tuturor creştinilor, de-a pururi ne acoperi cu acoperământul milostivirii tale.
Catavasia
Sa lăudăm, bine să cuvântăm...
Cântarea a 9-a:
Agonisind cele de trebuinţă Episcopiei Romanului şi păstorind ca un vrednic ierarh turma cea cuvântătoare, întemeind şi târnosind biserici şi mânăstiri, iubitor de slovă bisericească şi mare cărturar, însă mai cu osebire trăitor în sihăstriile Neamţului şi Pocrovului, ai învăţat smerita cugetare şi înfocata dragoste către Hristos. Astfel te-a cunoscut poporul dreptcredincios, numindu-te, încă din viaţă, om sfânt şi sihastru.
Asemenea Sfântului Grigorie Teologul, ai fugit de orice fel de dregătorie şi ai alergat la linişte în sihăstrie, unde ai petrecut în rugaciune neîncetata şi în post. Şi, primind cu bărbăţie crucea pribegiei, precum Pavel Apostolul, ai spus: "Toate le pot întru Hristos, Cel ce mă întăreşte". Părinte Pahomie, văzându-ţi viaţa aleasă şi faptele tale preabune, te cinstim şi, lăudându-te de-a pururi, în dreapta credinţă ne întărim.
Slavă...
Cel ce ai primit daruri mari de la Dumnezeu şi prin rugăciunile tale le-ai revărsat peste noi ca pe nişte ploi binefăcatoare, trezind la viaţa cea adevărată inimile noastre uscate şi fără rod, prieten iubit de Hristos, Părinte Pahomie, te lăudăm.
Şi acum..., a Născătoarei:
Pe Dumnezeu cel necuprins L-ai cuprins în pântecele tău prin ascultare şi smerenie, dobândind taina cea din veac ascunsă. Pentru aceasta ne rugăm: Auzi-ne, Fecioară şi, cu dragostea ta, cuprinde-ne în dragostea Fiului tău.
Catavasie
LUMINANDA
Dacă suntem după Paşti, se cântă:
Luminanda Sfântului, Slavă... Şi acum..., a Praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare, se cântă:
Luminanda Sfântului, Slavă... Şi acum..., a Născătoarei.
Pentru Hristos pe toate lepădându-le ca pe o haină învechită, te-ai îmbrăcat în îmbrăcăminte nestricăcioasă şi, cu bună îndrăzneală, Părinte Ierarhe Pahomie, ai fost chemat la ospăţul ceresc.
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Fecioară, ceea ce ai născut Lumina cea fără de înserare, îmblânzeşte, cu rugăciunile tale, pe Fiul tău, de Dumnezeu Născătoare, ca să ne izbăvim de întunericul cel veşnic şi întru luminările sfinţilor să intrăm şi noi, nevrednicii, ca să te lăudam pururea.
LA LAUDE
Stihurile pe 4, glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz.
Cu multă cinste ne-ai încununat pe noi, Doamne, ca din neamul nostru multpătimitor l-ai ales pe Ierarhul Pahomie sa fie rugător fierbinte pentru noi. Pe acesta îl avem mijlocitor neîncetat către tine. (de două ori)
Dumnezeu a cercetat smerenia ta, fericite Pahomie, şi te-a întrarmat cu nevoinţe şi cu virtuţi mântuitoare. Pentru aceasta, smerindu-ne foarte, cu glas îngeresc să strigăm: Slavă Ţie, Doamne, Cel ce îl numeri între aleşii tăi pe Ierarhul Pahomie.
Bucură-te, slujitor împreună cu îngerii şi păstorul cel bun al turmei lui Hristos, bucură-te, încununarea calugărilor şi a ierarhilor, bucură-te, lauda ortodocşilor şi podoaba sihaştrilor, bucură-te, Ierarhe Pahomie, mult nevoitorule.
Slavă..., însuşi glasul:
Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce dăruieşte sfinţenie aleşilor Săi asemenea sfinţilor cei mari ai pustiei, te-a rânduit pe tine, Părinte Pahomie, în cetele Lui cele cereşti, ca prin mijlocirile tale să primim şi noi, credincioşii, apa cea vie a milostivirii.
Dacă suntem dupa Paşti, se cântă:
Slavă..., Şi acum..., a Praznicului;
Iar, dacă suntem în Postul Mare, se cântă a Născătoarei:
De toate primejdiile păzeşte pe robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Pahomie românul, ierarhul lui Hristos.
DOXOLOGIA MARE
Daca suntem după Paşti, după Sfinte Dumnezeule..., troparul Sfântului, Slavă... Şi acum..., al Praznicului, ectenia mica şi otpustul. Apoi Ceasul Întâi, la care se zic: troparul Praznicului, Slavă..., troparul Sfântului, şi acum..., al Născătoarei, de la Ceasuri. La celelalte ceasuri se pun şi condacul Praznicului şi al Sfântului, schimbându-le.
Iar dacă suntem în Postul Mare atunci, după Sfinte Dumnezeule... se cântă troparul Sfântului, ecteniile şi otpustul. La Ceasul întâi: Slavă..., troparul Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei, de la ceasuri. La celelalte ceasuri se pune şi condacul Sfântului.
LA SFÂNTA LITURGHIE
Fericirile:
Dacă suntem dupa Paşti, ale Praznicului, cântarea de rând;
Iar dacâ suntem în Postul Mare, cântarea de rând din Canonul Triodului şi Cântarea a 3-a din Canonul Sfântului.
Prochimenul:
Al Praznicului, dacă suntem după Paşti;
Iar de vom fi în Postul Mare, numai al Sfântului, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.
Apostolul:
Din Epistola către Evrei (13, 7-10): Fraţilor, aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri...
Evanghelia de la Luca (6,17-23):
În vremea aceea a stat Iisus într-un loc şes...
Chinonicul: Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.
Sursa: CreștinOrtodox.ro - Slujba Sfântului Pahomie de la Gledin
<sus
|
