|
Slujba preacuviosului părintelui nostru Dimitrie, n-a fost în Mineiele bisericeşti, ci numai în osebita filadă. Iar pe vremea şi cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Mitropolit Meletie s-a pus după slujba sfântului Nestor; că cei ce vor avea evlavie şi vor voi să poată să-i cânte slujba cu polieleu, după cum este cea de faţă, pentru sfintele lui moaşte ce se află la sfânta Patriarhie din Bucureşti.
LA VECERNIE
După obişnuitul Psalm, citim:
Fericit bărbatul... Starea întâi.
La Doamne, strigat-am...,
Stihirile pe 8, glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz...
Nicidecum nu te-ai înşelat de dulceţile trupului, nici de mărirea veacului acestuia trecător nu te-ai amăgit cu ispitele, mărite Dimitrie; ci cu totul te-ai arătat, slugă bună Stăpânului, primind jugul cel prea bun şi sarcina cea uşoară a vieţii celei curate; pentru aceasta te fericim (de două ori).
Ascultând pe Stăpânul tău, Cel ce zice prin rostul său, Cel ce voieşte a urma după mine, să lepede toată voia sa trupească şi Crucea să-şi ia şi să vină după mine. Din pruncia ta ai urmat aceasta, lepădându-te de toată deşertăciunea lumească, preacuvioase Dimitrie (de două ori).
Pavel apostolul, vasul cel sfânt al alegerii zice: Pe cei slabi şi pe cei simpli i-a ales Domnul, ca să înfrunte pe cei tari ai lumii acesteia; ceea ce mărturisim pentru tine, cuvioase; că păstor fiind, simplu, şi slugă între oameni, ca un prunc fără prihană, cu fericire te-a preamărit.
Ostenelile trupului, înfrânarea poftelor şi privegherea de toate nopţile, smerenia cea către toţi şi blândeţele, te-au preamărit şi vestit te-a arătat tuturor credincioşilor, o Dimitrie; dar ca cel ce al mare îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te ca şi noi toţi să ne mântuim.
Ca o stea fiind luminat de razele Soarelui celui înalt şi luminat Iisus Hristos, luminează-ne sufletul celor ce suntem întunecaţi de norul ispitelor şi de rele supărări; ca să putem fi fiii luminii prin candela aprinsă, ieşind spre întâmpinarea Mirelui şi Stăpânului.
Pe noi care te fericim cu credinţă şi prăznuim prin glasuri de laudă pomenirea ta, de tot necazul şi patima, de boli năpraznice, din primejdii şi din nevoi izbăveşte-ne te rugăm; ca să preamărim îndrăznirea ce ai către Stăpânul, ca slugă credincioasă, preafericite Dimitrie.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Precum oarecând porumbelul a vestit lui Noe contenirea potopului şi înduplecarea Stăpânului, aşa şi sfintele tale moaşte fericite, ne-au pricinuit încetarea tuturor scârbelor şi nu numai vestitor de bucurie te-ai arătat, ci şi mijlocitor te-ai făcut către Domnul, pentru potolirea mâniei, celei cu dreptate pornite asupra noastră. Pentru aceasta toţi cu un glas te fericim şi cu credinţă alergăm la ajutorul tău; că prin rugăciunile tale cele bine primite lui Dumnezeu, să scăpăm de toată ispita şi să ne împărtăşim veşnicei împărăţii cereşti.
Şi acum......, a Născătoarei, asemenea:
Trecut-a umbra legii şi harul a venit; că precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut şi Fecioară ai rămas. În locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptăţii; în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.
VOHOD: Lumină lină...
Prochimenul zilei, şi citirile din Sfânta Scriptura
(Caută în Minei ziua 14, pag. 174)
LA LITIE
Stihirile, glasul 1:
Pe cel mai mic între sate şi nesocotit, Basarabovul, prin naşterea ta l-ai cinstit, cu creşterea ta l-ai preamărit şi cu viaţa cea fără prihană preacuvioase părinte, între cetăţile cele vestite l-ai înălţat; şi apa cea mica a Lomului, cu afundarea într-însa a sfintelor tale moaşte ai sfinţit-o şi tuturor izvor de tămăduiri ai arătat-o. Iar acum oraşul acesta cel drept măritor cu darurile tale îl veseleşti; tămăduiri întru neputinţe dăruindu-ne şi apărându-ne de ispitele vrăjmaşului pe noi cei ce cu credinţă năzuim sub acoperământul tău. Roagă-te Domnului Dumnezeu, să ne dăruiască nouă iertare de păcate şi mare milă.
Glasul al 8-lea:
Cu nebiruită vitejie, cuvioase părinte, şi cu preaînaltă înţelepciune, luptându-te împotriva patimilor şi toată deşertăciunea urând, nicidecum nu a putut vicleanul vrăjmaş să te înşele, ca oarecând pe strămoşi, prin gustarea celor oprite, sau cu ridicarea firii împotriva Ziditorului; ci cu amărăciunea înfrânării, ca cu o preadulce desfătare petrecându-ţi toată viaţa, desăvârşită smerenie ai câştigat; şi nu numai în viaţă ai petrecut necunoscut, ci şi după moarte ţi-ai ascuns trupul în apa Lomului. Dar Domnul Cel ce preamăreşte pe slugile Sale, te-a descoperit ca o comoară izvorâtoare de tămăduiri, tuturor celor ce pătimesc. Roagă-te dar pentru sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 5-lea:
Cuvioase părinte, din pruncie faptelor celor bune urmând şi viaţă fără prihană prin muncă câştigând, vas ales te-ai arătat al Sfântului Duh şi de la El învrednicindu-te de harul minunilor ai întărit pe oameni în frica Domnului. Iar acum cu strălucirea dumnezeieştilor raze luminându-te, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să lumineze ochii noştri cei sufleteşti, ca să nu ne poticnim întru întunericul păcatelor, Părinte Dimitrie.
Şi acum…, a Născătoarei:
Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun împărătesc, Fecioară cu totul cinstită, prin care Mântuitorul meu Hristos Domnul S-a arătat celor ce dormeau întru întuneric, Soarele dreptăţii fiind; vrând să lumineze pe cel ce i-a zidit după chipul Său cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneala ca o Maică către dânsul, roagă-te neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNA
Stihirile, glasul 1:
Podobie: Prealăudaţilor mucenici...
Părinte Dimitrie, de mic ţi-ai înfrânat poftele şi toată voia dulceţei trupului o ai lepădat, şi cu vitejie împotriva şarpelui te-ai luptat, prin post şi prin rugăciuni, până l-ai biruit; pentru aceasta cununa ostenelilor de la Domnul Dumnezeu ai primit.
Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
Nu sânge, nici trup ai biruit de trei ori fericite, ci pe vrăjmaşul diavol, care a izgonit pe Adam, pe Eva şi pe noi pe toţi din Rai, cu sfatul cel viclean şi înşelător spre pomul cel oprit. Dar ca iarăşi toţi să câştigăm fericirea, roagă-te către Domnul.
Stih: Fericit este omul, care se teme de Domnul...
Pe noi cei de tot îngreuiaţi cu sarcina poftelor, şi cu ispitele bolilor; care nu cutezăm să ridicăm ochii spre mila Stăpânului, acopere-ne sfinte cu harul tău şi ne izbăveşte din nevoi prin mijlocirea ta, rugându-te către Domnul Dumnezeu.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Cuvioase părinte, glasul Evangheliei Domnului ascultând, lumea ai părăsit şi bogăţia şi mărirea întru nimic le-ai socotit şi către toţi ai strigat: iubiţi pe Dumnezeu şi veţi afla har veşnic şi fără de sfârşit! Să nu cinstiţi nimic mai mult decât dragostea Lui, ca întru slava Sa, când va veni, să aflaţi odihna sufletelor voastre, împreună cu toţi sfinţii. Cu ale cărora rugăciuni, Hritoase, păzeşte şi mântuieşte sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei:
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne rugăm: Roagă-te, Stăpână cu Cuviosul Dimitrie şi cu toţi sfinţii să se miluiască sufletele noastre.
Tropar, glasul al 8-lea:
Întru tine părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Dimitrie, duhul tău.
Slavă... Şi acum...... al Născătoarei:
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară...
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul...,
Troparul sfântului de două ori,
Slavă...
Şi acum...... al Născătoarei.
După întâia Stihologie, Sedealna, glasul 1:
Podobie: Mormântul Tău...
Din boli, din nevoi, din dureri şi din patimi, scapă sfinte pe cei ce te cinstim; degrab ascultându-ne când strigăm cu osârdie: O Dimitrie preafericite şi bune, întinde-ţi mâinile către Stăpânul şi-L roagă, ca toţi să ne mântuim (de două ori).
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Pe noi cei ce am căzut în păcate grozave şi robi ne-am osândit tiraniei celei crude a şarpelui celui viclean şi pierzător neamului omenesc, Preamilostivă Fecioară, nu ne părăsi, nici să ne treci cu vederea, că poţi a ne mântui.
După a 2-a Stihologie, Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Ca un înger pe pământ, viaţa ta ţi-ai săvârşit în post şi în rugăciuni, ziua şi noaptea petrecând; ca să înfrângi pornirea ispitelor, cu care te-ai luptat, ca un ostaş adevărat al Domnului; a cărui voie ai împlinit din tinereţe Dimitrie, şi toate întru nimic le-ai socotit; pentru aceasta şi noi cu credinţă te lăudăm şi te preamărim (de două ori).
Slavă... Şi acum......, a Născătoarei:
Iosif s-a spăimântat, în mintea sa luptându-se, cum Hristos S-a zămislit în pântecele tău cel sfânt, neispitită ştiindu-te de nuntă; iar dacă a gândit la cele vechi minuni, şi la rugul cel nears şi la toiagul cel odrăslit, s-a dezlegat mirarea sa şi a strigat Prealăudată Mireasă: Fecioara naşte şi după naştere iarăşi rămâne Fecioară.
După Polieleu
Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Degrab izbăveşte-ne din necazuri, pe noi cei ce te-am câştigat folositor în nevoi, mărite Dimitrie; apără, mântuieşte de boli tot poporul; roagă-te îndelung şi înduplecă pe Stăpânul spre noi cei ce prăznuim sfântă pomenirea ta (de două ori).
Slavă... Şi acum...... a Născătoarei:
Spre tine am năzuit noi, toţi cei ce suntem cuprinşi de boli năpraznice, sufleteşti şi trupeşti, strigând cu osârdie: Maică Preafericită, apără, izbăveşte de nevoi şi de scârbe a ta moştenire, ne rugăm şi ne smerim noi nevrednicii.
Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea:
Prochimen, glasul al 4-lea:
Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate care mi-a dat mie ?
Toată suflarea...
Evanghelia de la Luca: În vremea aceea a stat Iisus la loc şes...
După Psalmul 50
Slavă... glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile cuviosului tău Milostive...
Şi acum......
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...
Apoi Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare... glasul al 6-lea:
Cuvioase părinte, în tot pământul a ieşit vestirea isprăvilor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele diavoleşti ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără de prihană ai urmat. Îndrăznire având către Domnul, cere pace sufletelor noastre.
CANOANELE
Al Născătoarei de Dumnezeu, al Paraclisului cu Irmosul pe 6, al Cuviosului pe 8.
Cântarea 1, glasul 1:
Irmos: Dreapta ta cea purtătoare...
Pururea fiind cu Dumnezeu, cu toiagul neadormitelor tale rugăciuni, pe Faraon cel gânditor, cu toată oastea lui îneacă-l, rugămu-ne, părintele nostru; ca în laude să te mărim.
Rod bun din părinţi binecredincioşi, născându-te, părinte Dimitrie, iar mai ales prin Sfântul Duh şi prin Botez renăscându-te, ai ajuns la măsura vârstei plinirii lui Hristos.
Slavă...
Edenul încă de aici l-ai dobândit cu blândeţe şi smerenie vieţuind; unde acum locuind şi îndulcindu-te de faţa Stăpânului stăruitor roagă-L pentru noi sfinte Dimitrie.
Şi acum......, a Născătoarei:
David mai întâi strămoşul tău, Împărăteasă te-a numit şi munte închegat, în care bine a voit Dumnezeu a locui cu trup omenesc. Deci şi noi, Curată, Născătoare de Dumnezeu, te vestim.
Catavasie: Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a:
Irmos: Însuţi Cel ce ştii neputinţa...
Faptele tale pe pământ, pildă ne-au rămas, cuvioase părinte Dimitrie; că urmând ţie, să slujim lui Dumnezeu şi cu tine să ne odihnim în pământul celor blânzi, în vecii vecilor.
Moaştele tale nouă s-au făcut izvor pururea curgător, de multe minuni şi tămăduiri; că bolile năpraznice le alungă de la noi şi pe cei ce caută a ne pierde, îi dă pierzării, părinte cu harul tău.
Slavă...
Armă bine plăcută lui Dumnezeu, o părinte, ai aflat; că cu traiul tău cel simplu, biruind pe vechiul vrăjmaş, sub picioare ţi l-ai supus. Deci supune şi acum credinciosului nostru popor pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul.
Şi acum......, a Născătoarei:
Treime nedespărţită, un Dumnezeu, Părinte, Fiule şi prea Sfinte Duhule, se roagă ţie Preacurată Marie, cu cuviosul Dimitrie, miluieşte lumea ta, care cu dreaptă credinţă Te laudă.
SEDEALNĂ, glasul al 4-lea:
Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...
Sărăcia Domnului ai iubit-o, urând bogăţia cea trecătoare; pentru aceea ai câştigat împărăţia cea pururea veşnică (de două ori).
Slavă... Şi acum......, a Născătoarei:
La noianul milelor tale, Fecioară, năzuim cu îndrăzneală noi, robii tăi, şi cerem iertare de relele cele ce am făcut, cu umilinţă rugându-ne pururea.
Cântarea a 4-a:
Irmos: Munte umbrit cu harul...
Raiul cugetând în minte Dimitrie, ale lumii desfătări întru nimic le-ai socotit şi aicea în viaţa ta pe pământ în linişte petrecând, acum te îndulceşti de pomul vieţii. Iisus Dumnezeu cu harul său umbrindu-te, El care a grăit prin prooroci, că aceia îi sunt iubiţi, adică cei blânzi: te-ai depărtat prin munţi şi prin peşteri, ridicând cu bucurie jugul Lui.
Iernând gol şi fără acoperământ ani mulţi pe pământ, te încălzea cu harul său umbrirea Preasfântului Duh. Iar acum te încălzeşte sânul lui Avraam, părinte Dimitrie.
Slavă...
Ceasul cel înfricoşat al judecăţii cugetând, întru suspinuri neîncetat ziua şi noaptea ai petrecut; şi cu posturi şi privegheri trupul topindu-ţi Dimitrie, prin smerenie ai surpat sprânceana lui Veliar.
Şi acum......, a Născătoarei:
Eva cu neascultare de pom atingându-se, moarte a adus lumii; iar prin ascultarea ta, iată roaba Domnului viaţă veşnică lumii ai odrăslit, născând Fecioara pe Hristos Dumnezeu.
Cântarea a 5-a:
Irmos: Cel ce ai luminat...
Luceafăr luminat a toată lumea, părinte, te-ai arătat, căci după multe osteneli ale pustiei, ce ai săvârşit, har de minuni ai primit; toată boala tămăduieşti, de la toţi cei ce năzuiesc la tine cu credinţă.
Minunată a fost viaţa ta înţelepte părinte, minunată s-a arătat încă şi mutarea ta; minunată a fost şi aflarea ta, ieşind din apele Lomului, ca o comoară de mult preţ.
Arătatu-te-a după mulţi ani din ape Dumnezeu şi ai tămăduit pe cel cuprins de duh necurat, izvorând tămăduiri şi celor ce veneau la sfintele tale moaşte, spre slava lui Dumnezeu.
Slavă...
Ridicând din apa trupul tău cu cinste clerul Bisericii, tot poporul cu bucurie sălta veselindu-se şi cu cântări şi laude l-a pus în biserica Basarabov, ca un har primit lui Dumnezeu.
Şi acum......, a Născătoarei:
Ieşiţi şi staţi de faţă toţi ritorii şi cei cu multe învăţături, de împletiţi Fecioarei cununi frumoase de laudă; că stă de faţă acum slăvind pe cei ce cântă cu dreaptă credinţă minunile ei.
Cântarea a 6-a:
Irmos: Pe proorocul Iona...
Laudă lui Dumnezeu să trimitem neîncetat, căci ne-a dat ocrotitor şi de bine făcător pe Dimitrie; părinte, doctor şi de minuni făcător! Auzi părinte pe fii tăi, care te roagă neîncetat; vezi necazurile lor, izbăvindu-i din nevoi; întâmpină nevoia, dând la toţi bogată milă ta.
Slavă...
Unime în trei Ipostasuri, Treime nedespărţită, Părinte, Fiule şi Sfinte Duhule cel drept, miluieşte-ne pe noi cei ce ne închinăm stăpânirii Tale.
Şi acum......, a Născătoarei:
Duhul sfânt umbrindu-te, Fecioară Maica Domnului, ai născut fără ispită de bărbat pe Dumnezeu şi ai rămas Fecioară după naştere ca şi mai înainte de naştere.
CONDAC, glasul al 8-lea:
Podobie: Apărătoare Doamnă...
Apărător al său nebiruit şi neînfrânt, ca cel ce prin tine din nevoi s-a mântuit, te pune înainte oraşul tău, Dimitrie. Ci ca cela ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, apără-l de toate nevoile; ca să strigăm ţie: Bucură-te făcătorule de minuni, Dimitrie.
ICOS
Jugul Domnului cel uşor cu tot sufletul pe umere luându-l, Lui ai urmat, cuvioase, şi valurile lumeşti de tot aruncându-le, în peşteră, fericite, cu osârdie te-ai nevoit şi spre toate marginile ca un soare ai strălucit. Pentru aceasta cu credinţă strigăm către tine unele ca acestea: Bucură-te, lauda cea frumoasă a Basarabovului! Bucură-te, luminătorul cel strălucit al Daciei. Bucură-te, bună odraslă a peşterii! Bucură-te, al călugărilor îndreptător şi pravilă! Bucură-te, mângâierea cea grabnică a celor bolnavi! Bucură-te, reazimul cel neclătinat al celor sănătoşi! Bucură-te, că în ceruri cu îngerii dănţuieşti! Bucură-te, că prin multă răbdare şi smerenie te-ai făcut vas ales al Sfântului Duh! Bucură-te, păzitorul dumnezeieştilor fapte cu adevărat! Bucură-te, izgonitorul tuturor patimilor! Bucură-te, folositorul nostru cel prea cald! Bucură-te, scăparea tuturor credincioşilor! Bucură-te, făcătorule de minuni Dimitrie!
SINAXAR
În această zi, se prăznuieşte Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel nou de la Basarabov.
Acest cuvios părinte, a fost pe vremea evlavioşilor împăraţi bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se cheamă Basarabov, de pe marginea apei Lomului; şi întâi a fost păzitor de vite la numitul sat, apoi văzând că toate ale lumii sunt trecătoare, a ieşit din satul acela şi s-a dus într-o peşteră ce era aproape de Basarabov şi s-a făcut călugăr la o mănăstire ce era înăuntrul peşterii. Şi cine poate spune luptele ce a suferit? Postul, rugăciunea şi privegherile ce făcea! Încât şi de harul facerii de minuni s-a învrednicit; încă şi vremea ieşirii sufletului său din trup a cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a două pietre, aşa şi-a dat prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu. Şi trecând multă vreme, a venit acea apă a Lomului mare de surpa lemnele şi pietrele de prinprejur. Atunci au căzut în apă şi cele două pietre ce erau în cuprinsul peşterii, dimpreună cu moaştele sfântului; şi mult timp au fost acolo.
Deci vrând Dumnezeu să-l descopere, s-a arătat îngerul Domnului în vis la o copilă a unui credincios ce pătimea de duh necurat, zicându-i: De mă vor scoate părinţii tăi din apă, eu te voi tămădui; şi dacă s-a sculat copila dimineaţa, a spus visul ce a văzut la părinţii ei şi aşa adunându-se preoţi şi oameni mulţi, s-au dus la locul acela, unde de multe ori se arăta lumină şi cei ce vedeau socoteau a fi comoară şi au găsit pe sfântul, precum a zis îngerul, întreg şi luminat ca soarele şi luându-l l-au dus în sat şi mergând vestea în toate părţile de aflarea sfântului, a ajuns şi la urechile domnitorului de la Bucureşti, care îndată a şi trimis preoţi şi boieri, să aducă pe sfântul la biserica Curţii domneşti. Şi mergând trimişii aceia la Basarabov, au luat pe sfântul şi au purces să meargă la Bucureşti, şi sosind până aproape de Ruse, unde este o fântână, n-a vrut să meargă mai înainte. Deci văzând preoţii şi boierii acea minune şi neştiind ce să facă, s-au socotit cu sfat de obşte de au înjugat doi junci tineri neînvăţaţi, ca să vadă unde este voia sfântului să meargă şi aşa o minune! S-a întors îndată sfântul la Basarabov în mijlocul satului şi acolo a stătut. Iar preoţii şi boierii întorcându-se la Bucureşti, au spus toate cele ce au văzut. Deci domnitorul a trimis boieri cu cheltuială de au făcut o biserică în numele Cuviosului Dimitrie la Basarabov, unde a şi fost aşezat sfântul. Şi multe minuni a lucrat acolo la cei ce cu credinţă au năzuit; şi măcar că fiind satul mic şi simplu şi lipsit de oameni de ştiinţă, nu s-au însemnat toate câte minuni s-au întâmplat, dar câte s-au scris de cei ce au văzut minunile sfântului, prin cucernici creştini le însemnăm:
Două oarecare femei surori, Aspra şi Ecaterina, de la satul ce se numeşte Cernavodă, au făcut o biserică preafrumoasă, punându-i hramul Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria şi au gândit întru sine, doară ar putea să ia vreo părticică din moaştele Sfântului Dimitrie şi să o aducă în biserica lor; că de a le lua cu totul, socoteau ele că nu va vrea sfântul, precum a şi fost. Deci venind prea cu smerenie şi cu evlavie şi închinându-se la sfântul, în taină au luat o mică părticică din moaştele lui şi vrând să se ducă, şezând în căruţele lor, nicidecum n-au putut a se urni caii din locul acela, măcar de-i şi bătea foarte vizitiii. Iar ele cunoscând pricina şi din căruţe pogorându-se, cu lacrimi au alergat şi au căzut la sfântul şi punând părticica la locul ei, s-au rugat să le ierte greşeala, şi aşa s-au dus cu pace la satul lor.
Altădată a venit preasfinţitul mitropolitul Târnovului, anume Nichifor, cu sinodia lui, ca să se închine sfintelor moaşte ale Sfântului Dimitrie. Şi închinându-se mai întâi mitropolitul şi sărutând sfintele moaşte şi depărtându-se a şezut pe un scaun; apoi pe rând mergând şi ceilalţi ai sinodiei lui toţi şi sărutând sfintele moaşte un oarecare monah anume Lavrentie, în vremea sărutării, ispitindu-se să rupă cu gura o mică părticică din sfintele moaşte ale sfântului, a rămas cu gura căscată şi toţi căutând la dânsul şi văzându-l cu gura căscată, nu se pricepeau ce a pătimit. Iar mitropolitul i-a poruncit să se dea înlături ca să se închine şi ceilalţi. Iar el mut şi fără de glas fiind de-abia s-a depărtat puţin de la sicriul sfântului. Iar după ce au ieşit toţi a căzut cu lacrimi rugându-se sfântului şi cerându-şi iertare şi aşa i s-a dezlegat limba şi a grăit ca mai înainte. După aceea a mers cu mitropolitul la gazdă şi i-a spus toate cele ce a pătimit. Iar el i-a zis: O, omule, cum n-ai socotit că de ar fi fost să se împartă moaştele la toţi câţi vin spre închinarea lor, până acum n-ar fi rămas nimic. Ci de acum căieşte-te, că ai greşit lui Dumnezeu şi sfântului.
Un iubitor de Dumnezeu, episcop al Preslaviei, anume Ioanichie, căzând într-o boală foarte grea, încât de patru inşi era purtat şi neputând să se vindece l-au adus la biserica Sfântului Dimitrie şi l-au pus cu aşternutul lui înăuntru în biserică şi slujindu-se Sfânta Liturghie, după trei ceasuri s-a sculat sănătos şi umbla pe picioarele sale, lăudând pe sfântul şi mulţumindu-i. Acestea şi alte minuni a făcut sfântul, care nu s-au scris după cum s-a zis, pentru neştiinţa locuitorilor.
Iar în anii o mie şapte sute şaizeci şi nouă, şi o mie şapte sute şaptezeci şi patru, fiind război între împărăţia Rusiei şi între Poarta Otomană şi cuprinzând muscalii amândouă ţările acestea şi trecând generalul Petru Salticov Dunărea, şi dând război Rusciucului, a călcat şi câteva sate de peste Dunăre, oraşul Cernavodă şi altele; între care a călcat şi satul Basarabov, unde se aflau moaştele sfântului pe care luându-le mai sus numitul general, vrea să le trimită în Rusia. Iar un evlavios creştin anume Hagi Dimitrie, întâmplându-se într-acea vreme lângă general, a căzut la dânsul cu rugăminte, ca să nu înstrăineze sfintele moaşte, ci să le dăruiască ţării ca răsplată pentru prăzile şi jafurile care au pătimit din pricina războiului şi să o mângâie cu acest dar al sfintelor moaşte; şi plecându-se generalul, le-a dăruit ţării. Pe care primându-le cu mare cinste şi evlavie tot poporul, le-au aşezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, în zilele preasfinţitului mitropolit al ţării Chir Grigorie. Şi îndată a simţit tot poporul ocrotirea şi pătimirea sfântului; că nu numai războiul dintre muscali şi dintre turci l-a încetat, ci şi boala ciumei cea înfricoşată a contenit-o. Şi mult ajutor şi mare folos câştigă, toţi cei ce cu credinţă năzuiesc către sfântul.
Pentru ale cărui rugăciuni, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi pe toţi, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmos: Pe tine cuptor înţelegător...
Ieşind ca Avraam din patria ta, ai venit să ne cercetezi, ca un tată preadorit, pe noi iubiţii fiii tăi, ce eram de tot pierduţi, de nenumăraţii vrăjmaşi şi de desele boli; şi de acestea de toate, ne-ai scăpat, sfinte Dimitrie.
Urmând lui Hristos, numai cu atingerea de cinstitul tău trup alungi toată boala celor ce cu credinţă vin şi de păcate sufleteşti îi curăţeşti, Dimitrie; deci cu un glas te lăudăm, mărind pomenirea ta.
Slavă...
Mare uşurare cu adevărat a luat toată ţara Daciei, cu primirea trupului tău în sânurile ei; căci îndată s-a gonit boala ciumei cea prea grea şi pe cei ce căutau a o pierde, i-ai înfrânt.
Şi acum......, a Născătoarei:
Inima mea cea rănită de asuprelile celui viclean, vindecă-o ca o milostivă, de Dumnezeu Născătoare, Preacurată Maică; ceea ce ai născut nespus pe Cel ce S-a răstignit cu trupul pe Cruce.
Cântarea a 8-a:
Irmos: Taina mai presus de minte...
Cheamă în taină sicriul tău sfinte, pe toţi câţi pătimesc în nevoi: Cei ce sunteţi bântuiţi de duhuri rele, de friguri şi de ciumă, veniţi cu credinţă şi cu dragoste, de vă atingeţi de moaştele lui Dimitrie, şi fără de plată vă primiţi sănătatea.
Umpli de bună mireasmă duhovnicească pe toţi, din sicriul moaştelor tale. Pentru aceasta cu rugăciunile tale, îngroapă pe cei ce vor să ne dea pierzării, în luciul cel fără de fund. Că al doilea Moise al nostru te avem, de la Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Gura ta cea de Dumnezeu cinstitoare deschide-o şi fă rugăciune pentru tot clerul Bisericii tale, pentru Arhierei şi călugări, pentru preoţi sfinţitori şi pentru tot sufletul creştinesc; că păzindu-se în pace cu solirea ta, să binecuvânteze pe Domnul întru toţi vecii.
Şi acum..., a Născătoarei, asemenea:
Eu sunt pomul cel fără de roadă, şi mă tem de tăiere şi de focul gheenei. Deci milostiveşte-te, Hristoase Doamne, şi mă miluieşte; că se roagă Ţie Fecioara Maica Ta şi al Tău preacuvios Dimitrie, dimpreună şi adunările sfinţilor şi cele fără de trupuri puteri gânditoare.
Cântarea a 9-a:
Irmos: Pe norul cel purtător...
Rămân cu totul fără glas şi înspăimântat de minune cum slăbănogul Episcop Ioanichie al Preslavei, numai cât a sărutat preacinstit trupul tău s-a şi sculat; iar pe cel ce au vrut să fure din moaştele tale i-ai pedepsit.
Aducându-ne aminte de neputinţa firii noastre, socotind însă şi mărimea harului tău, sfinte, îndrăzneala ce ai luat de la Dumnezeu, Dimitrie, nu ne pricepem a-ţi împleti laudă vrednică, ci primeşte pe cea după putinţa noastră.
Saltă şi dănţuieşte Basarabovul, o părinte, căci întru dânsul ai crescut, vieţuind îngereşte. Dar se laudă mai ales şi România, avându-te Dimitrie vistierie nefurată şi Voievod apărător nebiruit.
Slavă...
Iisus Hristos Domnul, cu toţi cuvioşii şi drepţii şi cu toţi sfinţii au venit, la sfântul tău sfârşit; sfinţii îngeri glăsuind cântarea cea întreit sfântă primindu-ţi sufletul; iar trupul ni l-a lăsat nouă fiilor tăi, izvor de minuni!
Şi acum..., a Născătoarei:
Minţile celor fără de trupuri, nu se pricep o, Fecioară, a lăuda precum se cade minunea naşterii tale; dar ştiind dragostea ta ce ai spre fiii omeneşti cei muritori, am îndrăznit; ci primeşte-o dar, că spre aceasta şi cântarea o săvârşim.
SVETILNA
Podobie: Femei auziţi...
Din mâna Ziditorului ai primit, cuvioase, cununa ostenelilor şi în locaşul drepţilor te sălăşluieşti Dimitrie, privind faţa Stăpânului; având desfătare cântarea cea îngerească şi întreit sfântă (de două ori).
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Pe tine, Fecioară, toţi proorocii te-au numit chivot, năstrapă, rug şi tăbliţă, cădelniţă de aur, sfeşnic şi masă, toiag şi munte netăiat; iar noi, Fericită, după vrednicie, de Dumnezeu Născătoare, te lăudăm.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul 1:
Podobie: Ceea ce eşti bucuria...
Defăimătorul celor de jos şi înstrăinatul, iubitorul celor de sus şi cetăţeanul pustiei, Dimitrie preaînţeleptul, pe noi pe toţi ne-a adunat, să prăznuim cu credinţă mutarea lui cea către Dumnezeu şi mântuitoarea zi.
Afară de trup şi de lume prin fapte bune făcându-te, şi printr-însele preamărind pe pământ cu viaţa ta pe Domnul slavei, părinte înţelepte, după vrednicie te-ai preamărit şi te-ai arătat prin El, dumnezeiesc izvor de tămăduiri, Dimitrie.
Smerit, fără de răutate, blând şi fără viclesug, lin fiind părinte, mai presus de om cu adevărat, în trup stricăcios fără stricăciune, locaş vrednic lui Dumnezeu te-ai făcut, luând de la dânsul daruri de tămăduiri, şi nouă izvorându-le totdeauna.
Începătura de frunte a celor bune te-ai arătat şi pricina de mântuire, părinte Dimitrie; că viaţa din pruncie ţi-ai făgăduit lui Hristos, Dumnezeului nostru; pe Acesta roagă-L să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Cuvioase părinte, din pruncie cu osârdie spre fapte bune nevoindu-te, te-ai făcut organ Sfântului Duh şi de la dânsul luând lucrarea minunilor ai îndemnat pe oameni să urască dulceţile; şi acum mai curat cu dumnezeiască lumină fiind strălucit, luminează şi gândurile noastre, părinte Dimitrie.
Şi acum..., a Născătoarei:
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu; păzeşte-mă sub acoperământul tău.
Doxologia mare.
Ecteniile şi otpustul.
LA LITURGHIE
Fericirile din Canonul Sfântului.
Cântarea a 3-a si a 6-a, pe 8.
Prochimen,
Apostol,
Aliluia,
Evanghelia şi
Chinonicul.
Caută-le în Mineiul pe luna decembrie, ziua 5, la sfântul Sava.
Sursa: Mineiul (lunile august-decembrie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001
<sus
|
