|
SLUJBA SFÂNTULUI IERARH ANDREI ȘAGUNA
NB: Întru această zi de 30 noiembrie, în care se prăznuieşte şi Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a rânduit ca să se prăznuiască şi Sfântul Ierarh Andrei (Şaguna), Mitropolitul Transilvaniei. Slujba Sfântului Apostol Andrei se va săvârşi împreună cu cea a Sfântului Ierarh Andrei, punând înainte pe cele ale Apostolului.
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul al 4-lea
Podobie: Ca pe un viteaz...
Astăzi, neamul românesc se bucură duhovniceşte la pomenirea cea de peste an a Sfântului Ierarh Andrei, cel ce a luminat ca un luceafăr pământul Transilvaniei în care se preaslăveşte, de către bine-credincioşii ortodocşi, Dumnezeu, Cel Unul în Fiinţă şi închinat în trei Ipostasuri.
Fericita ta mamă, Anastasia, din pruncie ţi-a îndrumat paşii spre cunoaşterea adevărului mântuitor care înviază sufletele şi le înalţă la asemănarea cu Dumnezeu, Creatorul tuturor. Pentru aceasta, Sfinte Părinte, chemat ai fost să fii păstorul cel bun al credincioşilor ardeleni, pe care i-ai condus către limanul mântuirii.
Anastasiu fost-ai numit la Botez, Sfinte Ierarhe prealăudate, cel chemat să fii învierea neamul românesc din mult încercatul ţinut al Ardealului, căruia i-ai insuflat nădejde şi putere să lupte împotriva celor asupritori şi să păstreze dreapta credinţă în Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.
Ca o piatră tăiată din Hristos, Piatra cea din capul unghiului, aşezat ai fost, Sfinte Ierarhe Andrei, la temelia Bisericii Ortodoxe din Ardeal, pe care cu osteneală şi rugăciune ai păzit-o neclintită, şi ai aşezat pe ea turma cea cuvântătoare, păzind, astfel, Trupul Tainic al Mântuitorului Hristos.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Pe cel ales de Hristos să sădească flori bine mirositoare şi preafrumoase în grădina ţinutului transilvan, pe Sfântul Ierarh Andrei, să-l lăudăm ca pe cel ce este raza Soarelui-Hristos, chemat să lumineze şi să înfrumuseţeze chipul lui Dumnezeu în credincioşii acestui pământ, ca apoi, asemenea unor crini, să-i răsădească în grădina Edenului ceresc, unde să fie veşnic cu Dumnezeu, Părintele luminilor şi Mântuitorul tuturor.
Şi acum...,
a Născătoarei, asemenea:
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată care a odrăslit Rodul Vieţii; ţie ne rugăm: Roagă-te, Stăpână, cu Sfântul Ierarh Andrei şi cu toţi sfinţii, să se miluiască sufletele noastre!
LA STIHOAVNĂ
Se pun stihirile, glasul al 6-lea:
Podobie: A treia zi ai înviat...
Prin tine, Părinte Andrei, credinţa s-a întărit şi toate bine s-au orânduit pentru Biserica drept-măritoare a poporului asuprit din Ardeal, umplându-se de mireasma Duhului Sfânt, Dătătorul de viaţă.
Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor bucura întru aşternuturile lor.
Scripturile cereşti şi învăţăturile omeneşti, adunarea darurilor de tot felul le-ai dat spre hrană păstoriţilor tăi din Ardeal, pe care Dumnezeu ţi i-a încredinţat spre îndreptare şi călăuzire la limanul mântuirii.
Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
Pe luminătorul şi mărturisitorul adevărului Ortodoxiei în pământul străbun al Transilvaniei, pe înţeleptul mitropolit al credincioşilor drept-măritori, după cuviinţă să-l lăudăm, că a statornicit bune rânduieli spre dreapta chivernisire a Bisericii lui Hristos.
Slavă..., acelaşi glas:
Din fragedă tinereţe ai luat Crucea şi ai urmat lui Hristos, urcând-o pe Golgota pământului transilvan, Sfinte Ierarhe Andrei, cel întocmai la nume cu Apostolul neamului românesc; răsădit-ai Crucea lui Hristos în pământ străbun, îndemnând credincioşii să-şi poarte şi ei povara crucii lor, nădejde dându-le că dincolo de acestea străluceşte Soarele Învierii, Care încălzeşte şi luminează calea mântuirii.
Şi acum...,
a Născătoarei, asemenea:
Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; ci cere har şi primeşte dar spre folosul sufletului doritor de mântuire.
Troparul, glasul al 4-lea:
Apărător înţelept al românilor ortodocşi, păstor cărturar al Transilvaniei şi mare chivernisitor al vieţii bisericeşti, Sfinte Ierarhe Andrei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Slavă... Şi acum...,
a Născătoarei:
Taina cea din veac ascunsă...
Ectenia şi otpustul.
LA VECERNIA MARE
După obişnuitul psalm, se citeşte starea întâi: Fericit bărbatul...
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8, glasul al 2-lea:
Podobie: Când de pe lemn...
Chemat de Dumnezeu ai fost să păstoreşti drept-credincioşii neamului tău din pământul străbun al Transilvaniei şi te-ai arătat a fi dascăl iscusit şi neînfricat apărător al Ortodoxiei; Sfinte Ierarhe Andrei, păstorule cel bun, umple de duhovnicească mireasmă sufletele celor ce cu dragoste săvârşesc sfântă pomenirea ta!
Tot ţinutul românesc al Transilvaniei s-a umplut de lumină la venirea ta, văzând plinită vremea pentru turma cea cuvântătoare sortită pierzării de către străinii răuvoitori. Tu, Părinte Andrei, binecuvântat vlăstar al neamului asuprit, arătatu-te-ai vrednic ierarh al lui Hristos prin care Dumnezeu a trimis izbăvirea Bisericii drept-măritoare.
Numele învierii primit la Botez schimbatu-l-ai ca monah cu numele Apostolului cel întâi chemat al lui Hristos, Sfinte Ierarhe Andrei, marele mitropolit al poporului român din ţara de peste codrii seculari ai Munţilor Carpaţi. Iar prin darul lui Dumnezeu ai ajuns stâlp al adevărului şi luminător al neamului călit în văpaia necazurilor şi a vitregiilor vremii.
Cu ce cântări duhovniceşti vom încununa pe Marele şi Sfântul Ierarh Andrei? Pe acesta Tatăl l-a ales şi Fiul, în chip vădit, l-a binecuvântat, iar Dumnezeiescul Duh l-a sfinţit ca pe un vas curat, turnând în el untdelemnul bucuriei şi al vindecărilor; iar apoi l-a aprins ca pe un far ce luminează toate ţinuturile româneşti. Astăzi îl cinstim cu dragoste şi ne închinăm sfintei sale icoane.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Pe cel ce este frumuseţea ierarhilor români şi podoabă de mult preţ a Ortodoxiei, pe Andrei cel Mare şi Sfânt, păstorul cel bun şi înţelept al Transilvaniei, veniţi astăzi, iubitorilor de prăznuire, la sărbătoarea cea de peste an să-l lăudăm, zicând: Bucură-te, cel ce eşti împreună cinstit cu Apostolul neamului românesc, Andrei, cel întâi chemat! Bucură-te, apărătorul drept-măritorilor creştini, cei strâmtoraţi şi necăjiţi de valurile ispitelor! Bucură-te, mâna prin care Dumnezeu binecuvântează întreg pământul românesc! Bucură-te, sol al lui Hristos, care aduci pace şi linişte în Biserica drept-măritoare! Bucură-te, teolog cu smerită cugetare, care L-ai propovăduit pe Hristos cu râvnă apostolică! Bucură-te, Părinte Andrei, arhiereul plin de înţelepciune al lui Hristos, care te rogi pentru sufletele noastre!
Şi acum...,
a Născătoarei, Dogmatica,
glasul al 6-lea (dacă este duminică),
iar dacă nu, a Înainte-prăznuirii:
Peşteră, găteşte-te, că vine mieluşeaua purtând în pântece pe Hristos! Iesle, primeşte pe Cel ce cu cuvântul ne-a dezlegat pe noi, pământenii, de fapta cea necuvântătoare! Păstori, cântând din fluiere, fiţi martori ai minunii celei înfricoşătoare şi, magi din Persia, aduceţi Împăratului aur şi tămâie, şi smirnă! Că S-a arătat Domnul din Maică-Fecioară, Căruia, şi plecându-se întocmai ca o slugă, Maica I s-a închinat şi I-a zis Celui ce era în braţele ei: Cum Te-ai semănat întru mine, Izbăvitorule şi Dumnezeul meu?
(vezi Vecernia mare din 6 decembrie, a Sfântului Nicolae)
Vohod: Lumină lină...
Prochimenul zilei şi Paremiile
(cele din 30 noiembrie, ale Sfântului Apostol Andrei)
LA LITIE
Se cântă Idiomela Ierarhului, glasul al 2-lea, însuşi glasul:
Trimis ai fost de Dumnezeu ca un nou Moise, în vremuri de restrişte, să alini suferinţele fraţilor tăi şi să statorniceşti cu tablele legilor bisericeşti bună rânduială în Biserica drept-măritoare din Transilvania. Drept aceea, ca un apostol smerit, Sfinte Ierarhe Andrei, ai reînnoit, prin Duhul Sfânt, Ortodoxia şi viaţa neamului tău, eliberându-le de povara asupririlor; iar după îndelungi osteneli, ai ctitorit, din nou, Mitropolia Ardealului, căreia i-ai dobândit neatârnare, rugându-te lui Dumnezeu pentru sufletele păstoriţilor, pe care i-ai adus la limanul mântuirii.
Slavă..., a Ierarhului, glasul al 8-lea:
Sfinte Andrei, Ierarhul lui Hristos, candelă aprinsă din lumina Preasfintei Treimi, în toamna bătrâneţilor te-ai arătat ca un pom încărcat de roade duhovniceşti. Pentru aceasta porţile cerurilor ţi s-au deschis şi ai auzit blândul glas al Mântuitorului, pe Care L-ai slujit, zicându-ţi: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost pus, peste multe te voi pune în Împărăţia Mea; intră întru bucuria Domnului tău”.
Şi acum..., a Înainte-prăznuirii, asemenea:
Betleeme, pregăteşte-te, împodobeşte a ta iesle, peşteră primeşte, că adevărul a venit, umbra a trecut şi Dumnezeu S-a arătat oamenilor din Fecioara, luând chip ca al nostru şi îndumnezeind ceea ce a luat. Pentru aceasta Adam se înnoieşte, împreună cu Eva, strigând: Pe pământ Bunăvoirea S-a arătat ca să se mântuiască neamul nostru.
LA STIHOAVNĂ
Se pun stihirile Sfântului, glasul al 8-lea:
Podobie: Ce vă vom numi...
Cum te vom numi pe tine, minunate Andreie? Blând păstor, că ţi-ai pus sufletul pentru oile tale? Înţelept ierarh, că ai rectitorit Mitropolia Ardealului? Smerit nevoitor, că te-ai ostenit în via Domnului? De Dumnezeu cuvântător şi iscusit iconom, că ai vestit şi ai împlinit cu osârdie Evanghelia lui Hristos şi Canoanele Sfinte? Multe sunt chemările tale, dar mai multe sunt darurile pe care le-ai primit de la Dumnezeu. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre!
Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi cu bucurie se vor bucura.
Cum te vom chema pe tine, binecuvântate Andreie? Ctitor de locaşuri sfinte şi de învăţătură românească în Ardeal? Apărător al Ortodoxiei şi mărturisitor al adevărului ei dumnezeiesc? Lucrător al virtuţilor sau tămăduitor al bolilor sufleteşti nevindecate? Luminător al drept-măritorilor creştini, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre!
Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.
Cum te vom numi pe tine, Andrei fericite? De Dumnezeu chemat, că te-ai arătat vrednic înnoitor al Mitropoliei Ardealului? Neasemănat legiuitor şi chivernisitor al lucrărilor bisericeşti, că ai statornicit bune rânduieli în Biserica Ortodoxă? Icoana ierarhilor români, lauda credincioşilor şi locuitorule al Raiului, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre!
Slavă…, glasul al 6-lea:
Omule al lui Dumnezeu şi slujitorule al Domnului, bărbatul doririlor; vasul alegerii, stâlpul şi temelia Bisericii ardelene, moştenitorule al Împărăţiei Cerurilor, nu înceta a te ruga pentru noi Dumnezeului Cel în Treime lăudat, ca să mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Înainte-prăznuirii, acelaşi glas:
Ceea ce nu ştii de mire, Fecioară, de unde ai venit? Cine este tatăl tău şi cine, mama ta? Cum porţi pe Ziditorul în braţe? Cum nu ţi s-a stricat pântecele? Mari minuni întru tine şi înfricoşătoare taine pe pământ vedem cu uimire săvârşindu-se, Preacurată; şi, ca o vrednică datorie, îţi pregătim peştera pe pământ şi ne rugăm Cerului să arate steaua; iar de la răsăriturile pământului magii vin la apusuri, ca să vadă mântuirea oamenilor: un Prunc născut în iesle şi hrănindu-Se cu lapte.
La binecuvântarea pâinilor, troparul, glasul al 4-lea: Apărător înţelept..., de două ori (Caută la Vecernia mică), şi Născătoare de Dumnezeu, Fecioară..., o dată.
Urmează cealaltă parte a Privegherii.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Sfântului Apostol Andrei, o dată. Slavă..., al Sfântului Ierarh Andrei; Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu.
După Catisma I, se cântă Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Pe arhipăstorul cel luminat al Transilvaniei, pe Sfântul Andrei, după vrednicie să-l cinstim, cel ce, ca un luceafăr prealuminos, a răsărit să vestească zorile izbăvirii neamului românesc, să aducă lumină şi nădejde în inimile drept-credincioşilor. Apostolul cel neînfricat şi viteazul oştean al lui Hristos, toată viaţa lupta cea bună s-a luptat, calea a săvârşit până ce Domnul l-a făcut în ceruri casnic al Său şi rugător pentru sufletele noastre.
Slavă..., iar aceasta.
Şi acum..., a Născătoarei, însăşi podobia:
Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind în chip negrăit, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cel ce ţine toate; şi în braţe ai purtat pe Cel ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor, pe Făcătorul făpturii şi Domnul. Pentru aceasta te rog, Preacurată Fecioară, şi cu credinţă strig către tine să fiu izbăvit de greşeli când voi sta înaintea Ziditorului meu. Stăpână, Fecioară Curată, ajutorul tău să mi-l dăruieşti atunci, că poţi toate câte le voieşti.
După Catisma a II-a, se cântă Sedealna Ierarhului, glasul al 4-lea:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…
Arătatu-te-ai bun cunoscător şi împlinitor al Cuvântului mântuirii. Pentru aceasta, ierarhe prealăudate, ai aşezat în cuvinte înţelese de păstoriţii tăi Sfintele Scripturi insuflate de Duhul Sfânt.
Slavă..., iar aceasta.
Şi acum..., a Născătoarei, asemenea:
Ceea ce eşti celor din nevoi apărătoare nebiruită şi celor ce nădăjduiesc spre tine grabnică rugătoare, izbăveşte-mă de primejdii şi nu mă trece cu vederea, ceea ce eşti tuturor ajutătoare.
Polieleul: Robii Domnului...
MĂRIMURILE
Mărimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Andrei, ctitor înnoitor al Mitropoliei Ardealului, şi cinstim sfântă pomenirea ta, cel ce ai apărat comoara dreptei credinţe ca un luminat propovăduitor al lui Hristos.
Altul:
Veniţi toţi iubitorii de prăznuire să ascultăm glasul Apostolului Domnului, care cheamă poporul drept-credincios la unitate, zicând: Bucură-te, Sfinte Andrei, lauda românilor!
Şi celelalte.
După Polieleu, se cântă Sedealna,
glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Pe cel ce a fost ctitor de biserici şi de şcoli româneşti, să-l lăudăm; pe apărătorul neînfricat al Ortodoxiei şi ierarhul învăţat, legiuitor şi chivernisitor al vieţii Bisericii; dar mai întâi de toate, pe smeritul slujitor, care s-a înălţat cu mintea la înţelegerea tainelor celor ascunse ale lui Dumnezeu, Cel ce rămâne nepătruns în Fiinţă, dar cunoscut prin lucrările Sale.
Slavă..., iar aceasta.
Şi acum..., aceeaşi Podobie:
Degrab primeşte, Stăpână, rugăciunile noastre şi le du Fiului tău şi Dumnezeu, Doamnă, cu totul fără prihană. Dezleagă de asupriri pe cei ce aleargă la tine; sfarmă meşteşugirile şi surpă, Preacurată, îndrăzneala celor fără de Dumnezeu care se întrarmează împotriva robilor tăi.
Antifonul I al glasului al 4-lea.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
Toată suflarea...
Evanghelia de la Ioan (X, 9-16)
Zis-a Domnul: Eu sunt uşa; prin Mine dacă va intra cineva, se va mântui... (vezi Duminica a doua din Postul Mare, Evanghelia Ierarhului).
Psalmul 50.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Ierarhului Tău Andrei, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta...
Stihira, glasul al 6-lea:
Bine, slugă bună şi credincioasă! Bine, lucrătorule în grădina Maicii Domnului din Ardeal! Întâiul între arhiepiscopii Sibiului, Sfinte Andrei, ai înmulţit talanţii Ortodoxiei dăruiţi de Preamilostivul Dumnezeu. De vreme ce mult te-ai ostenit în lumea aceasta, porţile Raiului ţi s-au deschis ca să te sălăşluieşti în lumina cea negrăită, cu Sfinţii bineplăcuţi lui Dumnezeu.
CANOANELE
Al Născătoarei de Dumnezeu,
cu irmosul pe 6, al Apostolului Andrei, pe 4, şi al Ierarhului, pe 4.
(vezi la 30 noiembrie, primul canon)
Canonul Sfântului Ierarh Andrei
Cântarea I, glasul 1:
Irmos: Văzătorul de Dumnezeu Moise...
Când a rânduit Dumnezeu plinirea vremii pentru neamul românesc din Ardeal, Şi-a ales slujitor credincios, pe Sfântul Andrei Şaguna, prin care să înfăptuiască învierea Bisericii Sale drept-măritoare. Veniţi, iubitorilor de praznice, să-i aducem laude în cântări duhovniceşti!
Cu puţine zile înaintea Naşterii celei după trup a Domnului, minunata ta mamă, Anastasia, te-a adus pe lume, Părinte, dându-ţi numele de botez Anastasiu, pentru că aveai să reînviezi Ortodoxia neamului tău.
Slavă..., a Treimii:
Dumnezeiasca Stăpânire cea întreit sfântă şi prealuminată, fire de o slavă şi de un tron, Părinte Atoatefăcătorule, Fiule şi Duhule cel dumnezeiesc, aşa Te-a lăudat alesul Tău Andrei, marele Mitropolit al Transilvaniei.
Şi acum..., a Născătoarei:
Ca pe un tron cinstit şi preaînălţat, să lăudăm neîncetat, neamuri, pe Maica lui Dumnezeu, pe ceea ce este pururea Fecioară, căci numai ea singură a născut fără dureri şi păstrând nestricate peceţile fecioriei.
Catavasia: Hristos Se naşte, slăviţi-L...
Cântarea a 3-a:
Irmos: Tu eşti întărirea celor ce aleargă...
În pământ străin ai văzut lumina acestei lumi, Sfinte Ierarhe, ca să te asemeni lui Hristos, Cel ce a fost prigonit şi alungat în Egipt, de unde a revenit în sânul poporului ales. Aşa şi tu, alesule al lui Hristos, când s-au plinit toate, ai fost chemat între fraţii tăi ca să desţeleneşti ogorul Domnului.
Din tinereţe, aprins fiind de dragostea lui Hristos, te-ai adăpat din izvorul cel nesecat al Sfintelor Scripturi, umplându-te de înţeleptele învăţături dumnezeieşti, pe care, cu dreaptă socotinţă, le-ai folosit în lucrarea cea încredinţată de Dumnezeu.
Slavă..., a Treimii:
Pe Tine, Dumnezeu cel Unul în Treime, închinat în trei Ipostasuri, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Te-a cinstit şi propovăduit noul Andrei, Apostolul neamului românesc, cel chemat să înnoiască, prin Duhul, Biserica drept-măritoare din Ardeal.
Şi acum..., a Născătoarei:
Pe tine, Născătoare de Prunc dumnezeiesc şi Fecioară, toate neamurile te fericim, ca unii care ne-am izbăvit prin tine din blestem; că ai născut pe Domnul, bucuria tuturor celor credincioşi.
Catavasia
Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe Înţelepciunea...
Propovăduindu-L pe Hristos în tot ţinutul Transilvaniei, s-au auzit cuvintele tale pline de înţelepciune şi mireasmă dumnezeiască. Ortodoxia credinţei ai întărit, cărţi tipărind, biserici şi şcoli ridicând, bună rânduială în eparhie statornicind, şi, ca Pavel Apostolul, te-ai arătat apărător al cuvântului Evangheliei. Pentru aceasta, poporul te-a iubit ca pe un izbăvitor al său, iar Dumnezeu te-a făcut cetăţean al Raiului. De Dumnezeu cuvântătorule, Andrei, ierarh înţelept al Transilvaniei, roagă-te Domnului, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste săvârşesc sfântă pomenirea ta.
Slavă...
Şi acum..., a Născătoarei:
Când va veni Stăpânul tuturor să judece tot pământul, cu cei de-a dreapta ta numără-mă şi pe mine păcătosul, ca să mă îndepărtezi de întunericul cel mai din afară, unde vor fi aruncaţi cei necredincioşi. Tu, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, apără-mă de demonii cei cumpliţi în ziua aceea, ca să strig ţie, bucurându-mă: Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeului nostru ca să-mi dăruiască iertare de greşeli, căci pe tine te am nădejde ca o ancoră tare şi nemişcată, eu, nevrednicul robul tău.
Cântarea a 4-a:
Irmos: Stând împreună cu minunatul Avacum...
Înzestrat de Dumnezeu cu înţelepciune şi pricepere, ai învăţat a grăi multe limbi ale neamurilor, dar, când focul dumnezeieştii preoţii a coborât peste creştetul tău, Părinte Sfinte, ai început a vorbi graiul Duhului Sfânt, înţeles de toţi cei ce caută să se înnoiască prin har.
Dacă ai fost trimis de ierarhii Mitropoliei Sârbeşti să fii chivernisitor al Eparhiei românilor ortodocşi din Transilvania, îndată soborul preoţilor, cunoscând vrednicia ta, te-a cerut să fii hirotonit episcop al lor, ca cel de un neam şi de o credinţă cu ei.
Slavă..., a Treimii:
Treime de o Fiinţă, Unime în trei Ipostasuri Te-a propovăduit, cel între Sfinţi, Andrei, arhipăstorul Ardealului. Asemenea şi noi Te cinstim, Dumnezeu într-o fire cu adevărat, Cel ce ne mântuieşti, pentru rugăciunile alesului Tău.
Şi acum..., a Născătoarei:
Grădina ta păzeşte-o, Născătoare de Dumnezeu, pentru a nu fi năpădită de neghinele vrăjmaşului; că întru tine aceasta cu credinţă împărăţind, întru tine se întăreşte şi, prin tine biruind, înfrânge toată încercarea, dezarmează pe vrăjmaşi şi întrarmează pe supuşii ei.
Catavasia
Cântarea a 5-a:
Irmos: Cărbunele aprins, luat în cleşte...
Sfântului Ierarh Calinic de la Râmnic te-ai asemănat la fapte şi-n credinţă. Legăturile tale cu acesta şi cu Sfânta Mănăstire Neamţ au arătat că, deşi Munţii Carpaţi despărţeau vremelnic pe fraţii români, cugetul şi fiinţa lor le erau una.
Sfinte Ierarhe Andrei prealuminate, înţeles-ai că graiul unui popor asemenea este unui copac care-şi schimbă frunzele şi ramurile în fiecare primăvară, trunchiul rămânând acelaşi. Acest gând ţi-a dat aripi să răspândeşti prin tipar cuvântul Scripturii, după limba şi înţelesul poporului.
Slavă..., a Treimii:
Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, închinat în trei Ipostasuri, pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Andrei, păzeşte neamul românesc care slăveşte preasfânt Numele Tău.
Şi acum..., a Născătoarei:
Ca din porfiră s-a ţesut trupul lui Emanuil înlăuntru, în pântecele tău, Preacurată, ceea ce eşti porfiră înţelegătoare; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.
Cântarea a 6-a:
Irmos: Iona, cel ce a suferit...
Aşa cum sufletul este legat de trup, tot aşa şi Biserica este legată de poporul credincios. Aceasta înţelegând, Sfinte Ierarhe Andrei, atunci când ai fost chemat să păstoreşti poporul bine-credincios al Transilvaniei, ţi-ai iubit neamul, iar Bisericii lui i-ai statornicit rânduieli ca să dăinuiască până la sfârşitul veacurilor.
Părinte sfinţite, înţelepte lucrător în via Domnului, Andrei preafericite, scris-ai cărţi de zidire sufletească, răspândite în toate ţinuturile româneşti, întărind astfel unitatea de credinţă şi de neam.
Slavă..., a Treimii:
Treime neamestecată, nedespărţită şi Una în Fiinţă, Izvor de lumină pentru Biserica lui Hristos din Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, aşa ai teologhisit, Sfinte Ierarhe Andrei, pentru ca toţi credincioşii români să meargă pe calea mântuirii.
Şi acum..., a Născătoarei:
Încăput-ai pe Cel neîncăput din fire; purtat-ai pe Cel ce poartă toate; alăptat-ai, Curată, pe Cel ce hrăneşte toată făptura, pe Hristos, Dătătorul de viaţă, Hristos-Dumnezeul nostru.
Catavasia
Condacul Ierarhului, glasul al 8-lea:
Podobie: Apărătoare Doamnă...
Pe cel ce a fost, între ierarhii Bisericii drept-măritoare, străjer al adevărului şi ctitor de cultură românească, pe Sfântul Andrei al Transilvaniei, după cuviinţă să-l lăudăm, că s-a arătat vistierie nesecată, fereastră prin care ne vine lumină din cer şi mână binecuvântată prin care Dumnezeu poporului român daruri alese trimite; măritului păstor, credincioşii, să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!
Icos:
Pe înţeleptul păstor, luminat de Duhul Sfânt, pe Marele Andrei, ierarhul cel sfinţit al Transilvaniei, să-l cinstim în cântări duhovniceşti; pe oşteanul neînfricat al lui Hristos, care pacea cerească şi buna rânduială în Biserica drept-măritoare le-a adus; ctitor de viaţă şi limbă românească, insuflatul tâlcuitor şi cunoscător al Sfintelor Scripturi; Gura de aur din care curg, ca dintr-un izvor, râuri de învăţături spre zidirea sufletească a poporului bine-credincios. Pentru aceasta, cu dragoste îi cântăm: Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!
SINAXAR:
Întru această zi, 30 noiembrie, se face pomenirea Sfântului Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei.
Acest minunat părinte, trimis de Dumnezeu ca un apostol, pentru a aduce nădejde şi pace neamului românesc ortodox, oprimat şi umilit, din Ardeal, a strălucit în veacul al XIX-lea ca o lumină, pe care vânturile şi furtunile nu au reuşit să o stingă.
S-a născut din părinţi temători de Dumnezeu, proveniţi din aromânii locuitori în Peninsula Balcanică. Familia Şaguna, în care, din voia lui Dumnezeu, a venit pe lume Anastasiu, viitorul Mitropolit al Ardealului, se aşezase în oraşul Mişcolţ, în nord-estul Ungariei. Vrednica sa mamă, Anastasia, a dat numele ei pruncului născut în 20 decembrie 1808. Simţea cu duhul că, aşa cum Naşterea Domnului anunţă deja praznicul Învierii, tot aşa şi Anastasiu, fiul ei, primind numele Învierii, în Ajunul Crăciunului, avea să aducă învierea Ortodoxiei neamului românesc din care făcea parte.
După moartea timpurie a tatălui său, trecut la catolicism, mama sa, Anastasia Şaguna, s-a găsit în faţa necazurilor vieţii cu trei copii: Evreta, Ecaterina şi Anastasiu, încredinţaţi unor aşezăminte de educaţie catolice. Anastasia şi-a crescut însă cu dârzenie exemplară copiii în duhul Ortodoxiei. Astfel că la vârsta de 18 ani toţi cei trei copii ai ei au făcut cerere oficială de reprimire în Biserica străbună. Ortodoxia viitorului mare ierarh este opera credincioasei sale mame, Anastasia. Ziua de 29 decembrie 1826, când Anastasiu Şaguna şi-a declarat, în limba latină, hotărârea de a redeveni ortodox, e tot atât de memorabilă pentru istoria Bisericii Ortodoxe ca şi ziua naşterii lui. Se încheia astfel o dramă sufletească adâncă. Anastasia Şaguna s-a preocupat în special de Anastasiu, care a fost dat să înveţe la cele mai bune şcoli ale timpului: gimnaziul „superior” (liceul) din Pesta (azi, Budapesta); apoi Universitatea din acel oraş, unde a făcut studii strălucite de filosofie şi drept. La terminarea studiilor, tânărului Anastasiu i se deschidea în faţă o frumoasă carieră de avocat, judecător sau profesor. Însă, la îndemnul înţeleptei sale mame, a plecat la Vârşeţ (în Banatul sârbesc de azi) şi s-a înscris la Seminarul Teologic româno-sârb. La absolvire a intrat ca frate în mănăstirea sârbească Hopovo, unde, la nici 25 de ani, a cerut să fie tuns în monahism. A primit numele Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, împlinindu-şi şi el chemarea sfântă de a reînvia Ortodoxia românească din Transilvania asuprită şi umilită de stăpânitorii nedrepţi ai acestui pământ. Mulţumită să-şi vadă fiul monah ortodox, evlavioasa lui mamă, Anastasia, pildă de jertfelnicie creştin-ortodoxă, s-a mutat la Domnul, în vârstă de 51 de ani, în ziua de 17 ianuarie 1836.
Învăţatul monah Andrei Şaguna, cu studii de drept, filosofie şi teologie, cunoscător al multor limbi străine, şi-a început nevoinţa duhovnicească cu înţelepciune, întru smerenie şi ascultare deplină, lucrând cu timp şi fără timp în împlinirea virtuţilor, sporind în evlavie şi rugăciune curată, pe calea desăvârşirii, spre a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu. Pentru toate acestea, el fost foarte mult apreciat de ierarhii ortodocşi sârbi, care l-au rugat să părăsească liniştea mănăstirii şi să îndeplinească diferite ascultări în cadrul Mitropoliei Sârbe de la Carloviţ. Smerit şi ascultător, a răspuns acestei chemări şi, timp de 13 ani, a activat ca rector, ca asesor (consilier) mitropolitan, ca profesor de seminar şi ca egumen la patru mănăstiri sârbeşti (Iazak, Beşenovo, Hopovo şi Covil).
În vara anului 1846, mitropolitul de la Carloviţ l-a numit „vicar general” al Episcopiei româneşti vacante a Transilvaniei, cu sediul la Sibiu, iar în decembrie 1847, „soborul” protopopilor ardeleni l-a propus ca episcop. A fost confirmat de Curtea Imperială din Viena şi apoi hirotonit arhiereu de către mitropolitul din Carloviţ, în Duminica Tomii a anului 1848.
Aşteptat ca un izbăvitor al românilor drept-credincioşi, ierarhul lui Hristos s-a ostenit cu multă dăruire în lucrarea de apărare şi de păstrare a identităţii spirituale şi culturale a naţiunii române ardelene, pe primul loc fiind atât recunoaşterea lor ca „naţiune” egală în drepturi cu maghiarii, saşii şi secuii, cât şi desfiinţarea iobăgiei. Pentru lupta sa de apărare a drepturilor şi a demnităţii românilor transilvăneni, a fost mult iubit de cler şi popor.
În plan bisericesc, Mitropolitul Andrei Şaguna a luptat cu mult curaj, timp de 15 ani, pentru ieşirea Bisericii româneşti din Ardeal de sub jurisdicţia Mitropoliei Sârbeşti de la Carloviţ, sub care a fost aşezată în mod abuziv de Curtea Imperială de la Viena. Lupta lui a fost încununată de izbândă în decembrie 1864, când s-a aprobat restaurarea vechii Mitropolii a Ardealului (desfiinţată în 1701 de autorităţile de stat de atunci prin trecerea la „unire” cu Roma a unei părţi a clerului ortodox), iar Andrei Şaguna a devenit arhiepiscopul Sibiului şi mitropolitul românilor din Ardeal, Banat şi „părţile de vest” (Crişana). Canonist de vocaţie, marele Mitropolit a întocmit, apoi, o lege de organizare bisericească, sub numele de Statutul organic, aprobată de un Congres Naţional-Bisericesc în anul 1868, prin care se prevedea autonomia Bisericii sale faţă de stat, dar şi participarea laicilor la conducerea vieţii bisericeşti, în probleme administrative şi economice.
Mitropolitul Andrei a fost un adevărat „ctitor” de viaţă şi limbă românească în Transilvania. El a reorganizat vechea şcoală teologică de la Sibiu (existentă din 1786) ca un „Institut Teologico-Pedagogic”, cu două „secţiuni”, în care se pregăteau viitorii preoţi, dar şi învăţătorii celor aproximativ 800 de şcoli primare din Ardeal, majoritatea ctitorite de el şi îndrumate de Biserică, pentru ridicarea neamului. Împreună cu protopopul Ion Popasu, viitorul episcop al Caransebeşului, a întemeiat Gimnaziul cu opt clase din Braşov (actualul Colegiu „Andrei Şaguna”), un Gimnaziu la Brad, în jud. Hunedoara, o şcoală „reală-comercială” în Braşov şi a iniţiat cursuri pentru neştiutorii de carte în fiecare parohie. La Sibiu a înfiinţat o „tipografie diecezană”, în anul 1850, în care s-au tipărit: „Telegraful Român” (din ianuarie 1853 până azi, în mod neîntrerupt), „Calendarul” eparhial (numit în prezent „Îndrumătorul bisericesc”, din 1852 până azi), o serie de manuale pentru şcolile primare, dar şi manuale pentru învăţământul teologic (unele scrise de el însuşi), toate cărţile de slujbă, o nouă ediţie a Bibliei, între anii 1856 şi 1858.
A fost un om rugător şi postitor, un evlavios liturghisitor, un bun predicator şi păstor de suflete, care a păstrat în permanenţă legătura cu clerul şi credincioşii săi prin minunatele pastorale trimise acestora de Crăciun, de Paşti şi în alte ocazii. Prin toate s-a dovedit a fi un păstor cărturar, un ierarh luminat, smerit şi înţelept, un apărător neînfricat al dreptei credinţe şi un mare chivernisitor al vieţii bisericeşti.
A trecut la cele veşnice în 16/28 iunie 1873, la vârsta de 65 de ani, fiind înmormântat lângă biserica mare din Răşinari, aşa cum a rânduit el însuşi prin testament, fiind prohodit de un singur preot, „fără predică şi fără pompă”. Văzând smerenia lui, cu adevărat călugărească, poporul drept-credincios l-a cinstit cu multă preţuire şi evlavie după moarte, încât s-a creat un adevărat „cult popular” al mitropolitului Andrei cel Mare şi Sfânt. Zeci de oameni de cultură, români şi străini, au scris despre viaţa şi strădaniile sale întru slujirea Bisericii şi a neamului său, socotindu-l între cei mai de seamă ierarhi pe care i-a avut Biserica Ortodoxă Română în istoria sa.
Cunoscând evlavia clerului şi poporului faţă de acest mare ierarh luptător şi rugător pentru credinţa ortodoxă, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ziua de 21 iulie 2011, l-a trecut în rândul sfinţilor din calendar.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi!
Cântarea a 7-a:
Irmos: Trecut-au prin văpaia cea nestinsă...
Bucură-te, cetatea Sibiului şi tu, Transilvanie preafrumoasă, că Dumnezeu ţi-a trimis, în vremuri de restrişte, viteaz izbăvitor şi apărător al Ortodoxiei tale şi al sfintelor ei predanii, pe Andrei, cel întocmai la fapte şi nume cu Apostolul, care a semănat cuvântul Evangheliei în pământ românesc: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat!
Smerit nevoitor şi împlinitor al virtuţilor, desăvârşit liturghisitor şi neîntrecut propovăduitor al Cuvântului vieţii, păstor şi ocrotitor al poporului necăjit şi asuprit te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Andrei, iar acum eşti rugător fierbinte pentru mântuirea tuturor celor ce ţi-au fost încredinţaţi spre păstorire şi cânţi: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Slavă..., a Treimii:
Treime Sfântă, fără de început, nezidită, nedespărţită Unime, primeşte rugăciunile slujitorului şi casnicului Tău, smeritul Ierarh Andrei, iar pe noi, cei ce ne pocăim pentru păcatele pe care le-am făcut cu voie şi fără de voie, ne miluieşte, că Tu eşti Dumnezeul părinţilor noştri, Cel binecuvântat.
Şi acum..., a Născătoarei:
Ca ploaia pe lână pogorându-Se în pântecele tău, S-a întrupat Râul păcii şi Izvorul bunătăţii, Cel ce numără picăturile ploii şi este binecuvântat ca singurul Dumnezeu al părinţilor noştri.
Catavasie
Cântarea a 8-a:
Irmosul: Tinerii cei de odinioară...
După îndelungi osteneli şi multe împliniri, calea vieţii acesteia ai săvârşit, Dumnezeu la Sine chemându-te, Sfinte Ierarhe Andrei. Trupul ostenit de povara anilor a fost aşezat cu cinste în mormânt nou, lângă biserica din Răşinari, iar sufletul tău s-a întors la Cel Care i-a dat viaţă, ca să-l aşeze în grădina Raiului pentru a cânta: Bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii!
Toată viaţa ai petrecut întru smerenie şi tot în smerenie s-a făcut şi prohodirea ta, Sfinte, când te-ai mutat de pe pământ la cer. Văzând aceasta, poporul bine-credincios te-a cinstit cu evlavie ca pe un părinte iubitor, simţind că sufletul tău încărcat de virtuţi este în mâna lui Dumnezeu, unde cântă: Bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii!
Slavă..., a Treimii:
Aici în ghicitură, iar în ceruri faţă către faţă, vezi chipul Celui pe Care L-ai propovăduit şi dorit în viaţa pământească, Dumnezeu în Treime lăudat, Căruia Îi cânţi, veselindu-te: Bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii!
Şi acum..., a Născătoarei:
Sfeşnicul cel poleit cu aur a arătat cu închipuire dumnezeiasca ta naştere, Preacurată, cinstită, că tu ai răsărit lumii Lumina cea neapropiată, Căreia strigăm: Bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii!
Catavasie
Cântarea a 9-a:
Irmosul: Taină străină văd...
Trecerea ta la veşnicele locaşuri a adus mare întristare, dar şi nădejde în sufletele păstoriţilor tăi. Cu toţii s-au mângâiat, cunoscând viaţa ta plină de virtuţi, care s-a asemănat unui pom încărcat de roadele Duhului Sfânt, ce a fost răsădit în grădina Raiului, unde toţi sfinţii cântă: Bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii!
Roagă-te, Sfinte Ierarhe, Părintelui luminilor, să ne izbăvim de primejdii şi de necazuri, să trimită pace lumii, ocrotire neamului românesc şi alese bucurii duhovniceşti celor ce prăznuiesc cu dragoste pomenirea ta şi se închină cu evlavie sfintei tale icoane.
Slavă..., a Treimii:
Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ajută-ne nouă să ne mântuim, aşa cum ai ajutat Sfântului Andrei, învăţătorul nostru, ca să cântăm într-un glas şi într-o simţire cu sfinţii din ceruri: Slavă Ţie, Doamne, Cel Care ne mântuieşti pe noi, păstrându-ne pururea întru iubirea Ta.
Şi acum..., a Născătoarei:
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea mântuirii noastre şi rugătoarea noastră la Fiul tău şi Domnul, ridică de la noi sarcina cea grea a păcatelor şi a necazurilor, ca să te lăudăm în veci.
Catavasie
Luminânda
Glasul al 3-lea:
Podobie: Cămara Ta, Mântuitorule...
Lumină aprinsă din lumina lui Hristos, ca un nou apostol al neamului românesc, ai purtat lumina Ortodoxiei în ţinutul Transilvaniei, Ierarhe Andreie, lauda credincioşilor.
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei,
glasul al 2-lea:
Podobie: Femei, auziţi glasul...
Pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut, Fecioară cu totul fără prihană, roagă-L pentru toţi cei ce te cinstesc pe tine cu dreaptă credinţă, împreună cu Apostolul cel cinstit, ca să dobândim dumnezeiasca strălucire a Fiului tău şi stare cu cei aleşi şi sfinţi, că poţi câte voieşti.
LA LAUDE
Glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz....
Astăzi, neamul românesc se bucură duhovniceşte la pomenirea cea de peste an a Sfântului Ierarh Andrei, cel ce a luminat ca un luceafăr pământul Transilvaniei, în care se preaslăveşte, de cei bine-credincioşi, Dumnezeu-Treimea, Cel Unul în Fiinţă şi închinat în trei Ipostasuri.
Din pruncie şi până la tinereţe, drept-credincioasa ta mamă ţi-a îndreptat paşii pe calea adevărului mântuitor, care înviază sufletele şi le înalţă la asemănarea cu Dumnezeu, Ziditorul tuturor. Pentru aceasta, Părinte Andrei, chemat ai fost să fii păstorul cel bun al credincioşilor ardeleni, pe care i-ai călăuzit către limanul mântuirii.
Anastasiu ai fost numit la Botez, Sfinte Ierarhe prealăudate, cel chemat de Dumnezeu să reînvii neamul românesc din mult pătimitorul ţinut al Transilvaniei, căruia i-ai insuflat nădejde şi putere să lupte împotriva vrăjmaşilor şi să păstreze dreapta credinţă în Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.
Ca o piatră tăiată din Hristos, Piatra cea din capul unghiului, aşezat ai fost, Sfinte Ierarhe Andrei, la temelia Bisericii Ortodoxe din Ardeal, pe care cu osteneală şi rugăciune ai păzit-o neclintită, şi ai aşezat pe piatra mărturisirii adevărate turma cea cuvântătoare, Trupul Tainic al Mântuitorului Hristos.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Pe cel ales de Hristos să sădească flori bine mirositoare şi preafrumoase în grădina ţinutului transilvan, pe Sfântul Ierarh Andrei, să-l lăudăm ca pe cel ce este raza Soarelui-Hristos, chemat să lumineze şi să înfrumuseţeze chipul lui Dumnezeu în credincioşii acestui pământ, ca apoi, asemenea unor crini, să-i răsădească în grădina Edenului ceresc, unde să fie veşnic cu Dumnezeu, Părintele luminilor şi Mântuitorul tuturor.
Şi acum..., a Născătoarei, asemenea:
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată care a odrăslit rodul Vieţii; ţie ne rugăm: Roagă-te, Stăpână, cu Sfântul Ierarh Andrei şi cu toţi sfinţii, să se miluiască sufletele noastre!
Doxologia Mare, troparele, ecteniile şi apolisul.
LA LITURGHIE
LA FERICIRI
se pune: din Canonul I al Sfântului Apostol Andrei, Cântarea a 3-a, pe 4,
iar din Canonul Sfântului Ierarh
Andrei, Cântarea a 6-a, pe 4.
Prochimen, glasul al 7-lea:
Drepţii să se bucure de izbânzile lor...
Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în Biserica celor cuvioşi.
APOSTOLUL, din Epistola către Efeseni (5, 8-19):
Fraţilor, ca fii ai luminii să umblaţi
(caută luni, în săptămâna I după Rusalii)
Aliluia, glasul al 7-lea:
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
Stih: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
EVANGHELIA de la Luca, 6, 17-23:
În vremea aceea a stat Iisus la loc şes... (caută la 6 decembrie)
CHINONICUL:
Întru pomenire veşnică va fi dreptul şi de auzul rău nu se va teme.
Sursa: Slujba Sfântului Ierarh Andrei Șaguna
<sus
|
