Cuviosul Nicodim de la Tismana > Acatistul/Paraclisul

jos>

Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit
de la Tismana
(26 Decembrie)


ACATISTUL/PARACLISUL

Acatistul Sfântului Cuviosului Nicodim de la Tismana
Paraclisul Sfântului Cuviosului Nicodim de la Tismana

Acatistul Sfântului Cuviosului Nicodim de la Tismana

Întocmit după viaţa Sfântului, de Gherontie Călugărul (Ghenoiu).

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE ŞI ICOASELE:

Condacul 1

Arătătorului nostru de cele cereşti şi grabnic folositor, cele de laudă aducem ţie noi robii tăi, ca unui mare ocrotitor; ci ca cela ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Icosul 1:

Îngerii din ceruri te laudă pe tine, preacuvioase părinte, minunându-se de viaţa ta cea mai presus de fire; iar mulţimea călugărilor, lacrimi de bucurie îţi aduc ţie, cântându-ţi unele ca acestea:

Bucură-te, a îngerilor mirare;
Bucură-te, a demonilor pierzare;
Bucură-te, desfătarea Raiului;
Bucură-te, îngere al Darului;
Bucură-te, a cuvioşilor cunună;
Bucură-te, a sufletelor noastre duhovnicească arvună;
Bucură-te, a Lavrei tale ocrotitor;
Bucură-te, al monahilor îndrumător;
Bucură-te, cerească lumină;
Bucură-te, a nevoitorilor odihnă;
Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;
Bucură-te, al pustnicilor veselitor;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 2-lea:

Râvnitor al vieţii îngereşti din copilărie te-ai arătat, părinte Nicodime; şi mergând în Sfântul Munte, te-ai dedat la cele mai aspre nevoinţe monahiceşti, încât se mirau toţi sihaştrii Athonului de văpaia dragostei dumnezeieşti ce ardea întru tine, şi slăvind pe Dumnezeu, cântau: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Lavra Hilandarului se veseleşte primind la sine odrasla preabinecuvântată, din os domnesc crescută şi în care Duhul lui Dumnezeu se odihneşte; iar noi uimiţi de puterea Harului ce luminează întru tine, părinte, cântăm cu bucurie unele ca acestea:

Bucură-te, lauda Sfântului Munte;
Bucură-te, de Dumnezeu prea luminată minte;
Bucură-te, iubitorul sfintelor nevoinţe;
Bucură-te, râvnitorul dumnezeieştilor ştiinţe;
Bucură-te, a Basarabilor lumină;
Bucură-te, inimă de bucuriile Duhului plină;
Bucură-te, tămâia cea cu bun miros;
Bucură-te, a noastră dăruire a celor de folos;
Bucură-te, împreună cu a ta rudenie după trup, Sava cel Sfinţit;
Bucură-te, că în sfânta lui lavră bine te-ai nevoit;
Bucură-te, cela ce ai fost om ceresc;
Bucură-te, cela ce eşti înger pământesc;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 3-lea:

Întâistătător al marelor lavre athonite fiind, preacuvioase părinte, chip al nevoinţelor duhovniceşti te-ai arătat; iar noi pe tine ocrotitor avându-te, cântăm Domnului cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Chemare de la Dumnezeu având, Sfinte, să vii în patria ta şi să ridici vetre de lumină duhovnicească după rânduiala Sfântului Munte Athos, grădina Maicii Domnului cea binecuvântată, n-ai zăbovit a o împlini, preacuvioase; şi acum mulţimile călugărilor, chip al nevoinţelor monahiceşti, pe tine avându-te, laude ca acestea îţi aduc neîncetat, grăind aşa:

Bucură-te, a monahilor lumină;
Bucură-te, a noastră mângâiere, care orice durere alină;
Bucură-te, dulce ostenitor;
Bucură-te, al darurilor dumnezeieşti cuprinzător;
Bucură-te, orânduitorul vieţii monahiceşti;
Bucură-te, cela ce pe pustnici îi întăreşti;
Bucură-te, părinte, al oropsiţilor ajutător;
Bucură-te, al duhurilor necurate izgonitor;
Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, ocrotitorul nostru de orice rău;
Bucură-te, prea blândule păstor;
Bucură-te, al Ortodoxiei apărător;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 4-lea:

Când marele Antonie ţi-a poruncit să treci în Ţara Românească, n-ai zăbovit, Sfinte, şi haina întinzând-o peste ale Dunării valuri, ai trecut, părinte, pe ţărmul românesc, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

La Orăştie trecând în Ţara Românească, pentru a ridica sfânta mănăstire, te-ai sârguit părinte, iar Vlaicu Vodă ţi-a împlinit dorirea, zicând către tine întru umilinţă unele ca acestea:

Bucură-te, înger binevestitor;
Bucură-te, al orânduielii monasticeşti începător;
Bucură-te, că valurile Dunării te-au ascultat;
Bucură-te, că marele Antonie, patronul tău, te-a binecuvântat;
Bucură-te, a Basarabilor bucurie;
Bucură-te, că ei, rudenie după trup vor să te ştie;
Bucură-te, că Ungro-Vlahia se veseleşte;
Bucură-te, că fiu prea iubit pe tine te primeşte;
Bucură-te, că la Vodiţa aşezare de sihaştri ai ridicat;
Bucură-te, că truda ta Dumnezeu o a binecuvântat;
Bucură-te, a Banatului lumină;
Bucură-te, că ai tăi fii duhovniceşti întru adâncă smerenie lui Dumnezeu se închină;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 5-lea:

Cum cerbul însetat aleargă spre izvoarele apelor, aşa sufletul tău, părinte, prin dumnezeiască chemare a alergat la Cascada Apelor Cristaline şi în peşteră sălăşluindu-te, cu îngerii împreună cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

După ce ai izgonit din peşteră balaurul ce te ameninţa, părinte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi ai petrecut în neîncetată rugăciune, ca Dumnezeu să-ţi descopere voinţa Sa, unde să ridici marea lavră închinată Preacuratei Sale Maici şi împlinindu-ţi dorirea, cu bucurie îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, cela ce în peşteră te-ai nevoit;
Bucură-te, că cererile tale s-au împlinit;
Bucură-te, iubitorule de sfinte nevoinţe;
Bucură-te, cunoscătorul înaltelor ştiinţe;
Bucură-te, aşezătorule de cele dumnezeieşti;
Bucură-te, îndrumătorul cetelor monahiceşti;
Bucură-te, cela ce te-ai suit la înălţime;
Bucură-te, mângâietorul inimilor creştine;
Bucură-te, iubitorul Sfintelor lui Dumnezeu locaşuri;
Bucură-te, cela ce pregăteşti ale Duhului sălaşuri;
Bucură-te, părinte, al nostru învăţător;
Bucură-te, al dumnezeieştilor Daruri cuprinzător;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 6-lea:

Stând pe o piatră la rugăciune trei zile şi trei nopţi, părinte, o dumnezeiască lumină te-a cuprins şi ca un stâlp de foc, de la cer şi până la pământ s-a făcut, din care Domnul ţi-a poruncit ca pe acel loc jertfelnic să ridici; şi luminat de raza Duhului Sfânt fiind, cu lacrimi de bucurie cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Mulţime de ucenici adunând, părinte, la Tismana mare lavră ai ridicat, unde, zi şi noapte, rugăciuni neîncetate se înălţau la Dumnezeul îndurărilor, Care săvârşea prin tine lucruri mari şi prea slăvite; iar noi, fiii tăi, întru căldura Duhului îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, părinte, al nostru îndrumător;
Bucură-te, cel către Domnul pentru noi, fierbinte rugător;
Bucură-te, vistierie a rugăciunii celei de taină cuprinzătoare;
Bucură-te, a Duhului Sfânt plăcută aşezare;
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, în rugăciuni neîncetată veghere;
Bucură-te, cela ce de darul lacrimilor te-ai umplut;
Bucură-te, că prin vărsarea acestora, locaş Sfântului Duh te-ai făcut;
Bucură-te, al monahilor păstor;
Bucură-te, al creştinilor ocrotitor;
Bucură-te, a Valahiei lumină;
Bucură-te, liră, de duhovnicească viersuire plină;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 7-lea:

Prin sfinţenia vieţii tale, părinte, de mari daruri te-ai învrednicit; ca şi duhurile necurate, din cei cuprinşi de ele le izgoneai; şi la credinţa ortodoxă pe mulţi i-ai adus, preacuvioase; pentru care şi cu bucurie te lăudam pe tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Când împăratul Sigismund a alergat la tine, părinte, cerând îndurarea ta pentru fiica lui, care era chinuită rău de duhul necurat din copilăria ei, şi văzând-o izbăvită şi cu totul sănătoasă prin mijlocirea ta către Domnul, cu lacrimi de recunoştinţă îţi cântă unele ca acestea:

Bucură-te, părinte al mângâierii;
Bucură-te, al inimilor credincioase alinătorul durerii;
Bucură-te, izbăvitorul celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, doctoria duhovnicească a sufletelor creştine;
Bucură-te, a lui Sigismund mirare;
Bucură-te, a lui Mircea prea luminoasă stare;
Bucură-te, că Sigismund te-a ascultat;
Bucură-te, că el prin apa botezului s-a luminat;
Bucură-te, propovăduitorul Ortodoxiei;
Bucură-te, risipitorul ereziei;
Bucură-te, iubitorul pravilelor sfinte;
Bucură-te, propovăduitorul dreptei credinţe;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 8-lea:

Firea focului ai biruit, părinte, că în mijlocul jerătecului stând ca la două ceasuri şi mai mult, nevătămat ai rămas, preafericite; şi împreună cu ucenicul tău, în mijlocul flăcărilor fiind, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

În mare uimire fiind Sigismund cu Mircea, şi mulţimile credincioşilor care erau de faţă văzându-te stând în mijlocul flăcărilor fără a te vătăma, părinte, preamărind puterea lui Dumnezeu cea mare, care te ocrotea, îţi cântau unele ca acestea:

Bucură-te, cela ce depăşeşti legile firii;
Bucură-te, cel plin de Harul dumnezeirii;
Bucură-te, că firea focului ţi s-a supus;
Bucură-te, că în mijlocul văpăilor stând, cu duhul erai sus;
Bucură-te, minte dumnezeiască;
Bucură-te, înger în fire omenească;
Bucură-te, că orice minte copleşeşti;
Bucură-te, că pe cei ce ispitesc, îi umileşti;
Bucură-te, că toţi au rămas fără de glas;
Bucură-te, părinte, de focul dragostei creştine ars;
Bucură-te, a Duhului Sfânt iubire;
Bucură-te, a sfintei tale lavre, mărire;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 9-lea:

Sosind vremea trecerii tale din această viaţă, către Domnul, preacuvioase părinte, mai înainte ai fost înştiinţat. Şi pentru ultima dată coborând din peşteră în sfânta lavră, la prealuminatul praznic al Naşterii Domnului împreună cu ucenicii tăi cântai Dumnezeiescului Prunc: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Întristare mare i-a cuprins pe toţi, părinte, auzind despre trecerea ta din această viaţă; dar încredinţându-i că vei mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru ei şi pentru toţi acei care vor cere ajutorul tău în necazurile lor, de bucurie îţi cântau unele ca acestea:

Bucură-te, al lavrei tale mijlocitor;
Bucură-te, al tuturor celor ce aleargă la tine dulce mângâietor;
Bucură-te, hrană duhovnicească;
Bucură-te, a noastră tărie sufletească;
Bucură-te, al Tismanei înger păzitor;
Bucură-te, al monahilor dulce îndrumător;
Bucură-te, corabie duhovnicească;
Bucură-te, liman sigur celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, a noastră binecuvântare;
Bucură-te, a sufletelor obidite scăpare;
Bucură-te, far purtător de-a Duhului lumină;
Bucură-te, îngerească minte, de înţelepciune dumnezeiască plină;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 10-lea:

Văzând prea slăvită mutarea preacuviosului Părintelui nostru Nicodim cel sfinţit de la pământ la cer, şi noi să ne înstrăinăm de lumea cea deşartă şi la cele dumnezeieşti să ne suim, ca împreună cu dânsul să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Veniţi credincioşilor, să lăudăm pe cel minunat între sfinţi, pe povăţuitorul monahilor şi lauda credincioşilor, pe cel din lavra Tismanei şi a Gorjului cunună, pe marele între cuvioşi Nicodim, şi cu un glas să-i cântăm cântare de bucurie, aşa:

Bucură-te, cela ce în căile Domnului ne eşti îndrumător;
Bucură-te, ai celor neştiutori învăţător;
Bucură-te, a raiului desfătare;
Bucură-te, stea, de dumnezeiască lumină purtătoare;
Bucură-te, că din pruncie pe Hristos iubind, lumea o ai defăimat;
Bucură-te, că pe umerii tăi jugul cel bun şi sarcina cea uşoră a Domnului ai luat;
Bucură-te, izgonitorul duhurilor necurate şi grabnic ajutător al celor bântuiţi;
Bucură-te, izbăvitorul copilei îndrăcite şi bucuria cea negrăită a credincioşilor ei părinţi;
Bucură-te, al creştinilor grabnic sprijinitor;
Bucură-te, al sufletelor celor scârbite mângâietor;
Bucură-te, a oropsiţilor îmbărbătare;
Bucură-te, izbăvitorul nostru de a lui Lucifer pierzare;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 11-lea:

Niciodată nu vom înceta a spune minunile tale, părinte Nicodime, că toate bolile tămăduieşti şi pe toţi care cer ajutorul tău cel bogat în milă, din necazuri îi izbăveşti. Pentru aceasta cu bucurie lăudându-te, cântăm lui Dumnezeu, Celui ce te-a proslăvit pe tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Spre tine totdeauna nădăjduind, te fericim, preacuvioase părinte Nicodime, că ai împodobit cununa vieţii duhovniceşti prin dumnezeiasca ta sfinţenie, care peste veacuri pilduieşte sufletelor dornice de Dumnezeu; şi bucurându-ne, noi robii tăi, cu evlavie te preamărim şi, lăudându-te, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, mărgăritarul cel de mult preţ, întărirea vieţii duhovniceşti;
Bucură-te, a cuvioşilor cunună şi ocrotitorul Ţării Româneşti;
Bucură-te, cela ce cu preacuvioşii şi cu toţi sfinţii eşti împreună-vieţuitor;
Bucură-te, al dumnezeieştii slave moştenitor;
Bucură-te, bună conglăsuire a celor credincioşi;
Bucură-te, creştere aleasă, celor evlavioşi;
Bucură-te, că prin sfinţenia vieţii tale pe toţi i-ai umplut de evlavie;
Bucură-te, lucrătorul rugăciunii celei de taină, care este a Duhului Sabie;
Bucură-te, cela ce sabia nevăzuţilor vrăjmaşi o ai sfărâmat;
Bucură-te, că duhovniceasca ta moştenire lui Dumnezeu o ai închinat;
Bucură-te, candela aprinsă a sfintelor nevoinţe;
Bucură-te, că toţi credincioşii aleargă la tine cu credinţă;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 12-lea:

Minunându-ne de dumnezeiescul Har, care lucrează puteri preaslăvite prin Sfintele tale moaşte, Părinte Nicodime, şi gândind la razele strălucirii cu care Dumnezeu te-a împodobit, de bucurie negrăită cântăm noi credincioşii Făcătorului de bine: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Chip al înstrăinării te-ai făcut, părinte, şi de dumnezeiescul Har umplându-te pe toţi i-ai luminat, iar noi prin tine, de duhovnicească mireasmă umplându-ne, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, părinte;
Bucură-te, arhimandrite;
Bucură-te, a Darului sălăşluire;
Bucură-te, a Duhului Sfânt iubire;
Bucură-te, luceafăr preaslăvit;
Bucură-te, de Domnul preamărit;
Bucură-te, preacuvioase părinte;
Bucură-te, îţi spunem, prin sfinte simţăminte;
Bucură-te, al nostru bun păstor;
Bucură-te, al săracilor părtinitor;
Bucură-te, a celor năpăstuiţi scăpare;
Bucură-te, a rătăciţilor luminare;
Bucură-te, părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 13-lea:

O, preafericite părinte Nicodime, primind a noastră umilă rugăciune, mijoceşte nouă mila Celui Preaînalt, şi izbăvindu-ne din toată ispita, scoate-ne din chinul ce va să fie, pe toţi cei ce te lăudăm pe tine şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi
Icosul 1: "Îngerii din ceruri..." şi
Condacul 1: "Arătătorului nostru..."

şi apoi se citeşte îndată:

RUGĂCIUNE:

Sfinte preacuvioase părinte Nicodime, primind a noastră umilă rugăciune, mijloceşte nouă mila Celui Preaînalt. Izbăveşte-ne cu folosinţa ta, preafericite, de relele ce vin asupra noastră, ca neîncetat să te slăvim pe tine. Ştii neputinţa firii noastre, dar şi credinţa o vezi şi suspinurile auzi; nu ne lăsa, părinte, când alergăm la tine.

Roagă-te Stăpânului, pentru noi nevrednicii, să ierte greşealele noastre şi să ne dea dragoste curată şi putere a face tot binele, spre slava Preasfântului Său Nume. Pe tine te cerem şi ţie ne rugăm: ajută-ne, părinte, că, deşi am greşit din ispita celui rău, dar cu inima zdrobită la tine alergăm să ne ocroteşti de săgeata cea ucigătoare a vrăjmaşului nostru diavol, care răneşte de moarte sufletele noastre. Cum ai miluit pe toţi care au alergat la tine cu credinţă, tămăduindu-i de neputinţele lor şi pe fata chinuită de duhul necurat ai izbăvit-o, aşa şi pe noi, părinte, ne izbăveşte de neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, şi prin mijlocirea ta fiind mântuiţi, slavă, mulţumită şi închinăciune totdeauna să înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Sursa: Acatistier, Ed. Biserica Ortodoxă Alexandria, p. 360-371, Acatistul Sf. Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim cel sfinţit.

<sus

Paraclisul Sfântului Cuviosului Nicodim de la Tismana

Acest paraclis al Sfântului Nicodim este reprodus după a doua sa ediţie, tipărită în 1857 la Bucureşti de Sfântul Ierarh Calinic. S-a păstrat aproape integral topica frazei limbii "vechilor cazanii" a cărei exactitate şi conciziune în exprimare are savoarea ei deosebită pentru toţi dreptslăvitorii creştini care o cunosc şi o iubesc.

După obişnuitul început, se zic:

Tropar, glas I:

"Celui ce a răsărit din Fecioara, mai Marelui Păstorilor, ai urmat ca o oaie de turma, Părintele nostru Nicodime, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunile, făcându-te lucrător sfinţit de cele cereşti, tămăduieşti sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă; pentru aceasta, strigăm: Slavă celui ce te-a proslăvit pe tine, Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere, Slavă Celui ce a arătat tuturor, prin tine, îndreptare".

Slavă... Şi acum...

Gavriil zicând ţie: Fecioară, bucură-te, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine, Sicriul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru Tine, Slavă Celui ce a ieşit din Tine, Slavă Celui ce ne-a slobozit pe noi prin naşterea Ta.

Apoi Psalmul 50

Peasna I (Glas 8):

"Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scâpănd Israeliteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm. "

Stih:

Sfinte Prea Cuvioase Părinte Nicodime, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu obiceiulri bune din tinereţe înfrumuseţându-te, te-ai lipit de Hristos, omorând patimile trupeşti cu înfrînarea şi la viaţă te-ai mutat, Prea Cuvioase.

Cuvintelor şi legilor lui Dumnezeu împlinitor fiind, te-ai umplut, Prea Înţelepte Părinte, de daruri şi de minuni dumnezeieşti şi la toţi ai slobozit străluciri din destul.

Slavă...

Cu tăria lui Hristos întărindu-te, ai surpat stăpânirea vrăjmaşului şi ai luat cinste, Prea Cuvioase, lauda cea de biruinţă cu strălucirea minunilor.

Şi acum...

Patimile trupului şi umbletele cele necuviincioase ale minţii mele potoleşte-le, te rog, Fecioară, şi mă îndreptează pe mine, cel rătăcit cu mintea.

Peasna a 3-a:

"Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule iubitorule de oameni".

Cu totul năzuind la Atotstăpânitorul, Cuvioase Părinte prea înţelepte, ai scăpat de toată răutatea diavolească.

Cu înălţarea smereniei înfrumuseţându-te, ai surpat la pământ pe cel mult lăudăros, prin faptele tale cele alese.

Slavă...

Cu trupul fiind îmbrăcat, Părinte prea înţelepte, ai smerit grumazul cel semeţ al necuratului prin smerenia cuvintelor tale.

Şi acum...

În pântecele tău, Prea nevinovată, întrupându-Se Ziditorul, S-a sălăşluit spre facerea de bine a celor ce cu credinţă te laudă pe tine.

Catavasie:

Mântuieşte din nevoi pe robii Tăi, Născătoare de Dumnezeu şi Părinte Nicodime, că noi, după Dumnezeu, la voi scăpăm toţi, ca şi către cei ce sunteţi calzi folositori şi grabnici ajutători.

Înţelepciunea trupească cu pătimiri o ai supus şi dând rob pe cel rău celui mai bun, Părinte prea slăvite Nicodime, prin postiri ai zdrobit meşteşugurile diavolului şi ai strălucit în lume ca raza soarelui, cu strălucirile faptelor tale celor bune; pentru aceasta te lăudăm pe tine.

Slavă... Şi acum...

Fecioară de Dumnezeu născătoare, zid nebiruit eşti nouă, creştinilor, căci către tine scăpând rămânem nevătămaţi şi, iar greşind, pe Tine te avem rugătoare; pentru aceea, cu mulţumită strigăm Ţie: Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu Tine!

Peasna a 4-a:

"Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta."

Făcând, prea slăvite, sufletul tău lăcaş Sfântului Duh, te-ai făcut moştean împărăţiei celei de sus, împreună cu Puterile cereşti.

Patimile cele cu multe dureri totdeauna le tămăduieşti, ale celor ce se apropie de tine, că ai luat dar de la Dumnezeu, Prea Cuvioase, a lucra semne şi minuni.

Slavă...

Cu frumoasă creştere ai crescut în casa lui Dumnezeu, Părinte, fiind cu fapte bune înfrumuseţat, şi cu rodurile minunilor plin de bună mireasmă.

Şi acum...

Duhovnicească ţarină, ca într-o brazdă ai răsărit spic de Dumnezeul tuturor, Care hrăneşte toate, Ceea ce eşti pururea Fecioară.

Peasna a 5-a:

"Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni".

Cu minte curată vezi, prea slăvite, frumuseţea cea nespusă a lui Hristos, Dumnezeului nostru, al tuturor.

Ca Ilie în căruţă te-ai suit, Părinte, la cer , prin faptele cele bune ale tale, cu duhul fiind îndreptat.

Slavă...

Topindu-ţi trupul tău cu înfrânarea şi cu curăţia, Părinte, ai ajuns la lărgime în lăcaşurile cele de sus.

Şi acum...

Tămăduieşte întunecarea minţii mele celei bolnave, Ceea ce ai născut pe Hristos Tămăduitorul, Stăpână cu totul nevinovată.

Peasna a 6-a:

"Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele: că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă".

Omorându-s-a vicleanul balaur, prin sfintele tale rugăciuni, de Dumnezeu fericite, şi din răutatea lui se izbăvesc cei ce cer semne de la tine, că eşti plăcut lui Dumnezeu, prea luminate, fiind cunoscut de credincios.

Cu plugul osârdiei ogorând sufletul tău, sfinte părinte, ai aruncat într-însul înţelepţeşte fapte bune, seminţele cele mult roditoare şi ai secerat din destul spice de multe feluri de tămăduiri.

Slavă...

Cu tăria Duhului, Părinte, îmbărbătându-te, ai surpat stăpânirea şi puterea vrăjmaşului şi ai luat cinste, lauda cea de biruinţă, Prea Cuvioase, cu strălucirea minunilor.

Şi acum...

Domnul fiind cu tine, precum ai voit, Prea Curată Fecioară, ne-a izbăvit pe toţi din înşelăciunea vicleanului, prin mijlocirea Ta. Drept aceea, acum după datorie te fericim neamurile neamurilor.

Apoi Catavasia:

Mântuieşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositor. Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Condacul Sfântului:

Ca cel împreună-râvnitor sfinţilor şi ca pe un părinte mai mare, toată lavra ta cu credinţă te cinsteşte pe tine, sfinţite Nicodime, pe care cu rugăciunile tale păzeşte-o, fericite, totdeauna nebiruită de toate nevoile şi neclătită, ca un cuvios şi pururea părinte slăvit.

Prochimen (Glas 4):

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă...?

Toată suflarea să laude pre Domnul...

Slavă... (Glas 2):

Pentru rugăciunile prea cuviosului Tău Nicodim, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Stihira glas 6:

Dumnezeiescul Dar umbrează peste racla moaştelor tale, Sfinte Nicodime: pentru aceasta şi la mireasma mirului minunilor tale alergăm, tămăduire de boale luând; ci, Părinte Cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu, pentru sufletele noastre.

Peasna a 7-a:

"Tinerii cei ce merseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat."

Trecând, Cuvioase Părinte, cu minte tare nevoinţele pustniceşti prin dumnezeiasca smerenie, ai smerit mintea cea prea trufaşă, cântând: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Frumoasă creştere ai crescut, Părinte, în casa lui Dumnezeu; fiind înfrumuseţat cu fapte bune şi cu rodurile minunilor ai dat bună mireasmă.

Slavă:

Luminându-ţi inima ta, te-ai făcut mai mare sfinţitului sobor de părinţi, dovedind şi învăţând şi pe toţi adunând la voia lui Dumnezeu, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum...

Prunc nou născând, pe Cuvântul Cel fără de început, Fecioară, ne-ai înnoit pre noi, cei învechiţi cu păcatele şi ne-ai întărit a cânta: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Peasna a 8-a:

"Pe Împăratul ceresc, pe Carele Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii."

Îngereşte ai vieţuit, Părinte, moştenitorule al dumnezeieştilor locaşuri, pentru aceasta împreună cu îngerii dănţuieşte duhul tău.

Fără de întoarcere călătorind, Părinte înţelepte şi vrednicule de minuni, pe cărările cele dumnezeieşti, carele duc la ceruri, de tot le-ai abătut de la cele ce duc la rău.

Slavă:

Cu darul ce s-a sălăşluit în sufletul tău, Părinte, se izgonesc duhurile cele necurate, carele cu vicleşug vieţuiesc în oameni.

Şi acum...

Apă nedeşertată eşti, Fecioară, dintru care, bând toţi, ne umplem de Dar, sfinţindu-ne sufletele şi trupurile.

Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De Dumnezeu grăitorii tineri, în cuptor călcând văpaia focului, au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.

Peasna a 9-a:

"Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, Fecioară curată, cei mântuiţi prin tine, cu cetele celor fără de trupuri slăvindu-te."

Tămăduire din destul izvorăşte sicriul tău cel cinstit prin Duhul lui Dumnezeu, şi patimile cele de multă vreme ale celor ce vin la tine le vindecă, Părinte; şi izgoneşte viclenele duhuri cele cumplite şi îndeamnă pe credincioşi să laude luminatele nevoinţele tale.

Ca un soare mare ai răsărit nouă cu mărirea nevoinţelor tale şi ai strălucit toate marginile pământului, de Dumnezeu înţelepţite şi, murind, ai trecut din lumină către lumina cea strălucitoare; drept aceea strigăm ţie: Luminează cugetele noastre, Prea Cuvioase Părinte Nicodime.

Slavă:

Înflorit-ai în văile pustniceşti, Prea Cuvioase Părintele nostru, ca un trandafir cu bun miros; şi ca un crin ai umplut de mireasmă ştiinţele credincioşilor cu faptele bune şi cu minunile. Drept aceea, Cuvioase, depărtează de la noi patimile cele cu împuţiciune.

Şi acum...

Luminează, Fecioară curată, inima mea, ceea ce totdeauna se tânguieşte cu călcarea poruncilor şi cu multe tulburări ale vieţii şi nu mă lăsa să fiu de bucurie vrăjmaşilor, ca să te slăvesc pe tine şi cu dragoste să te cânt, Prea lăudată.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.

Apoi stihirile acestea:

Peste crugurile cereşti zburând cu bunătăţile prin dumnezeiasca faptă bună, Prea fericite Părinte, ai intrat în nor, Cuvioase; prin carele cu adevărat, nu în vorbe întunecate, ci în Darul lui Dumnezeu te-ai arătat, strălucire luând.

Cu bunătăţile luminându-ţi sufletul şi mintea, la Cer te-ai mutat, la Împărăţia lui Hristos, Nicodime cel de trei ori fericite, aducându-I Lui mănunchele ostenelilor tale; şi întru pustnici arătându-te ca un luminător, cu hrana cea nepieritoare te desfătezi.

Treimea Cea de o fiinţă cu adevărat şi fără de început, lăcaş Duhului întru tine puind, luminător prea luminat te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule Nicodime şi, trecând toate cele pământeşti, în Ceruri lăcaş ţi-ai aflat.

Slavă:

Tinde mâinile tale către Dumnezeu pentru slugile tale, de Dumnezeu purtătorule Sfinţite Nicodime şi te roagă pentru dânşii: să se izbăvească de greşelile cele multe şi de scârba şi mânia cea viitoare.

Şi acum...

Ochiul inimii mele îl ridic către tine, Stăpână: nu trece puţina mea suspinare, ci în ceasul când va judeca Fiul tău lumea, fii mie acoperământ şi ajutătoare. Amin!

Realizat după “Viaţa, Acatistul şi Paraclisul Sfântului Prea Cuviosului şi de Dumnezeu Purtătorului Părintelui Nostru Nicodim cel Sfinţit, Arhimandritul lavrei Tismana, făcătorul de minuni - tipărită cu binecuvântarea I.P.S. Sale Dr. Nestor Vornicescu Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, 1997, Sfânta Mănăstire Tismana.

Titlu în original: Cinstitul paraclis al Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim Sfințitul, cel din Lavra Sfintei Mănăstiri a Tismanei.


Sursa: Paraclisul Sfântului Cuvios Nicodim de la Tismana.

<sus