|
SLUJBA SFÂNTULUI CUVIOS ONUFRIE DE LA VORONA.
La Vecernia mică
La Doamne strigat-am...Stihirile Cuviosului pe 4, glas 1
Podobia: Ceea ce eşti bucuria...
Dorind viaţa sihăstrească cea întru Domnul Hristos, şi aprinzându-te cu dumnezeiasca râvnă, Cuvioase Părinte Onufrie, patria şi rudeniile ai lăsat, iar dregătoria cea lumească nesocotind-o, ai ales calea cea strâmtă a nevoinţei, îndeletnicindu-te cu ascultarea, tăcerea şi neîncetata rugăciune, vas ales al Duhului Sfânt făcându-te. (de două ori)
Prin râvna ostenelilor pustniceşti ridicându-te la înălţimea tainelor celor ascunse ale dumnnezeirii, împreună grăitor cu îngerii te-ai făcut, lăudând pe Făcătorul tuturor, pildă monahilor şi nouă te-ai arătat, Cuvioase Părinte, învăţându-ne a urma calea vieţii fără de prihană, spre dobândirea slavei celei veşnice.
Fugind de toată slava cea deşartă a lumii şi în adâncul codrilor Voronei alergând, te-ai ostenit în multe lucrări duhovniceşti, urcând din putere în putere, până când lumina cea cerească peste tine a strălucit. Şi intrând în cămara cerească, Cuvioase Părinte Onufrie, nu te-ai mai despărţit de Hristos, Căruia preacuratul tău suflet l-ai încredinţat, săvârşind călătoria acestei vieţi.
Slavă... glasul al 5-lea
Cu bucurie primind chemarea cea dumnezeiască Cuvioase Părinte, lumea ai părăsit şi haina chipului îngeresc ai îmbrăcat. Sufletul şi trupul ţi le-ai împodobit cu postul, cu rugăciunea şi îndelunga priveghere, biserică sfinţită a lui Dumnezeu te-ai arătat. Şi în inima ta sălăşluindu-Se Hristos împreună cu Tatăl şi cu Duhul, făcător de minuni te-ai arătat. Roagă-te să se mântuiască şi sufletele noastre.
Şi acum..., a Praznicului, glasul al 2-lea (caută la Vecernia mică a Praznicului)
Veniţi toţi iubitorii de feciorie şi trăitorii în curăţie, veniţi de primiţi cu bucurie lauda fecioriei, izvorul vieţii ce curge din piatră tare şi rugul cel din cea fără de copii, care nu a fost ars de Focul cel fără de materie, Care curăţeşte şi luminează sufletele noastre.
La Stihoavnă:
Stihirile Cuviosului, glasul al 4-lea
Podobia: Cel ce a fost chemat de sus...
De toată slava lumească depărtându-te, cu smerenie ai închinat viaţa ta lui Hristos, Care te-a povăţuit la vieţuirea cea cea desăvârşită, pentru a lăuda neîncetat pe Treimea Cea de o fiinţă.
Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
Înţelepţit fiind de Dumnezeu, ai împletit nevoinţa trupului cu neîncetata rugăciune cea mult roditoare. Şi biruind cursele cele viclene ale ispititorului, ai curăţit întru tine dumnezeiescul chip.
Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul şi doreşte să păzească poruncile Lui.
Pildă de ascultare şi smerenie dovedindu-te Cuvioase Părinte, făclie prealuminoasă te-ai arătat monahilor, povăţuindu-i la chemarea neîncetată a numelui lui Iisus, care te-a şi învrednicit de mari daruri duhovniceşti.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 6-lea
Următor râvnei lui Ilie arătându-te Cuvioase Părinte, ţi-ai topit trupul cu ostenelile cele aspre ale pustniciei, şi locaş virtuţilor făcându-l, de mari daruri te-ai învrednicit de la milostivul Hristos. Căci rugăciunea ţi-a fost pavăză nebiruită, ascultarea desăvârşită, blândeţea neîntrecută, iar înţelepciunea, mult folositoare. Pentru aceasta, îndrăzneală având către Domnul, roagă-te să mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Praznicului, glasul al 2-lea (vezi la Vecernia mică a praznicului)
Veniţi credincioşii să mărim pe Fecioara. Că s-a născut din cea stearpă, firea noastră cea stearpă înnoind.
Ectenia întreită (scurtă ca la începutul Utreniei)
Troparul Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei, glasul al 8-lea
Cu ostenelile sihăstriei, la viaţa cea fără prihană ai ajuns fericite, şi ca un luceafăr din pământul Rusiei răsărind, întru singurătatea codrilor Moldovei te-ai sălăşluit. Monahilor ai fost învăţător, făcându-te pildă prin aspra ta vieţuire, Cuvioase Părinte Onufrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
Alt tropar
Vieţuind în rugăciune şi tăcere, te-ai suit pe treptele sfinţeniei Cuvioase Părinte Onufrie, chip al blândeţii te-ai arătat şi tuturor bun sfătuitor te-ai făcut prin pilda vieţii tale, căci iubind mai mult pe Dumnezeu, te-ai depărtat de cele lumeşti şi în pustietăţi te-ai sălăşluit. Roagă-te Domnului pentru sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, glasul al 4-lea
Naşterea ta de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru. Şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare, şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică.
La Vecernia mare
După psalmul 103 nu se citeşte catismă.
Însă de va fi sâmbătă seara, se cântă: Fericit bărbatul..., şi se citesc stările a 2-a şi a 3-a din catisma întâi.
La: Doamne strigat-am..., se pun stihirile pe 8: trei ale Praznicului, două ale Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana şi trei ale Cuviosului Onufrie.
Stihirile Praznicului, glasul al 6-lea:
Astăzi Dumnezeu, Cel ce se odihneşte pe scaune înţelegătoare, scaun sfânt pe pământ Sieşi mai înainte Şi-a gătit. Cel ce a întărit cu înţelepciunea cerurile, cer însufleţit cu iubirea de oameni Şi-a făcut. Că din rădăcină neroditoare sad de viaţă purtător ne-a odrăslit nouă pe Maica Sa, Dumnezeul minunilor, şi nădejdea celor fără de nădejde, Doamne, slavă Ţie.
Aceasta este ziua Domnului, bucuraţi-vă popoare, căci iată cămara Luminii şi cartea Cuvântului vieţii din pântece sterp a ieşit, şi ceea ce s-a născut uşă către răsărituri aşteaptă intrarea Preotului Celui Mare. Singura care aduce pe Unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre.
Măcar că, prin vrerea lui Dumnezeu, şi alte fericite femei sterpe au odrăslit, dar Maria a strălucit mai presus decât toţi cei născuţi, cu dumnezeiască cuviinţă. Căci, din maică neroditoare în chip preamărit născându-se, a născut cu trup pe Dumnezeul tuturor mai presus de fire, din pântece fără de sămânţă, singură fiind uşă a Unuia-Născut Fiul lui Dumnezeu, prin care trecând, încuiată a păzit-o. Şi toate cu înţelepciune tocmindu-le, precum Însuşi ştie, tuturor oamenilor a lucrat mântuire.
Stihirile Sfinţilor Părinţi, glasul al 4-lea:
Podobia: Dat-ai semn...
Veniţi acum să dănţuim cu cântări, o, iubitorilor de praznice, şi cu credinţă să praznuim, cinstind pomenirea lui Ioachim şi a Anei, a cinstitei lor însoţiri. Că aceştia ne-au născut nouă pe Maica lui Dumnezeu şi curata Fecioară. Pentru aceasta s-au şi mutat de la cele vremelnice la locaşul cel nestricăcios şi pururea vieţuitor, rugându-se să ne mântuim noi.
Cu veselie se îmbogăţeşte astăzi toată făptura, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, prăznuind pomenirea cea de peste an a părinţilor tăi, a minunatului Ioachim şi a Anei. Că bucurie au solit tuturor, mai presus de nădejde odrăslindu-se pe tine, cea care ai strălucit Lumina şi hrana vieţii noastre.
Stihirile Cuviosului, glasul al 8-lea:
Podobia: O, preaslăvită minune...
Nemângâiat fiind de cele pământeşti şi de dorul după cele cereşti aprinzându-te, ai părăsit patria şi neamul tău, nesocotind dregătoriile cele lumeşti, şi în cinul monahicesc ai intrat, unde te-ai nevoit cu bărbăţie în postire, priveghere şi înfrânare, pildă prealuminată făcându-te credincioşilor şi monahilor care te cercetau şi cereau ajutorul rugăciunilor tale, Cuvioase Părinte Onufrie.
Cu hărnicie lucrând în ogorul virtuţilor, te-ai împodobit cu cele mai alese daruri de la milostivul Dumnezeu. Căci cu smerenia cea prea adâncă ai stricat toate cursele duhurilor rele, cu ascultarea cea desăvârşită ţi-ai împodobit sufletul cel feciorelnic, cu postul şi cu privegherea ai topit toate patimile trupului, iar cu înţelepciunea cuvântului ai călăuzit pe mulţi pe cărările cele drepte ale credinţei.
Cu înţelepciunea cuvântului şi cu blândeţea ta pe mulţi ai îndreptat pe calea cea adevărată, iar cursele vrăjmaşilor le-ai stricat cu puterea cea nebiruită a numelui preadulcelui Iisus. Şi de darul lacrimilor învrednicindu-te, mari bucurii şi mângâieri duhovniceşti ai primit întru adâncul inimii tale, pe care ai făcut-o locaş neprihănit Mântuitorului Hristos.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea:
Chemarea dumnezeiască ascultându-o, cu bucurie ai luat jugul cel uşor al lui Hristos. Şi în pământ românesc venind, petrecător împreună cu monahii te-ai făcut şi pe toţi ai uimit prin râvna ta către cele dumnezeieşti, întrecând pe mulţi în nevoinţă, vieţuind asemeni unui înger în trup. Mai presus de toate, ai iubit rugăciunea cea mult roditoare, şi ţi-ai înălţat privirile spre cele de sus, jertfă neprihănită ai adus lui Dumnezeu inima ta. Pentru aceasta, cel ce eşti vas ales al Duhului Sfânt, nu înceta a te ruga pentru mântuirea sufletelor noastre.
Şi acum..., a Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, glasul al 5-lea:
O, fericită însoţire, Voi pe toţi părinţii aţi întrecut că pe cea ce covârşeşte toată făptura aţi odrăslit-o. Cu adevărat fericit eşti Ioachime, fiind părinte unei fiice ca aceasta. Fericit este pântecele tău, Ana, că pe Maica vieţii noastre ai odrăslit, fericit este sânul tău, la care ai aplecat pe ceea ce a hrănit cu lapte pe Cel ce hrăneşte toată suflarea. Pe Acela, ne rugăm vouă, preafericiţilor, să-L rugaţi ca să mântuiască sufletele noastre.
Vohod, Lumină Lină...
Prochimenul zilei, apoi Paremiile:
Din Înţelepciunea lui Solomon citire (V,15 – VI, 3):
Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Puternic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său, asemenea unui scut, îi va ocroti. El va face arme din mânia Sa şi cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăjmaşilor. Din dreptate El Îşi va face platoşă şi din judecata cea făţarnică Îşi va face coif. Din sfinţenia Sa va face pavăză nebiruită, iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuţită şi lumea va poni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. Săgeţile fulgerului Său vor porni bine îndreptate şi vor lovi în ţintă, zburând din arcul puternic încordat al norilor. Mânia lui, ca o praştie, va azvârli noian de grindină, apele mării se vor întărâta asupra lor şi râurile îi vor îneca vijelios. Duhul puterii dumnezeieşti se va ridica împotriva lor şi ca viscolul îi va vântura. Astfel, fărădelegea va aduce pustiire pe pământ şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Ascultaţi, deci, regilor şi înţelegeţi, luaţi învăţătură, voi, care judecaţi marginile pământului. Băgaţi în urechi, voi, cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi care vă mândriţi cu mulţimea popoarelor voastre. Pricepeţi că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul şi puterea de la Cel Prea Înalt, Care va cerceta faptele voastre şi va pune la încercare gândurile voastre.
Din Înţelepciunea lui Solomon citire (III, 1-9):
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi. Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci: Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul, cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.
Din Înţelepciunea lui Solomon citire (IV, 7-15):
Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărată cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva. Că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.
La Litie
Stihira hramului bisericii şi stihira Cuviosului Onufrie, glasul al 2-lea:
Ca un luceafăr ai strălucit în cetele monahilor, Cuvioase Părinte Onufrie, prin faptele tale cele minunate. Căci întru bună nevoinţă petrecând şi pe Taborul cel de foc al rugăciunii urcând, ai fost cuprins de lumina cea mai presus de fire, gustând din bucuria Duhului Sfânt. Şi locuitor cerului făcându-te, roagă pe Mântuitorul Hristos să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 6-lea:
Înstrăinându-te de cele pământeşti şi dragostea lui Hristos căutând, ai îmbrăţişat viaţa monahicească. Iar prin osteneli, lacrimi şi suspine neîncetate ţi-ai curăţit inima, făcând-o sălaş dumnezeirii. Pentru aceasta, de vederea luminii celei negrăite desfătându-te, bucurie îngerilor te-ai făcut, Părinte Cuvioase Onufrie, căci ai fost proslăvit de Dumnezeu. Iar pe noi, cei ce săvârşim cu dragoste pomenirea ta, ocroteşte-ne cu sfintele tale rugăciuni.
Şi acum..., a Praznicului Naşterii Maicii Domnului, glasul al 8-lea:
În ziua cea binevestită a prăznuirii noastre, să trâmbiţăm duhovniceşte, că cea din sămânţa lui David, Maica Vieţii, astăzi se naşte, stricând întunericul, ceea ce este înnoirea lui Adam şi chemarea Evei şi izvorul nestricăciunii, prin care noi ne-am îndumnezeit şi din moarte ne-am mântuit. Cu Gavriil să strigăm către dânsa, credincioşii: Bucură-te, ceea ce eşti plină de Dar, Domnul este cu tine, prin tine dăruindu-ne nouă mare milă.
La Stihoavnă:
Stihirile Praznicului, glasul 1 (vezi Vecernia mică a Praznicului):
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 6-lea:
Următor râvnei lui Ilie arătându-te, Cuvioase Părinte, ţi-ai topit trupul cu ostenelile cele aspre ale pustniciei, şi locaş virtuţilor făcându-l, de mari daruri te-ai învrednicit de la milostivul Hristos. Căci cu rugăciunea ţi-a fost pavăză nebiruită, ascultarea desăvârşită, blândeţea neîntrecută, iar înţelepciunea, mult folositoare. Pentru aceasta, îndrăzneală având către Domnul, roagă-te să mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Sfinţilor Părinţi, glasul al 8-lea:
Cei ce din coapse neroditoare au odrăslit toiag sfânt pe Născătoarea de Dumnezeu, din care a răsărit mântuirea lumii, Hristos Dumnezeu, însoţirea cea bună, împreunarea cea sfântă, Ioachim şi Ana, aceştia mutându-se la locaşurile cereşti, împreună cu fiica lor, Preacurata Fecioară, cu îngerii dănţuiesc, şi fac rugăciuni pentru lume. A căror pomenire, săvârşind-o cu dreaptă credinţă, cântând zicem: Cei ce vă chemaţi moşi lui Hristos, pentru fiica lui Dumnezeu şi Preacurata Maria, rugaţi-vă pentru sufletele noastre.
La Binecuvântarea pâinilor:
Troparul Cuviosului (o dată), al Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana (o dată) şi al Praznicului (o dată)
UTRENIA
La Dumnezeu este Domnul …, se cântă Troparul Naşterii Maicii Domnului (o dată) şi al Sfinţilor Părinţi (o dată).
Slavă…,
Troparul Cuviosului Onufrie, glasul al 8-lea:
Cu ostenelile sihăstriei, la viața cea fără prihană ai ajuns, fericite, şi ca un luceafăr în pământul Rusiei răsărind, întru singurătatea codrilor Moldovei te-ai sălăşluit. Monahilor ai fost învăţător, făcându-te pildă lor, prin aspra ta vieţuire, Cuvioase Părinte Onufrie. Roagă-te lui Hristos-Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
Alt tropar, glasul al 4-lea:
Vieţuind în rugăciune şi tăcere, te-ai suit pe treptele sfinţeniei, Cuvioase Părinte Onufrie, chip al blândeţii te-ai arătat şi tuturor bun sfătuitor te-ai făcut prin pilda vieţii tale, căci iubind mai mult pe Dumnezeu, te-ai depărtat de cele lumeşti şi în liniştea pădurii te-ai sălăşluit. Roagă-te Domnului pentru sufletele noastre.
Şi acum…, troparul Praznicului Naşterii Maicii Domnului
După Catisma întâi, Sedealna I, glasul 1
Podobie: Mormântul Tău…
Vieţuind cu evlavie pe pământ, te-ai arătat locaş al Duhului Sfânt, povăţuind, fericite, pe cei care veneau la tine cu credinţă. Pentru aceasta, roagă pe Stăpânul Hristos să lumineze sufletele noastre, ale celor ce te cinstim, Cuvioase Onufrie, părintele nostru.
Slavă…, Şi acum, a Praznicului, glasul al 3-lea:
Fecioara şi Născătoarea de Dumnezeu Maria…
După Catisma a doua, Sedealna a-II-a, glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
De cele lumeşti depărtându-te şi Crucea Domnului luând, înţelepte, Lui ai urmat, având gândul îndreptat către cele cereşti până la sfârşit. Cu smerenia, slava lumească ai alungat, cu înfrânarea şi ostenelile, patimile le-ai omorât, cu tăcerea şi neosândirea, pacea sufletului ai dobândit, şi în rugăciune stăruind, darul vindecării de boli şi al alungării duhurilor ai primit, purtătorule de Dumnezeu Onufrie. Roagă-te lui Hristos-Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc ci dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă…, Şi acum, a Praznicului, glasul al 4-lea:
David e Cel ce S-a jurat ţie…
Polieleu: Robii Domnului…
Mărimurile
Stih: Aşteptând, am aşteptat pe Domnul şi a căutat spre mine şi a auzit rugăciunea mea.
Fericimu-te pe tine, Cuvioase Părinte Onufrie, şi cinstim sfântă pomenirea ta, iubitorule al rugăciunii şi împreună-vorbitorule cu îngerii.
Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm pe Cuviosul Onufrie, zicând: pe podoaba călugărilor.
Stihuri:
Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului.
Pentru cuvintele buzelor Tale, eu am păzit căi aspre.
Întors-ai plângerea mea în bucuriI, luat-ai sacul de pe mine şi m-ai încins cu veselie.
Să ştiţi că Domnul Şi-a cunoscut pe sluga Sa cea credincioasă.
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
După Polieleu, Sedealna, glasul al 5-lea:
Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună…
Amăgirile vieţii pământeşti lepădând şi Crucea Domnului luând, ai biruit pe cel viclean. Cetăţean pustiului făcându-te, luminător monahilor şi rugător pentru lume te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule, Cuvioase Onufrie. Roagă-te Mântuitorului să miluiască sufletele noastre.
Slavă…, Şi acum…, a Praznicului, glasul al 8-lea:
Să se bucure cerul şi pământul…
Antifonul I al glasului al 4-lea:
Prochimen, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui…
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.
Toată suflarea…
Evanghelia de la Luca (VI, 17-23)
(Caută la Liturghia din 6 decembrie)
Psalmul 50
Slavă…, glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Onufrie , Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stihira, glasul al 6-lea:
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…
Cuvioase Părinte, în tot pământul Moldovei a ieşit vestea faptelor tale. Pentru aceasta, în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale căci, cunoscând bine ispitele vrăjmaşului, ai biruit pe ispititorul şi, în cuvioşie vieţuind, în ceata cuvioşilor te-ai sălăşluit. Iar acum, dobândind îndrăzneală către Hristos-Dumnezeu, cere pace şi mântuire sufletelor noastre.
CANOANELE
Al Praznicului cu Irmosul, pe 6, al Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana cu Irmosul, pe 4 şi al Cuviosului Onufrie cu Irmosul, pe 4.
Cântarea 1, glasul al 8-lea:
Voind să lăudăm pomenirea ta, Cuvioase Părinte Onufrie, te rugăm sa ne fii mijlocitor către Domnul ca să lumineze cugetele noastre cele întunecate de păcate, pentru ca, după vrednicie, să cântăm ostenelile şi nevoinţele tale din viaţa pustnicească.
Ca un înţelept cugetător, văzând firea celor ce sunt, ai ales pe cele veşnice în locul celor vremelnice, Cuvioase Părinte Onufrie. Pentru aceasta Hristos-Domnul te-a primit în ceata cuvioşilor.
Slavă…,
Chemarea lui Hristos auzind şi supunându-te poruncilor Lui, ai lăsat frumuseţea şi bogăţia lumească, îndulcirea şi desfătarea cea trecătoare, şi ai urmat lui Hristos, purtându-ţi crucea ca pe jugul cel uşor şi bun, Cuvioase Părinte Onufrie.
Şi acum…, a Născătoarei
Cine a văzut vreun prunc fără de tată? Sau unde s-a văzut vreo fecioară mamă? Cu adevărat mai presus de cuget sunt amândouă, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Catavasiile Sfintei Cruci: Cruce însemnând Moise…,
Cântarea a 3-a:
Deprinzându-te cu frica lui Hristos, Cuvioase Părinte Onufrie, pentru viaţa cea dumnezeiască ai supus duhului toată pornirea cea trupească şi curăţindu-ţi simţirile, sălaş al Duhului Sfânt te-ai făcut.
Trupul, sufletul şi mintea curăţindu-ţi de orice umbrire a păcatului, Părinte Onufrie, cu daruri luminoase te-ai îmbogăţit de la Hristos-Dumnezeul nostru. Ajută-ne şi pe noi să ne îmbogăţim cu darurile Duhului Sfânt.
Slavă…,
Sporirea duhovnicească prin post ai împlinit-o, hrănindu-te cu rugăciunea cea neîncetată a chemării numelui lui Hristos, Părinte Cuvioase, mare postitorule.
Şi acum…,
Pe Dătătorul de lumină şi Începătorul vieţii omeneşti născându-L, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, te-ai arătat vistierie vieţii noastre şi uşă Luminii cele neapropiate.
Catavasie: Toiagul spre închipuirea tainei se primeşte…
Condacul și icosul Praznicului Naşterii Maicii Domnului
Ipacoi, glasul al 2-lea:
Uşă neumblată, păzită unuia Dumnezeului nostru, proorocul pe Sfânta Fecioară a numit-o, prin care a trecut Domnul cel preaînalt şi, ieşind, iarăşi pecetluită a lăsat-o, scăpând din stricăciune viaţa noastră.
Sedealna Cuviosului, glasul al 8-lea:
De cele lumeşti depărtându-te şi Crucea Domnului luând, înţelepte, Lui ai urmat, având gândul îndreptat către cele cereşti până la sfârşit. Cu smerenia, slava lumească ai alungat, cu înfrânarea si ostenelile, patimile le-ai omorât, cu tăcerea şi neosândirea, pacea sufletului dobândind, şi în rugăciune stăruind, darul vindecării de boli şi al alungării duhurilor ai primit, purtătorule de Dumnezeu Onufrie. Roagă-te lui Hristos-Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce pomenesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă…, Şi acum…,
Fecioara Maria şi Născătoarea de Dumnezeu cu adevărat, ca un nor al Luminii astăzi a strălucit noua şi din cei drepţi a ieşit spre lauda noastră. Nu se va mai osândi Adam, că Eva din legături s-a dezlegat. Pentru aceasta, glăsuind, să strigăm cu îndrăzneală, către cea singură curată: Bucurie vesteşte naşterea ta la toată lumea.
Cântarea a 4-a:
Ca unul ce privegheai cu gândul la judecătorul Hristos, Care vine fără veste să ia la Sine pe cei pregătiţi pentru Împărăţia cea veşnică, roagă-te ca în ceasul venirii Lui, să ne găsim si noi veghind.
Virtuţile pustniceşti, postul şi privegherea, te-au ajutat ca să te rogi neîncetat pentru tine si pentru fraţii tăi de aceeaşi credinţă. Acum, roagă-te şi pentru noi, cei care te cinstim cu dragoste, Cuvioase Onufrie.
Slavă…,
Ucenicii şi cunoscuţii tăi, toţi îţi cereau ajutorul şi mijlocirea prin rugăciuni. Şi noi, cei care cinstim acum pomenirea ta, te rugăm să mijloceşti la Domnul pentru mântuirea sufletelor noastre.
Şi acum…,
Plinitu-s-au, Preacurată, proorociile grăitorilor de Dumnezeu, ale celor ce cu credinţă te numesc pe tine cort, uşă şi munte înţelegător, rug şi toiag al lui Aaron, care ai răsărit din rădăcina lui David.
Catavasie: Auzit-am, Doamne, Taina rânduielii tale…
Cântarea a 5-a:
În toată vremea vieţii tale pustniceşti, cu înţelepciunea sfintelor cuvinte te-ai hrănit, Cuvioase Părinte. Roagă-te lui Dumnezeu să ne dăruiască înţelepciunea aceasta.
Cu blândeţea ai atras asupra ta darul Sfântului Duh, iar cu lacrimile pocăinţei ţi-ai umplut de bucurie şi mângâiere duhovnicească sufletul. Roagă-te, Cuvioase Părinte Onufrie, ca şi noi să ne învrednicim de aceste daruri, spre bucuria şi mângâierea sufletelor noastre.
Slavă..,
Smerit rugător ai fost, Cuvioase, de aceea Domnul te-a umplut de har şi te-a primit in locaşurile cereşti. Roagă-te Domnului pentru noi, Sfinte, să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum…,
Făcutu-s-a pântecele tău masă sfântă, rămas-a curăţia ta ca şi mai înainte nevătămată, Fecioară, că Hristos, Soarele dreptăţii, din tine ca un mire din cămară a ieşit.
Catavasie: În pântecele fiarei celei din apă…
Cântarea a 6-a:
După îndelungate nevoinţe, când Domnul a binevoit să te cheme la Sine, a trimis un înger la preotul Nicolae să te împărtăşească cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dăruindu-ţi arvuna vieţii veşnice. Roagă-te pentru noi, Cuvioase Părinte, să dobândim şi noi viaţa cea netrecătoare.
Tainică a fost lucrarea ta cea duhovnicească, aici, pe pământ, Cuvioase Părinte. Dar după mutarea ta la cereştile locaşuri au fost descoperite faptele tale, spre bucuria şi luminarea tuturor, ca tu să fii lăudat împreună cu sfinţii.
Slavă…,
Pe Cuviosul Paisie, tălmăcitorul Filocaliei, de multe ori l-ai povăţuit, fericite. Deci, nu ne uita nici pe noi, Cuvioase Părinte Onufrie, ci ne luminează cu rugăciunile tale.
Şi acum…,
Cădelniţă de aur ai fost, că Focul în pântecele tău s-a sălăşluit, Cuvântul de la Duhul Sfânt, şi cu chip de om din tine S-a văzut, Maica lui Dumnezeu.
Condacul Cuviosului, glasul al 3-lea:
De tulburările lumeşti depărtându-te, casa şi patria ai părăsit şi pe pământul Moldovei ai trăit viaţă sihăstrească. Asemenea marilor cuvioşi, ai ajutat pe mulţi cu rugăciunile şi poveţele tale, Cuvioase Părinte Onufrie.
Icos
Glasul şi chemarea lui Hristos auzind, ai urmat poruncilor Lui, de Dumnezeu purtătorule Părinte Onufrie. În locuri neumblate cu rugăciunea şi postul te-ai nevoit, şi în chip minunat de Sfintele Taine te-ai învrednicit. De aceea îţi cântăm: Bucură-te, Cuvioase Onufrie, mult nevoitorule.
SINAXAR
În luna septembrie, ziua a noua, pomenirea Sfântului Cuvios Onufrie de la Vorona.
Între numeroşii părinţi ce au sfinţit pământul ţării noastre prin înalta lor viaţă duhovnicească se numără şi Cuviosul Onufrie, cel mai mare sihastru al ţinuturilor botoşănene, vieţuitor al Schitului Sihăstria Voronei. Despre viaţa acestui Cuvios Părinte se cunosc foarte puţine amănunte, el voind să fie cunoscut lui Dumnezeu, iar nu oamenilor. Din unele însemnări de pe manuscrisele copiate de el şi de ieroschimonahul Nicolae, care a vieţuit împreună cu el, ştim că s-a născut în jurul anului 1700, în Rusia, probabil într-o familie nobilă, căci a ajuns să fie guvernator al unui ţinut.
Dorind viaţă pusnicească şi aprizându-se cu dumnezeiasca râvnă, a lăsat familia, onoarea rangului şi patria sa, în jurul anului 1749, venind în ţinuturile Moldovei. Îl atrăsese aici renumele unor mari pustnici, nevoitori în osteneli tăcute şi smerite, ascunşi de ochii lumii în adâncul codrilor. A cercetat multe mănăstiri, culegând cu hărnicie, asemeni unei albine, sfaturi ziditoare de suflet, deprinzând lepădarea de sine şi urmarea lui Hristos, dar, mai ales, învăţând de la fiecare părinte întâlnit lucrarea cea plăcută lui Dumnezeu. Fără îndoială, se ocupa şi cu citirea Scripturii şi a altor cărţi folositoare, pe care le va copia mai târziu cu multă râvnă şi răbdare, împodobindu-le cu o scriere frumoasă.
A vieţuit astfel timp de 15 ani, crescând duhovniceşte în preajma unor aleşi părinţi duhovniceşti, precum Vasile de la Poiana Mărului, Paisie Velicicovski. Acesta din urmă îl va afla pe Cuviosul Onufrie la Mănăstirea Dragomirna, în jurul anului 1763, la venirea sa din Muntele Athos. Între cei doi se va înfiripa o strânsă prietenie duhovnicească, povăţuindu-se unul pe altul pentru a deprinde desăvârşita rugăciune a inimii, Cuviosul Paisie fiindu-i şi duhovnic, iar după ce s-au despărţit, legătura lor sufletească a continuat prin scrisori, pentru că amândoi petreceau în acelaşi duh. Auzind de la alţi pustnici români şi ruşi sporiţi duhovniceşte, care vieţuiau în codrii Voronei, va intra în anul 1764 în obştea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre linişte.
Timp de 25 de ani va vieţui într-o peşteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoinţă, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere şi neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului, după cum mărturiseşte Ieromonahul Nicolae, care vieţuia şi el în codrii Voronei. Făgăduindu-se întru totul Domnului Hristos, a îmbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mâna duhovnicului său, stareţul Paisie, în anul 1774, la Mănăstirea Dragomirna, revenind apoi în locul nevoinţelor sale, la peştera din preajma Sihăstriei Voronei.
Astfel va stărui Cuviosul fără odihnă în chemarea numelui preadulcelui Iisus, pentru a stinge toată patima trupului, învrednicindu-se de vederea luminii dumnezeieşti şi primind roua Duhului Sfânt. Făcând inima sa locaş neprihănit Mântuitorului Hristos, se va bucura întru adâncul ei de mari daruri şi mângâieri duhovniceşti, odihnindu-se cu lacrimile cele aducătoare de bucurie. Şi urcând în scurt timp pe treptele sfinţeniei, pe mulţi îi folosea cu vieţuirea sa aleasă, cu rugăciunea şi cu sfatul său, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu darul deosebirii gândurilor. Şi atât monahii, cât şi credincioşii de rând îl căutau, minunându-se de blândeţea şi înţelepciunea sa.
Astfel, pe mulţi i-a îndreptat pe calea cea bună, risipind cursele vrăjmaşilor şi arătându-se făcător de minuni încă din timpul vieţii sale. Iar când a săvârşit călătoria cea bună şi a sosit timpul să încredinţeze curatul său suflet Stăpânului Hristos, a fost vestit mai înainte de aceasta. În noaptea Sfintelor Paşti, dorind a se împărtăşi pentru ultima dată cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, un înger s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora, aflat în apropiere, şi i-a cerut să ia cu sine Sfintele taine şi să meargă la robul lui Dumnezeu Onufrie. Acelaşi înger îl va călăuzi până la peştera cuviosului, pe care îl va afla foarte slăbit. Şi cerând să meargă la Sihăstrie, după câteva zile a adormit întru Domnul, la 29 martie 1789, fiind înmormântat de către câţiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr.
Nu după mult timp, la mormântul cuviosului au început să se petreacă fapte minunate, care adevereau sfinţenia sa. Mulţi au văzut lumânări arzând şi au auzit glasuri cântând în acel loc, iar o dată, rătăcindu-se trei călugări prin pădurile din jur şi lăsându-se noaptea, au fost călăuziţi de o lumină puternică până la peştera unde s-a nevoit cuviosul. În iarna anului 1846 s-a arătat din puterea făcătoare de minuni a cuviosului Onufrie. Pe când domnitorul Mihail Sturza se afla la vânătoare, a găsit un fruct mare şu frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu sine şi l-a dat fiicei sale care era bolnavă de epilepsie. Cu harul lui Dumnezeu, aceasta s-a vindecat de boală.
Minunându-se, domnitorul se va întoarce la Vorona şi, aflând despre viaţa nevoitorului pentru Dumnezeu, va porunci să se dezgroape osemintele lui şi să fie aşezate spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona. Zece ani mai târziu, în urma unui vis în care însuşi Cuviosul Onufrie s-a arătat stareţului Mănăstirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu, cerându-i să fie dus în Sihăstrie, racla cu sfintele sale moaşte a fost aşezată într-o firidă din pronausul bisericii „Bunavestire” din Sihăstria Voronei, unde se află şi astăzi. Aici vin să se închine mulţi credincioşi, Cuviosul Onufrie continuând să săvârşească numeroase minuni pentru cei care îi cer ajutorul cu multă credinţă şi smerenie.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!
Cântarea a 7-a:
Pildă şi povăţuitor te-ai făcut tuturor, Cuvioase Părinte Onufrie, viaţa ta fiind îndemn şi lumină celor care laudă pe Dumnezeu neîncetat.
„Ziua Învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea”, răsunau cântările Învierii prin biserici, iar tu, Cuvioase, în pustie fiind, sufletul tău dorea „Ziua cea neînserată şi fără de sfârşit”. Aşa te-a aflat preotul Nicolae, care, povăţuit de îngeri, a venit si te-a împărtăşit, lăudând pe Dumnezeu, Cel ce face minuni.
Slavă…,
Cucernicul preot te-a împărtăşit cu Trupul şi Sângele lui Hristos, pe Care neîncetat L-ai chemat în rugăciunile şi nevoinţele tale, Sfinte Onufrie, ca să-ţi dăruiască bucuria mântuirii Sale.
Şi acum…,
Tu singură ai născut pe Dumnezeu, ceea ce eşti fecioară şi după naştere, tu firea ai înnoit cu naşterea ta, Marie, tu pe Eva ai dezlegat-o de blestemul cel strămoşesc, Născătoare de Dumnezeu curată.
Catavasie: Nebuna poruncă a tiranului…
Cântarea a 8-a:
Mâini cucernice ţi-au dat pe Domnul din Potir, încredinţându-te lui Hristos Cel înviat, iar fraţii evlavioşi ţi-au pus trupul în mormânt, spre odihnă, până la obşteasca înviere. Dar, pentru întărirea noastră, Hristos-Domnul ne-a dăruit sfintele tale moaşte. Pentru aceasta te cinstim şi laude îţi cântăm, slăvind pe Domnul.
Nevoindu-te cu postul şi cu privegherea, cu rugăciunea şi cu milostenia, viaţa cu sfinţenie ţi-ai împodobit-o, iar prin săvârşirea faptelor minunate, ai întărit credinţa noastră. De aceea lăudăm pe Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Dacă ai aflat că rugăciunea neîncetată îndepărtează gândurile rele şi alungă patimile, te-ai retras din lume, petrecând în rugăciuni şi postiri, toată viaţa lăudând pe Dumnezeu neîncetat.
Şi acum...,
O, străină auzire, naşterea fără de sămânţă! Maică fără bărbat şi Dumnezeu născut din Fecioară; o, înfricoşătoare vedere, o, zămislire minunată, o, nespusă naştere! Cu adevărat mai presus de gând şi de vedere sunt toate.
Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Catavasie: Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii...
Se cântă: Ceea ce eşti mai cinstită...
Cântarea a 9-a:
Precum cerbul care doreşte izvoarele apelor, aşa şi tu, părinte, ai iubit izvorul cel nesecat al Sfintelor Scripturi şi al scrierilor Sfinţilor Părinţi, din care te-ai adăpat, ca să fii izvor dătător de lumină pentru cei care caută mântuirea.
Dorind ca numele lui Dumnezeu să fie slăvit şi mulţi să se mântuiască, ai dăruit scrieri duhovniceşti părinţilor de la Schitul Poiana Mărului, unde s-a nevoit Cuviosul Părintele nostru Vasile, care împreună cu tine se roagă în ceruri pentru mântuirea credincioşilor.
Slavă...,
Pilda vieţuirii tale, Cuvioase Părinte Onufrie, au urmat-o ucenicii tăi, ierodiaconul Nicanor şi schivnicul Ioan, care au sfinţit acele locuri cu sfintele lor nevoinţe. Sfinţilor Cuvioşi mult nevoitori, rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum...,
Încăput-ai în pântecele tău, Fecioară Maică, pe Unul din Treime, pe Hristos Împăratul, pe Care-L laudă toată făptura şi de Care se cutremură cetele cele de sus. Pe Acela roagă-L, întru tot cinstită, să se mântuiască sufletele noastre.
Catavasie: Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu...
Ectenia mică
Luminânda
Odinioară, rodul unui pom a adus căderea lui Adam, dar prin mijlocirea ta, Cuvioase Părinte Onufrie, rodul mărului, în casa domnitorului Mihail, bucurie şi vindecare a adus fiicei sale de la Domnul. Roagă-te ca şi noi să dobândim binecuvântare de la Hristos şi mântuire sufletelor noastre.
Slavă..., a Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana,
Ceea ce a pierdut blestemul Evei...
Şi acum..., a Praznicului,
Întru naşterea ta Fecioară...
LAUDE
Stihirile pe 6, trei ale Praznicului Naşterii Maicii Domnului, glasul 1, şi trei ale Sfântului Cuvios Onufrie, glasul al 8-lea.
Trepte ale urcuşului ceresc sunt faptele tale cele pustniceşti, Cuvioase Părinte Onufrie. Cu liniştirea în pustie şi lupta cu poftele trupului, tăcerea şi rugăciunea neîncetată, cercetarea Scripturilor şi sfătuirile duhovniceşti, pe care cu postul le-ai întregit, la înălţime cerească te-ai suit. Deci, cu dinadinsul te rugăm: nu ne uita pe noi, cei care te lăudăm şi slăvim pe Mântuitorul Hristos.
Lăcaş sfinţit al faptelor bune te-ai arătat în viaţă, Cuvioase Părinte Onufrie, căci din tinereţe ai cinstit pe Dumnezeu, Sfinţitorul vieţii noastre. Dorind viaţa îngerească, în chipul îngeresc te-ai împodobit şi în pustie te-ai sălăşluit, ca să fii cu Domnul în veci.
Cuvioase Părinte Onufrie, lauda sihaştrilor, podoaba călugărilor, locuitorul pustiei, iubitorule de curăţie şi de pace sufletească, nu înceta a te ruga Domnului ca să vieţuim în pace şi în curăţie, slăvind neîncetat pe Mântuitorul sufletelor noastre.
Slavă..., glasul al 5-lea
Cu haina cuvioşiei fiind împodobit şi cu lacrimile curăţindu-ţi sufletul, Cuvioase Părinte Onufrie, către Stăpânul Hristos gândul ţi-ai îndreptat, şi cugetând la ziua ieşirii din trup, cu pace ai adormit şi în ceruri te-ai sălăşluit în ceata cuvioşilor. Roagă-te acum lui Hristos Dumnezeu şi pentru sufletele noastre.
Şi acum...,
Astăzi, cea cu totul fără de prihană, Preacurata, a ieșit din cea stearpă, astăzi toate se veselesc, căci prin Cel ce Se va naște din ea, Adam din legături se dezleagă și Eva de blestem s-a dezlegat; cele cerești toate se bucură și pace oamenilor se dăruiește. Iar noi, dănțuind, strigăm: Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doxologia mare
Ecteniile şi apolisul
Ceasul întâi
La Liturghie
Fericirile din Canonul Praznicului, Cântarea 1, pe 4, din Canonul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, Cântarea a 3-a, pe 2 şi din Canonul Cuviosului Onufrie, Cântarea a 6-a, pe 2.
Prochimenul Praznicului şi al Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana.
Apostolul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana din Epistola către Galateni (IV, 22-27) şi al Cuviosului Onufrie din Epistola către Galateni (V, 22-VII, 2).
Evanghelia Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, Luca VIII, 16-21
(vezi sâmbătă în săptămâna a XXIII-a după Rusalii),
şi a Cuviosului Onufrie, Matei (XI, 27-30).
Axionul Praznicului Naşterii Maicii Domnului.
Chinonicul Praznicului şi al Cuviosului Onufrie.
Sursa: manastireasihastriavoronei.webs.com
Mulțumiri sorei Anamaria. Domnul sa vă răsplătească dragostea!
<sus
|
