|
SLUJBA PREA CUVIOSULUI GHERMAN DIN DOBROGEA
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne strigat-am, se pun stihirile Cuviosului pe 4, glasul al 2-lea.
Din tinereţe, alegând calea cea dreaptă a raiului, Prea Cuvioase Părinte Gherman, ai urmat calea lui Hristos. Că din fire fiind tu înţelept nevoitor al pustiului şi sihăstriei, ai urmat calea cea purtătoare de viaţă şi cele veselitoare ale vieţii le-ai părăsit, privind spre frumuseţea cea dorită de tine, prea alesule. Pentru aceasta, te-a proslăvit pe tine Hristos, iar noi cinstim prea slăvită pomenirea ta. (de două ori)
Suspinând de dorul de a urma Stăpânului tău, Hristos, Prea Cuvioase Sfinte, pentru aceasta ai defăimat dragostea cea lumească şi luminat fiind de Duhul Sfânt, frumuseţea cea lumească întru nimic ai socotit-o, Prea fericite. Pentru aceasta, cununa veşniciei dobândind, de toţi eşti cinstit după cuviinţă.
Viaţă îngerească ai vieţuit pe pământ, Prea Cuvioase de Dumnezeu grăitorule. Pentru aceasta întru pomenirea ta cea sfântă, te lăudăm pentru vredniciile tale, Gherman, fericite, căci din slava cereştii împărăţii, te rogi pururea pentru sufletele noastre.
Slavă...,
Cu credinţă adunându-ne toţi, pe tine ca un sihastru al lui Hristos te lăudam, Sfinte Gherman, că fără temere până la Roma, întru apărarea nevinovăţiei Sfântului Patriarh Ioan Gură de Aur, împreună cu Ioan Casian, ai călătorit. Pentru aceasta, toţi îţi strigăm: o prea fericite, laudă călugărilor, roagă-te Izbăvitorului să ne mântuiască pe noi.
Şi acum...,
Suflete al meu suspină şi varsă izvoare de lacrimi din inimă smerită către Maica Dumnezeului nostru şi strigă: Preacurată, izbăveşte-mă de munca cea înfricoşătoare şi mă sălăşluieşte unde este odihna, fericirea şi desfătarea cea veşnică.
La Stihoavnă Stihirile, glas al 3-lea:
Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...
Te avem pe tine dătător de multe daruri, iubitorule de pustnicie, că împlineşti cererile noastre pururea, rugându-te lui Dumnezeu pentru noi, Prea Cuvioase Părinte.
Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Cântări de cinstire aducem înaintea ta, Sfinte Ghermane, pentru mijlocirile tale către cel Atotputernic, spre mântuirea sufletelor noastre.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi.
Podoabă a sihaştrilor, cu bună cuviinţă te-ai luptat împotriva patimilor. Pentru aceasta primeşte acum lauda celor ce cu evlavie prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
Slavă... Şi acum..., glasul acelaşi:
Fecioară care nu ştii de mire, care pe Dumnezeu în chip de negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primeşte-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care tuturor dăruieşti curăţire greşealelor, primind acum rugăciunile noastre, roagă-te, să ne mântuim noi toţi.
Troparul: glasul al 8-lea:
Cu ostenelile tale, cu privegheri neîncetate, cu rugăciune şi post te-ai nevoit Cuvioase Părinte Gherman, împreună cu Sfântul Ioan Casian, din pământul Dobrogei odrăslind; şi curgerile harului preoţesc, cu rugăciunile lui Ioan cel cu Gura de Aur, te-ai învrednicit a le primi. Bogăţie de daruri duhovniceşti din Ţara Sfântă, prin osârdie ai agonisit şi prin aceasta pe mulţi ai învrednicit pe Hristos a urma. Pentru aceasta părinte al Dobrogei roagă pe Hristos, Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei, acelaşi glas:
Tuturor celor întristaţi bucurie şi celor năpăstuiţi părtinitoare şi hrană săracilor şi mângâiere străinilor, limanul celor înviforaţi, cercetare bolnavilor, acoperământ şi sprijinitoare celor oropsiţi şi orbilor eşti toiag. Tu, Preacurată, Maica Dumnezeului celui Preaînalt, grăbeşte de miluieşte pe robii tăi, rugă-mu-ne.
Otpustul.
LA VECERNIA MARE
După obişnuitul psalm 103, se cântă: Fericit bărbatul... starea întâi.
La Doamne strigat-am... se pun stihirile pe 8, glasul al 4-lea.
Podobie: Ca pe un viteaz...
Strălucit-au nevoinţele tale cele frumoase, ca soarele în cer şi pe pământ, Ghermane, Prea Cuvioase, căci în chip ortodox ai propovăduit nouă credinţa lui Hristos cea adevărată şi fără prihană. Pentru aceasta roagă-te, Cuvioase Părinte, acum la prăznuirea ta, să ne dăruiască nouă mare milă.
Dezmierdările trupului le-ai înfrânat şi poftelor le-ai pus stăpânire cu puterea Duhului Sfânt, ca un prea ales biruitor şi pe cel potrivnic l-ai surpat. Pentru aceasta te-ai făcut povăţuitor monahilor, Prea Cuvioase Părinte Gherman, şi pe toţi i-ai învăţat a urma Stăpânului Hristos.
Strălucind ca un soare al monahismului, răsărind din Dobrogea, în lume ai luminat cu strălucirile poveţelor tale, adunând cete de ucenici în chinovii dintre Dunăre si Mare, Sfinte Gherman. Pentru aceasta, înstrăinaţi fiind de tot răul, şi noi să urmăm fapta vieţii tale, cu statornicie, şi totdeauna să cerem mijlocirea ta către Stăpânul lumii pentru mântuirea sufletelor noastre.
Nici foamea, nici frigul, nici ostenelile îndelungatelor călătorii pe urmele lui Hristos, nici privegherile nu le-ai socotit a fi cu anevoie de înfruntat; ci, într-armându-te cu puterea Crucii, ai urmat Aceluia ce s-a răstignit pe dânsa, cinstite Cuvioase Gherman, şi cununa biruinţei ai luat de la Dânsul.
Având Părinte Gherman, viaţă neîntinată, răbdare şi blândeţe, înfrânare şi priveghere de toată noaptea, credinţă şi nădejde temeinică întru milostivire, ca un înger în trup ai vieţuit pe pământ, Prea fericite, rugătorule pentru sufletele noastre.
Ca un măslin plin de roadă ai fost Cuvioase Părinte Gherman veselind cu untdelemnul faptelor tale feţele ucenicilor tăi şi ale tuturor celor ce cu credinţă şi smerenie prăznuiesc pomenirea ta.
Iubitor de desăvârşire fiind Cuvioase Părinte Gherman, din pământul Dobrogei spre locurile sfinte ai alergat împreună cu Casian, cel iubitor de pustnicie, din pustia casienilor. Pentru aceasta Hristos te-a ales îndreptător al cuvioşilor, pilduitor cu viaţa ta cea fără de răutate, tuturor celor ce cinstesc pomenirea ta.
Înţelept al vremurilor străromâne, te-ai arătat şi cu înţelepciune te-ai înfăţişat înaintea Dreptului Judecător prin trecerea de la cele vremelnice la cele veşnice. Şi noianul grijilor lumeşti de pe pământ cu iscusinţă trecându-l, la limanul cel liniştit ai ajuns. Pentru aceasta Părinte Cuvioase Gherman, pomeneşte-ne pe noi întru ale tale rugăciuni, către Domnul.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Lui Dumnezeu viaţa ta ai închinat-o, prea fericite Gherman, făcându-te, cu adevărat prea ales lucrător în ogorul Domnului Hristos. Pentru aceasta, pentru multele tale osteneli în hotarele Casimcei dobrogene, ai luat plată cerească, mutându-te în locaşurile cele nematerialnice, bucurându-te acum şi izvorându-ne nouă, tuturor, râuri de tămăduiri.
Şi acum..., a Născătoarei, acelaşi glas:
Luminează, Preacurată, sufletul meu şi milostiveşte-te spre dânsul, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi în ceasul înfricoşatei morţi, tu pe mine mă izbăveşte de cel rău; scăpându-mă de veşnicele munci.
Vohod: Lumină lină...
Prochimenul zilei, şi
Paremiile
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(V, 16-VI, 3)
Drepţii în veac vor fi vii şi la Domnul este plata lor, şi purtarea de grijă pentru dânşii este de la Cel preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mâna Domnului; căci cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei, şi cu braţul său îi va apăra. Lua-va râvna lui drept armă şi va într-arma făptura spre izbândă asupra vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în platoşa dreptăţii şi-şi va pune drept coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va drept pavăză nebiruită sfinţenia, va ascuţi mânia cumplită drept sabie şi împreună cu dânsul, lumea va da război împotriva celor fără de minte. Porni-se-vor, bine ochite, săgeţile fulgerelor şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din mânia Lui ca dintr-o maşină zvârlitoare de pietre încărcătura de grindină se va arunca. Întărâta-se-va asupra lor apa mării şi râurile îi vor îneca de năpraznă. Sta-va împotriva lor Duhul puterii Dumnezeieşti şi ca un vifor îl va vântura pe ei, şi fărădelegea va pustii tot pământul şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Auziţi dar, împăraţi, şi înţelegeţi: luaţi învăţătură judecători ai marginilor pământului. Luaţi aminte cei ce stăpâniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi cu ocârmuirea mulţimii neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea şi puterea de la Cel preaînalt.
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(III, 1-9)
Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi nu se vor atinge de ele chinul. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuţi că au murit şi ieşirea lor din aceasta lume s-a socotit pedepsire şi plecarea lor de la noi, sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că de ar fi pedepsiţi în faţa oamenilor, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii, şi i-a aflat Luişi vrednici. Ca pe aur în topitoare i-a lămurit pe ei şi ca pe o jertfă de ardere de tot i-a primit. Şi în vremea cercetării lor vor străluci, şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor neamuri şi vor stăpâni popoare şi va împărăţi peste dânşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul şi credincioşii vor petrece în dragoste cu Dânsul. Că har şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare pentru aleşii Lui.
Din înţelepciunea lui Solomon, citire:
(IV, 7-15)
Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se măsoară cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor şi vârsta bătrâneţilor, viaţa nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, I-a iubit şi vieţuind între păcătoşi, a fost mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau viclenia să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Desăvârşindu-se în scurt timp, a împlinit ani îndelungaţi; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta, S-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Iar popoarele au văzut şi nu au cunoscut, nici nu au pus în gând una ca aceasta. Că har şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare pentru aleşii Lui.
LA LITIE
Stihirile, glasul 1:
Cugetând la sfinţenie te-ai într-aripat, înţelepte Părinte Gherman, cu dumnezeieştile învăţături ale lui Ioan cel cu Gura de Aur, de la care darul preoţiei ai primit. Pentru aceasta, Dumnezeu te-a înălţat întru veşnicele locaşuri, făcându-te stâlp şi întărire călugărilor, vrednicule, fericite.
Arătatu-te-ai povăţuitor celor ce s-au lepădat de lumeştile plăceri şi lui Hristos ai urmat, de Dumnezeu purtătorule, Părinte Gherman; ca o slugă vrednică a Stăpânului ceresc ai luminat obştea călugărilor din Dacia Pontică. Pentru aceasta locaş ceresc ai aflat, de unde te rogi pentru sufletele noastre.
Glasul al 2-lea:
Din ospăţul duhovnicesc al părinţilor sihaştri, din îndepărtatele pustii ale locurilor sfinte, hrănindu-te, Sfinte Gherman, la masa dumnezeieştilor învăţături mă călăuzeşte pe mine cel însetat, ca unul care pe Hristos ai aflat, hrana cea cerească.
Slavă..., glasul acelaşi:
Înfrânându-ţi trupul prin postiri, rugăciuni şi multă priveghere, întru împărăţia Cerurilor te-ai sălăşluit, Prea Cuvioase Părinte Gherman, cu cetele prea cuvioşilor, cu care dimpreună te rogi pentru noi, cei care-ţi cinstim pomenirea ta.
Şi acum..., a Născătoarei:
Născut-ai Preacurată pe Cel mai înainte de veci, Dumnezeiescul Cuvânt al Tatălui întrupat pentru noi; locaş al fecioriei fiind şi vas al curăţiei făcându-te, te-ai arătat Biserică a Sfinţeniei, Stăpâna lumii, Mireasă dumnezeiască.
La Stihoavnă
Stihirile, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce de sus eşti chemat...
Mulţimile călugărilor te cinstesc pe tine, Sfinte Gherman, părintele nostru, ca prin tine mulţi au învăţat, a umbla pe calea cea dreaptă a adevărului. Fericit eşti că pe Stăpânul Hristos L-ai slujit şi celui potrivnic te-ai împotrivit. Pentru aceasta te-ai făcut cu îngerii împreună vorbitor şi cu drepţii împreună locuitor, cu care roagă-te Domnului să mântuiască sufletele noastre.
Stih: Cuvioşii Tăi, Doamne, întru bucurie se vor bucura.
Cuvioase Părinte Gherman, până la marginile pământului a ajuns vestea faptelor tale minunate; pentru aceasta biruind mulţimea ispitelor şi dulceaţa acestei lumi, răsplătirea dumnezeiască ai câştigat de la Hristos, ostenitorule înţelepte.
Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Zburdarea trupului biruind-o cu înfrânarea, cu adevărată umilinţă şi cu smerenie, voia lui Hristos ai urmat din tinereţile tale, Prea Cuvioase Părinte Gherman; pentru aceasta ai şi luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni şi bucuriile veşnicilor bunătăţi; pe Acesta roagă-L să lumineze şi să mântuiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei:
Fecioară care nu ştii de mire, care pe Dumnezeu în chip de negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primeşte-le ceea ce eşti cu totul fără de prihană; care tuturor dăruieşti curăţire greşealelor, primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toţi.
La binecuvântarea pâinilor:
Troparul Sfântului Cuvios Gherman (caută-l la Vecernia Mică)
Şi: Tuturor celor întristaţi bucurie..., (tot la Vecernia Mică).
Citirea cuvântului. Otpustul.
LA UTRENIE
La: Dumnezeu este Domnul...
Troparul Sfântului Cuvios Gherman (de două ori)
Slavă... Şi acum..., al Născătoarei
(caută ambele tropare la Vecernia Mică)
După întâia stihologie, Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie: Porunca cea cu taină...
Cei ce sunt cuprinşi de ispite şi necazuri, alergând la mijlocirile tale, sunt izbăviţi de Stăpânul Hristos prin sprijinul tău, Prea Cuvioase Părinte Gherman.
Cu glasul rugăciunilor desţelenind ogorul inimilor străbunilor ai semănat într-însele sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu, părinte Gherman, cugetătorule de Dumnezeu şi ai cules îndestulă roadă, care hrăneşte sufletele tuturor dreptcredincioşilor, celor ce te laudă pe tine.
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat, inima mea nestatornică o întăreşte, ceea ce eşti bună, cu rugăciunile tale cele de Maică; că şi eu strig către tine de Dumnezeu Născătoare Marie: miluieşte turma drept-credincioşilor creştini, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
După a doua Stihologie, Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Cuprins fiind de dragostea bunei credinţe şi de dumnezeiasca dorire, Sfinte Părinte Gherman, ai alungat de la tine întreitele valuri lumeşti. Pentru aceasta ai ajuns în cereştile locaşuri, de unde neîncetat faci pomenire, pentru noi, cei ce cinstim prăznuirea ta. Împlându-ţi sufletul de frumuseţea vieţii celei nestricăcioase, te-ai făcut, Cuvioase, luminător pustnicilor dobrogeni, pildă desăvârşită, îndreptător şi cu îngerii rugător.
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Înnoit-ai Preacurata, prin dumnezeiasca naştere a ta, firea pământenilor cea stricată de patimi şi ai întors pe toţi din moarte la viaţa cea nestricăcioasă. Pentru aceasta, după datorie, cu credinţă te fericim, Fecioară preaslăvită.
Polieleul şi mărimurile Sfântului Gherman
După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea:
Doritor şi râvnitor vieţii îngereşti, din tinereţe te-ai arătat prea cuvioase Gherman, căci împreună cu râvnitorul de Hristos Ioan Casian, ai alergat ca cerbul spre apele izvoarelor şi te-ai sălăşluit în locaşurile cereşti.
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Bucură-te, ceea ce ai primit de la înger vestea cea bună a venirii lui Hristos în lume. Bucură-te, ceea ce ai născut pe Făcătorul făpturii ! Bucură-te, ceea ce te-ai învrednicit a fi Maica lui Hristos - Dumnezeu.
Apoi: Antifonul întâi al glasului al 4-lea.
Prochimenul, glasul al 4-lea:
Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă.
Toată suflarea...
Evanghelia după Luca: VI, 17-23;
În vremea aceea a stat Iisus la loc şes...
(vezi Evanghelia de la Sfânta Liturghie din 6 decembrie)
Psalmul 50.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Gherman, Milostive, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei...
Apoi Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.
Glasul al 6-lea:
În tot pământul a ieşit vestirea minunilor tale, Cuvioase Părinte Gherman, căci viaţă fără prihană ai urmat, calea către rai ai arătat şi plata ostenelilor ai aflat. Pentru aceasta îndrăznire având către Domnul, cere pace sufletelor noastre.
Canoanele
- Ale Octoihului sau ale Triodului, după caz;
- Al Născătoarei de Dumnezeu;
- Şi al Cuviosului Părinte Gherman, pe 4.
Canonul Sfântului
Glasul al 2-lea:
Peasna I
Irmos: Întru adânc a aşternut...
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Aşezându-ţi viaţa pe temelia credinţei, Prea Cuvioase Părinte Gherman, curăţia şi tăria sufletului tău, dimpreună cu buna credinţă, au rămas vrednice de urmat pentru cei care te cinstesc, pururea pomenite.
Slavă...
Luminat fiind de lumina lui Hristos, ai uscat năvălirile patimilor prin post şi înfrânare cântând Stăpânului tuturor cântare de biruinţă.
Şi acum...
Primind în pântece, Prea Curată, pe Cuvântul cel veşnic, după cuviinţa dumnezeiască pe Cel neîncăput mai-nainte L-ai născut nouă Fecioară, mai presus de fire, rămânând şi după naştere Fecioară.
Catavasie: Deschide-voi gura mea...
Peasna a 3-a:
Irmos: Înflorit-a pustiul...
Prea Cuvioase Părinte Gherman, prin nevoinţele tale; şi cu sfinţitele tale învăţături pe toţi i-ai învăţat curăţindu-ţi inima cu vărsările lacrimilor tale, vrednicule Părinte Gherman, ai semănat sămânţa Cuvântului lui Hristos, în Dobrogea şi râvnitor fiind ai mers pe urmele Stăpânului Hristos preaslăvindu-L.
Stăruind întru înfrânarea neslăbită şi plin de blândete, Stăpânul tuturor - Hristos te-a ales pe tine părinte Gherman cu iubire de oameni făcându-te părtaş slavei celei veşnice.
Slavă...
Împodobit fiind cu multe virtuţi, Cuvioase Părinte, ai mers către Dumnezeu; de la care cere pentru noi toţi iertare de greşeale şi mântuire sufletelor noastre; căci cu credinţă săvârşim sfântă pomenirea ta.
Şi acum...
Mai aleasă te-ai arătat, Preacurată, decât toată zidirea cea văzută şi cea nevăzută; Pururea Fecioară, că ai născut pe Ziditorul, precum bine a voit a se întrupa în pântecele tău; pe care cu îndrăzneală roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
Catavasie: Pe ai tăi cântăreţi...
Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce te-ai înlănţuit...
Trăitor în trup fiind te-ai arătat cu îngerii petrecând, Prea Cuvioase Părinte Gherman; cu cugetul, locuitor al sălaşurilor cereşti te-ai cunoscut a fi, tu cel pământean. Pentru aceasta cântăm: Slavă celui ce lucrează prin tine, tuturor, tămăduiri!
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii, şi cu smerenie să cădem, cu pocăinţă strigând din adâncul sufletului: Stăpână milostiveşte-te spre noi, şi ne ajută, grăbeşte că pierim sub mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine te avem ajutătoare.
A Crucii, a Născătoarei:
Pe tine cel ce Te-ai născut din Tatăl cel fără de început, dacă te-a văzut pe Cruce răstignit, ceea ce Te-a născut fără durere, Hristoase, a strigat: Vai mie prea iubite Iisuse, cum Te-ai răstignit de bună voie acum Fiule de oamenii cei fără de lege, Cela ce eşti slăvit de îngeri ca un Dumnezeu ? Te laud pe Tine, îndelung răbdătorule!
Peasna a 4-a, Irmos: Venit-ai din Fecioară...
Ai descoperit şi înfruntat toate vicleşugurile şi prigonirile înşelătorului, Prea Cuvioase Părinte Gherman, prin nevoinţele tale; şi cu sfinţitele tale învăţături pe toţi i-ai îndrumat a urma lui Hristos, Căruia îi înălţăm cântare de biruinţă. Mintea şi sufletul curăţindu-ţi Cuvioase Gherman, ai vădit înţelepciunea cea de suflet pierzătoare şi amăgirile cele viclene, căci pătimind smerit şi înţelept, şi ajungând la cunoştinţă, ai învăţat mulţimile călugărilor, preafericite.
Slavă...
Având în suflet darurile Duhului Sfânt, prea fericite părinte, de Dumnezeu propovăduitorule, te-ai arătat mai presus de cursele înşelătorului, şi decât cugetele trupeşti; pentru aceasta de la toţi auzi cuvânt de laudă, smerite ostenitorule al lui Hristos.
Şi acum...
Cu adevărat ai născut pe Cel mai presus de vreme, făcându-se sub vreme, care a luminat pe cuvioşii, cei ce s-au arătat viteji prin credinţă, şi a smerit pe şarpele, începătorul răutăţii, Prea Curată Fecioară.
Peasna a 5-a, Irmos: Mijlocitor te-ai făcut...
Slujitor al adevărului mântuitor arătându-te, sfinte părinte, te-ai odihnit întru cereştile locaşuri de Dumnezeu grăitorule, primind după vrednicie, răsplata ostenelilor tale. Cunoscând frumuseţea lui Hristos, ai rămas statornic în nevoinţele pustniceşti, căutând mântuirea sufletului. Hristos-Dumnezeu te-a făcut părtaş cu sfinţii Săi.
Slavă...
Rodind faptele bune în pământul dintre Dunăre şi Mare, purtătorule de Dumnezeu, Părinte, adăpându-te din adevărurile ortodoxiei, ai aflat cunună nepieritoare. Pentru aceasta astăzi, după cuviinţă, toţi te fericim Sfinte Gherman.
Şi acum...
Din tine a răsărit viaţa cea adevărată, Născătoare de Dumnezeu, bucurie şi mântuire fiind neamului omenesc. Iar acum, stând de-a dreapta Fiului tău şi Dumnezeului nostru, roagă-te pentru noi toţi.
Peasna a 6-a, Irmos: Întru adâncul păcatelor...
În adunarea drepţilor eşti aşezat, şi împreună cu duhurile drepţilor te veseleşti, Părinte fericite Gherman, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Învăţătura cea dumnezeiască, prin gura ta, ai răspândit celor ce te-au ascultat, Părinte Sfinte, iar amărăciunea patimilor în bucurie cerească ai prefăcut. Veseleşte, părinte Gherman, pe cei ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.
Slavă...
Cunoscând din tinereţile tale pe Hristos-Soarele dreptăţii, care s-a făcut asemenea nouă afară de păcat, şi luminându-ţi-se ochii sufletului cu învăţăturile Lui, ai răsărit stea prea luminoasă peste pământul Dobrogei, luminând Părinte Cuvioase Gherman, pe cei ce te cheamă în ajutor.
Şi acum...
Milostiveşte-te spre mine şi mă mântuieşte, Fecioară, care ai născut pe Milostivul, Dumnezeu-Cuvântul şi cu lumina cea de la tine luminează-mă, ca să strig: Bine este cuvântat rodul pântecului tău, Prea Curată.
CONDACUL, glasul al 4-lea:
Toţi ne bucurăm Cuvioase de naşterea ta pe pământul Dobrogei, cel binecuvântat de Apostolul Andrei - întâiul chemat. Împreună cu Sfântul Ioan Casian, de mănăstiri întemeietor arătându-te, părinte Gherman şi lepădând grijile cele lumeşti viaţă sihăstrească ai dus, cununa biruinţei ai luat şi de braţele părinteşti te-ai învrednicit. Pentru aceasta, ca unul ce eşti vas ales al sfinţeniei, cu umilinţă alergăm către tine, să dobândim mântuire de la Dumnezeu prin rugăciunile tale.
ICOSUL:
Curăţeşte sufletele noastre cele întunecate de negura păcatelor, Mântuitorul nostru şi gând spre cele bune dăruieşte-ne, Hristoase, risipind noianul păcatelor, ca să putem, după vrednicie, a lăuda pe vasul Tău prea ales, Gherman Dobrogeanul, şi a spune facerile sale de bine şi râvna sa în cele dumnezeieşti. Pentru aceasta ca unul ce a iubit podoaba casei Tale, lăudându-l îi strigăm: De cele cereşti râvnitorule, fericite, roagă-te pururea pentru mântuirea sufletelor noastre.
SINAXAR
În luna februarie, în ziua douăzeci şi nouă, pomenirea Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea, chip de virtute şi desăvârşire creştină.
Sfântul Gherman din Dobrogea s-a născut din părinţi străromâni, în acelaşi sat în care s-a născut şi Sfântul Ioan Casian, în părţile Casimcei din nordul Dobrogei, către anul 368. Părinţii şi strămoşii săi erau creştini, din neamul lor. Cunoscând de la scriitori bisericeşti de recunoscută vrednicie, precum Eusebie de Cezareea, că prin părţile sudice ale Daciei strămoşeşti, adică chiar prin locurile în care s-a născut Sfântul Gherman, a propovăduit credinţa creştină Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat de Mântuitorul la apostolie, ne ducem cu gândul la faptul că strămoşii acestor doi sfinţi străromâni, Casian şi Gherman, au primit botezul credinţei creştine prin succesiune directă de la Apostolul Domnului sau de la cei creştinaţi de el.
Acest tânăr a învăţat la şcoală, împreună cu Ioan Casian, care au rămas legaţi sufleteşte pentru toată viaţa. Tot împreună vor fi făcut şi studii mai înalte în vreuna din cetăţile vestite ale vremii din Imperiul Bizantin. Împreună şi-au făcut şi datoria faţă de ţară, apoi, din dragoste pentru Hristos, Căruia au vrut să-şi dăruiască toată fiinţa lor, s-au hotărât să îmbrăţişeze viaţa monahală, intrând într-o mănăstire care nu era departe de locurile natale. Acolo şi-a făcut Sfântul Cuvios Gherman ucenicia, învăţând cu sârguinţă cele despre Dumnezeu şi despre mântuirea sufletelor, şi nevoindu-se spre desăvârşirea asemănării cu Hristos.
În dorinţa lor de desăvârşire, cei doi au pornit în căutare de modele vii de sfinţenie. Au întreprins mai multe călătorii la diferite obşti monahale şi sihăstrii din Siria, Palestina şi Egipt, unde au avut îndelungi convorbiri duhovniceşti cu părinţii din chinovii şi din pustie, împreună cu care au şi vieţuit mai mulţi ani. De la dânşii au învăţat căile desăvârşirii şi virtuţile cele înalte. Îndeosebi, s-au deprins cu rugăciunea neîncetată, în smerenie şi în ascultare, ajungând vestiţi printre părinţii pustiei şi înaintând până la înalte culmi de înţelepciune şi sfinţenie. Acolo, nu conteneau însă a mărturisi pustnicilor marea iubire şi dorul lor după liniştea locurilor în care s-au născut, au crescut şi au deprins tainele trăirii credinţei creştine.
După ce şi-au umplut sufletele de frumuseţea vieţii celei retrase, departe de ispitele lumii, şi după ce şi-au întărit puterile până la măsura de a putea fi folositori şi altora, s-au întors spre locurile natale, cu gândul de a scrie şi împărtăşi cele văzute şi învăţate de la părinţi cu viaţa îmbunătăţită din pustietate, celor doritori de desăvârşire şi de a întemeia noi aşezăminte mănăstireşti. Întăriţi în acest fel, Sfântul Ioan Casian a întemeiat mănăstiri de călugări şi călugăriţe, chiar şi la Marsilia, Franţa de azi, iar Sfântul Cuvios Gherman a îmbunătăţit viaţa monahală în Dobrogea, şi apoi până la Roma, unde şi-a dat sufletul în grija lui Dumnezeu. Plecând din Egipt spre patria lor, Sciţia Mică, cei doi s-au oprit mai întâi la Constantinopol, unde arhipăstorea Sfântul Ioan Gură de Aur. Sfântul Gherman a fost hirotonit preot de către acesta, iar Sfântul Ioan Casian a fost hirotonit tot aici diacon. Aceasta se întâmpla pe la anul 400.
Amândoi au apărat prestigiul şi nevinovăţia marelui ierarh, Sfântul Ioan Gură de Aur, persecutat de mai marii de la Constantinopol şi exilat pentru că îi îndemna la o viaţă creştină mai bună şi mai adevărată. În anul 403, Sfântul Gherman a participat la Sinodul de la Stejar, ca apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în anul 405, împreună cu Sfântul Ioan Casian, au adus la Roma, papei Inocenţiu, o scrisoare a clerului şi poporului dreptcredincios din Constantinopol, tot în apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur.
Sfântul Ioan Casian a scris mult despre prietenul său Gherman, numindu-l Sfântul Părinte Gherman, în cartea sa Convorbiri cu Părinţii din Pustie. Tot Sfântul Ioan Casian ne-a păstrat în scrierile sale, cuvinte duhovniceşti ale Sfântului Gherman, care, de atunci şi până azi, hrănesc sufletele căutătorilor de Dumnezeu şi de desăvârşire creştină. Chip de mare dascăl în tainele şi căile desăvârşirii ortodoxe, model de viaţă curată şi nevoitor în post şi rugăciune neîncetată, Sfântul Gherman, a fost un adevărat înţelept dascăl al vremurilor de formare a poporului român şi a dus numele departe de meleagurile noastre, ca pe un nume de cinste şi de virtute creştină.
A trecut în împărăţia drepţilor la Roma, către anul 415, înaintea Sfântului Ioan Casian.
Cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Peasna a 7-a, Irmos: Porunca cea potrivnică...
Ca o holdă roditoare te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Gherman, ai luminat întru sihăstrie cu răbdare şi te-a primit pe tine Hristos, căruia strigăm: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale Doamne!
Jertfă curată şi cu bun miros, ai adus sufletul tău înaintea împăratului Hristos, purtătorule de Dumnezeu, Ghermane, prea fericite, şi trupul ca o ardere de tot l-ai ars cu focul cunoştinţei de Dumnezeu şi cu înfrânările de tot felul strigând: Toată făptura să laude pe Domnul.
Slavă...
Păzind cu bună credinţă chipul cel monahicesc şi urmând chipul cel curat al lui Hristos, te-ai nevoit Cuvioase a plăcea Lui si a-I cânta: Slavă puterii Tale, Doamne.
Şi acum...
Iată s-a împlinit propovăduirea proorocilor, născând tu Fecioară pe Cel propovăduit demult de prooroci, care împlineşte cele mai înainte grăite, cu darul Duhului Sfânt.
Peasna a 8-a, Irmos: Pe Dumnezeu Cel ce s-a...
Viclenii aducători de patimi au lucrat în sufletele noastre cumplite nelegiuiri, Mântuitorule, şi nu putem să privim spre Tine, noi robii Tăi; ci prin rugăciunile cuviosului Tău Gherman, milostiveşte-te spre noi.
Îmbogăţindu-te cu dumnezeieştile fapte bune, ai defăimat bogăţia cea pământească şi ai câştigat pe cea cerească. Drept aceea, sărac fiind eu de cunoaşterea cea dumnezeiască, îmbogăţindu-mă cu har ca să laud şi eu vieţuirea ta cea întocmai cu îngerii, Părinte Sfinte.
Slavă...
Tuturor izvorăşti îndemnuri de mântuire şi graiuri care alungă din inimi necunoştinţa. Prea Cuvioase Părinte Gherman, de Dumnezeu grăitorule. Pentru aceasta cu credinţă te cinstim săvârşind prea sfântă pomenirea ta.
Şi acum...
Făcutu-te-ai cămară dumnezeieştii slave şi scaun în chip de foc în care s-a odihnit Cuvântul, întrupându-se pentru bunătatea Sa cea desăvârşită. Pe Acesta roagă-L, Preacurată Fecioară, să se milostivească mântuindu-ne pe noi.
Peasna a 9-a: Fiul Părintelui...
S-a dat ţie putere de la Dumnezeu să poţi înfrunta săgeţile celui rău: pentru aceasta luptându-te vitejeşte, părinte Gherman, te-ai numărat cu cetele cuvioşilor, veselindu-ne.
Cu neîncetată sârguinţă roagă-te acum pentru noi Mântuitorului Dumnezeu, prea cuvioase, să ne mântuim de suferinţe, de primejdiile cele rele şi de stricăciune; că de la toţi să auzi cuvânt de cinstire şi împreună cu tine să-L preaînălţăm pe Domnul întru toti vecii.
Slavă...
Să ne bucurăm toţi iubitorii de prăznuire duhovnicească, veselindu-ne acum întru pomenirea Prea Cuviosului Părinte Gherman; cântând lui Dumnezeu laude Celui ce este minunat întru sfinţi şi sfinteşte pe cei ce I se închină cu credinţă.
Şi acum...
Neputinciosul meu suflet fiind slăbit de multele împresurări ale celui viclean, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, fă-l sănătos, prin rugăciunile tale cele întărite, ca să te slăvesc întru toţi vecii.
LUMINÂNDA
Podobie: Cercetatu-ne-a de sus...
Călătorind din pământul Dobrogei la locurile sfinte şi apoi în Apusul îndepărtat, până la Roma, ai răspândit cu sârguinţă cuvântul Evangheliei lui Hristos şi pildă de vieţuire tuturor te-ai arătat, pentru aceasta ai adunat pe cei rătăciţi şi pe calea adevărului i-ai îndemnat a umbla. Roagă-te dar, Părinte Gherman, să se mântuiască sufletele noastre.
A Născătoarei:
La tine, după Dumnezeu nădăjduim, Preacurată, răstignindu-ne întru Hristos, cel ce s-a născut din tine; şi cu rugăciunile tale cele către Dânsul păzeşte-ne pe noi, pururea Fecioară.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn celor ce...
Calea nevoinţelor ai ales şi credinţa ai păzit. Pentru aceasta, cununa dreptăţii ai dobândit Sfinte Părinte Gherman, de la Cel ce ţi-a pregătit-o, Hristos-Domnul; Aceluia roagă-te cu dinadinsul, alesule părinte, să se mântuiască sufletele noastre.
Pe tine te lăudăm şi te cinstim, de trei ori fericite, Părinte Gherman, că arătându-se viaţa ta luminată de fapta cea bună, ai strălucit cu nevoinţele tale în toată lumea, şi capul celui viclean l-ai sfărâmat cu arma postirilor, a rugăciunilor şi a multor privegheri. Pentru aceasta, văzându-te pe tine cu statornicie nevoindu-te, Stăpânul Hristos te-a încununat cu podoaba veşnicilor bunătăţi, către care ai îndrăznire şi te rogi pururea pentru sufletele noastre.
Curăţindu-ţi ochiul sufletului, părinte sfinte, cu rugăciuni neîncetate şi cu post prea aspru, te-ai făcut locaş sfânt Dumnezeirii celei în trei străluciri. Primind sfânta ungere a preoţiei prin mâna alesului de Dumnezeu Ioan Gură de Aur, ai intrat cu vrednicie în Altarul Domnului, jertfind pe Cel ce s-a jertfit pentru noi, prin pogorârea Sa cea de negrăit.
Mulţimile creştinilor, te cinstesc pe tine Gherman prea înţelepte, ca pe un îndrumător, căci prin tine în Dacia Pontică viaţa pustnicească s-a întărit cu pilda vieţuirii tale. Fericit eşti că lui Hristos ai slujit şi puterea vrăjmaşului ai biruit, cu îngerii împreună vorbitorule, şi cu Ioan Casian împreună locuitorule; roagă-te Domnului să se miluiască sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Părinte, Sfinte Ghermane, arătatu-te-ai chip al curăţiei şi pildă înfrânării întregii obşti monahale; trăitor al smereniei şi reazem nemişcat al dreptei credinţe, te-au văzut pe tine toţi iubitorii de pustnicie; râu de tămăduiri pururea curgător eşti spre toţi cei ce te cheamă în ajutor. Pentru aceasta te cinstim cu cântări duhovniceşti şi prăznuim sfântă pomenirea ta.
Şi acum..., acelaşi glas:
Prea Sfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, cu rugăciunile tale, milostiv fă pe Fiul tău şi Stăpânul nostru; izbăveşte-ne de toată înşelăciunea vrăjmaşului şi către limanul cunoştinţei îndreptează-ne.
DOXOLOGIA MARE
Ecteniile şi Otpustul...
LA LITURGHIE
Fericirile...
Slavă...
Cântarea a 3-a din Canon.
Şi acum...
Cântarea a 6-a din Canon.
Prochimen, glasul al 7-lea:
Cinstită este înaintea Domnului...
Stih: Ce voi răsplăti Domnului...
Apostol: Din Epistola către Efeseni (IV, 7-13):
Fraţilor, fiecăruia dintre noi...
(vezi Duminica după Botezul Domnului).
Evanghelia: După Matei (XI, 27-30):
Zis-a Domnul ucenicilor Săi: toate-Mi sunt date...
(vezi joi în săptămâna a patra după Rusalii).
Chinonicul
Fericit bărbatul care se teme de Domnul
Sursa: Mineiul (lunile ianuarie-iulie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001
<sus
|
