|
Cuvioase Părinte Rafail, ca o ramură ai înflorit frumos de căldura Duhului Sfânt şi nouă ne-ai strălucit veselitoare mireasmă pe cerul Moldovei. Că ţi-ai curăţit cu înţelepciune inima dorind să găteşti în ea altar lui Dumnezeu. Iubitorule de nevoinţe prea înţelepte, lauda sihaştrilor, roagă-te să primim şi noi mirul înţelepciunii.
(dintre Laudele ce se cântă la Utrenie)
Părinte preasfinte, luminează-mă pe mine cel întunecat, să laud după cuviinţă taina vieţuirii tale, căci în sihăstrie tu te-ai depărtat, ca să stingi cu apa rugăciunii cuptorul patimilor, de-a pururea cugetând la lumina dumnezeieştilor porunci. Roagă-te, Părinte, pentru neamul nostru, să aflăm şi noi milă, ca cela ce ai primit har.
(din Canonul Sfântului Rafail ce se citeşte la Utrenie)
Ca un vultur cu aripile larg deschise, omule minunat, tu la înălţime zburai, având gândul sus neîncetat, şi pe stânca Hristos ai aflat odihnă. De al Său dor rănindu-te, pe El îl căutai în liniştea sihăstriei priveghind şi ploi de lacrimi vărsând. Caută spre noi cei îngreuiaţi, ce doar în jos privim înlănţuiţi de multe griji, rugându-te să se deschidă ochii noştri şi să vedem lumină.
(din Canonul Sfântului Rafail ce se citeşte la Utrenie)
La icoanele voastre cu credinţă ne închinăm astăzi toţi credincioşii, că voi cu smerenie adâncă viaţa v-aţi împodobit, şi de dragostea lui Dumnezeu tare v-aţi rănit. Lacrimile voastre izvor s-au făcut stingând flacăra ispitelor. Molostivi aţi fost cu toţi, că pe bolnavi aţi vindecat, şi duhurile rele le-aţi alungat, iar celor întristaţi le-aţi adus mângâiere. Cereţi pentru noi ca dreapta credinţă să o păzim şi pe Dumnezeu cel în Treime preamărit pururea să-L slăvim.
(Icos al Sfinţilor)
Sfinţit-ai cugetul tău Părinte, cu mirul umilinţei, şi gura ta s-a făcut dulce vorbitoare de deasa grăire cu Hristos, căci ai iubit a Lui blândeţe şi smerenie. Şi îmbunătăţindu-te cu lumina darului, pe mulţi ai povăţuit pe calea mântuirii; drept aceea roagă-te pentru îmblânzirea noastră.
Cinstite sunt mâinile tale, care stau înălţate la rugăciune pentru noi, până ce vom birui pe Amalic cel gânditor, că tu aduci biruinţă şi binecuvântată luminare sufletelor noastre cu îndrăznirea ta către Dumnezeu. Cugetătorule al patimilor lui Hristos, adăpatu-te-ai cu înţelepciune din coasta Mântuitorului.
Primeşte, dreptule Partenie, care te-ai supus lui Hristos, suspinul inimii mele celei zdribite: că se năpusteşte mâhnirea să prade sufletului meu orice bucurie. Aprinde, Doamne, iarăşi în minte însufleţită râvnă, să mor lumii şi să viez Ţie. Slavoslovi-Te-voi, Doamne, în taină, în ceasuri de noapte, privind la ostenelile plăcutului Tău. Depărtează, cu rugăciunea lui, amorţirea şi somnul ce mă cuprind, ca în adâncul inimii să împlânt sabia Numelui Tău.
(din Canonul Sfântului Partenie ce se citeşte la Utrenie).
O, Rafaile şi Partenie, nestemate care împodobiţi Biserica lui Dumnezeu şi luminaţi pe credincioşi cu razele strălucirii voastre! Voi n-aţi dat somn ochilor voştri, nici genelor voastre dormitare, până nu aţi văzut pe Domnul. Că priveghind aţi curăţat prăpastia inimii cu cărbunele de foc al rugăciunii, pe Iisus odihnindu-L în sălaşul virtuţilor. Sculaţi-ne pe noi cei leneşi din trândăvie şi nelucrare, însufleţindu-ne cu a voastră râvnă.
(din Canonul Sfinţilor ce se citeşte la Utrenie)
Sursa: Sfinți și Icoane
<sus
|
