|
După obişnuitul început, se zic
CONDACELE ŞI ICOASELE:
Condacul 1
Apărătorii noştri şi grabnic rugători către Dumnezeu, iubitorilor de nevoinţe, degrabă ajutători, cuvioşilor părinţi Simeon şi Amfilohie, acum din suflet cântare de laudă sa le aducem noi, zicând: Bucuraţi-vă cuvioşilor părinţi, rugători către Dumnezeu pentru sufletele noastre.
Icosul 1:
Îngereasca viaţă din copilărie iubind, cuvioase părinte Simeoane, ai dorit a te logodi cu Mirele cel ceresc şi pentru, aceasta ai lepădat lumea şi cele ale ei, luând jugul cel uşor al lui Hristos, pentru care cântăm ţie:
Bucură-te, că din părinţi bine credincioşi te-ai născut;
Bucură-te, că pe Hristos din copilărie L-ai iubit;
Bucură-te, că din pământul Moldovei ai răsărit;
Bucură-te, iubitorule al marilor nevoinţe;
Bucură-te, împlinitorule al cereştilor făgăduinţe;
Bucură-te, al pustnicilor povăţuitorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorului;
Bucură-te, al vieţii monahiceşti următorule;
Bucură-te, al îngerilor râvnitorule;
Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtătorule;
Bucură-te, al rugăciunii neîncetate doritorule;
Bucură-te, de Dumnezeu cuvântătorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!
Condacul al 2-lea:
Dorind să urmezi vieţii călugăreşti, cu mare râvnă ai urmat lui Hristos, răstignindu-ţi voia întru ascultare, omorându-ţi poftele trupului cu nevoinţa şi cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 2-lea:
Răsărind din părinţi dreptcredincioşi în pământul Moldovei, cuvioase părinte Amfilohie, adus ai fost de aceştia lui Hristos ca un dar de mult preţ, împlinind prin aceasta dorinţa ta cea sfântă de a urma vieţii călugăreşti; iar noi, văzând dragostea ta pentru Hristos, îţi cântăm:
Bucură-te, că din copilărie pe Hristos ai iubit;
Bucură-te, că mirele Hristos în inima ta s-a odihnit;
Bucură-te, că ai fost ales de Duhul Sfânt;
Bucură-te, iubitorule al fecioriei;
Bucură-te, râvnitorule al călugăriei;
Bucură-te, pentru Hristos osârduitorule;
Bucură-te, următor al nevoitorilor;
Bucură-te, că îngerii, văzând alegerea ta, s-au bucurat;
Bucură-te, că îngerii pe Hristos au lăudat;
Bucură-te, a pustnicilor cununa;
Bucură-te, îndemn la faptă bună;
Bucură-te, părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule!
Condacul al 3-lea:
Veniţi, iubitorilor de nevoinţe, în această zi să lăudăm pe cei ce asemenea îngerilor pe pământ s-au arătat, pe luminătorii şi povăţuitorii monahilor, cununile Bisericii noastre, mijlocitorii înaintea tronului ceresc pentru sufletele noastre şi împreună cu ei să-i strigăm lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 3-lea:
Copleşiţi fiind de grijile vieţii, înconjuraţi de ispite şi de necazuri, ne apropiem de voi, iubitorilor ai vieţii îngereşti, din inimă aducându-vâ această cântare de laudă:
Bucuraţi-vă, întâistâtători ai monahilor;
Bucuraţi-vă, îngeri în trup omenesc;
Bucuraţi-vă, diamante prea strălucite;
Bucuraţi-vă, crini bine mirositori ai faptelor bune;
Bucuraţi-vă, lucrători ai sfintelor porunci;
Bucuraţi-vă, locuitori ai Raiului;
Bucuraţi-vă, poame ale împărăţiei cerurilor;
Bucuraţi-vă, cei asemenea marilor pustnici;
Bucuraţi-vă, luceferi ai cerului duhovnicesc;
Bucuraţi-vă, stele prea strălucitoare ale bolţii Bisericii;
Bucuraţi-vă, flori împodobite cu purpură cerească;
Bucuraţi-vă, râuri de înţelepciune;
Bucuraţi-vă, cuvioși părinţi, rugători pentru sufletele noastre!
Condacul al 4-lea:
Auzind, preacuvioase părinte Simeoane, de nevoinţele pustnicilor din munţii Neamţului, focul dragostei dumnezeieşti în inima ta neîncetat se aprindea şi, dorind a urma nevoinţelor celor mai desăvârşite, ţi-ai plecat genunchii în faţa icoanei făcătoare de minuni a Sfintei Ana, cerând dumnezeiasca binecuvântare pentru a urma vieţii pustniceşti şi a cânta lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 4-lea:
Ca un cerb lângă izvoarele apelor, aşa ai alergat, părinte Simeoane, în adâncul pustiei, căutând loc prielnic sfintelor nevoinţe şi pregătindu-ţi inima pentru a primi lumina dumnezeiască, iar noi îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că mănăstirea metaniei tale o ai lăsat;
Bucură-te, că în singurătate ai alergat;
Bucură-te, că de Sfânta Ana ai fost binecuvântat;
Bucură-te, că Maica Domnului cu Acoperământul ei te-a apărat;
Bucură-te, că de focul dragostei dumnezeieşti inima ta s-a aprins;
Bucură-te, de ispitele tinereţii neînvins;
Bucură-te, că la poalele muntelui Păru te-ai aşezat;
Bucură-te, că aici sihăstrie ai întemeiat;
Bucură-te, că peşteră în munte ai săpat;
Bucură-te, că din peşteră ai tăcut ceresc palat;
Bucură-te, că mulţi monahi în ascultarea ta au intrat;
Bucură-te, al lor povăţuitor neîncetat;
Bucură-te, părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!
Condacul al 5-lea:
Bătrânii mănăstirii se bucurau, părinte Amfilohie, văzând în tine dorul după Hristos căci, deşi tânăr fiind, harul Duhului Sfânt s-a sălăşluit deplin în tine, îndemnându-te să cânţi neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 5-lea:
Lumina faptelor tale, părinte, s-a răspândit pretutindeni, pentru aceasta monahii tineri şi bătrâni veneau la tine ca la un izvor de înţelepciune, iar noi îţi aducem unele ca acestea:
Bucură-te, sfeşnic purtător de Hristos;
Bucură-te, cădelniţă de tămâie cu bun miros;
Bucură-te, privighetoare care laudă pe Hristos;
Bucură-te, cerească albină care ai adunat nectarul faptei bune;
Bucură-te, vultur ceresc;
Bucură-te, luptător neînvins de vrăjmaşii cei netrupeşti;
Bucură-te, lucrătorule al ţarinii duhovniceşti;
Bucură-te, iubitorule al ascultării;
Bucură-te, pildă de smerenie;
Bucură-te, porumbel al curăţiei;
Bucură-te, mireasma faptei bune;
Bucură-te, pom plin de roade duhovniceşti;
Bucură-te, părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule!
Condacul al 6-lea:
Următori facându-vă sfinţilor părinţi din vechime v-aţi învrednicit a fi împreună cu ei în Lumina lui Hristos, bucurându-vă de frumuseţile Raiului; aduceţi-vă aminte şi de noi, care cântăm cântare de laudă lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 6-lea:
Precum voi odinioară aţi cerut în ajutor rugăciunile sfinţilor părinţi, aşa şi noi care ne-am învrednicit a vă avea pe voi ocrotitori, ne rugăm să mijlociţi înaintea lui Hristos pentru cei care vă aduc această cântare:
Bucuraţi-vă, ascultătorii Marelui Vasile;
Bucuraţi-vă, următorii Cuvântătorului Grigorie;
Bucuraţi-vă, mustrători ai răutăţii ca şi Gură de Aur;
Bucuraţi-vă, iubitori ai tăcerii ca Sfântul Arsenie;
Bucuraţi-vă, râvnitori ai privegherii precum Marele Antonie;
Bucuraţi-vă, povăţuitori ai obştii voastre ca slăvitul Eftimie;
Bucuraţi-vă, cei asemenea la obicei precum cuviosul Pahomie;
Bucuraţi-vă, locuitori împreună cu Daniil Sihastru;
Bucuraţi-vă, că vă veseliţi împreună cu sfântul Paisie de la Neamţ;
Bucuraţi-vă, ajutători ai săracilor precum sfânta Parascheva;
Bucuraţi-vă şi mijlociţi împreună cu toţi sfinţii pentru noi;
Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi, rugători pentru sufletele noastre!
Condacul al 7-lea:
Adunându-se, cuvioase părinte Simeoane, mulţi iubitori ai ostenelilor călugăreşti şi neavând locaş de rugăciune, ai alergat, părinte, la Sfantul Voievod Ştefan cel Mare care neîncetat zidea biserici, cerându-i ajutorul, iar el, văzând în tine darurile Preasfântului Duh, pe tine te-a miluit, iar lui Dumnezeu laudă a cântat: Aliluia.
Icosul al 7-lea:
Biserică lui Dumnezeu ai ridicat, părinte Simeon cu ajutorul Sfântului Voievod Ştefan, luând ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie care în vedenie ţi se arătase, iar noi, fiii tăi, întru căldura duhului, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, în rugăciuni neîncetată veghere;
Bucură-te, al monahilor păstor;
Bucură-te, al creştinilor povăţuitor;
Bucură-te, al mănăstirii tale ocrotitor;
Bucură-te, cu Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt împreună ctitor;
Bucură-te, al Moldovei luminător;
Bucură-te, blândule păstor;
Bucură-te, dulce ostenitor;
Bucură-te, că în peştera te-ai nevoit;
Bucură-te, că cererile tale st¬au împlinit;
Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu, părinte;
Bucură-te, părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!
Condacul al 8-lea:
Monahii schitului cuviosului Simeon, auzind despre înţelepciunea ta, cuvioase părinte Amhilohie, te-au ales să le fii păstor, iar tu, plin fiind de smerenie şi de ascultare, te-ai supus voii lui Dumnezeu şi ei, plini de recunoştinţă, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 8-lea:
Încredinţându-te voii lui Dumnezeu şi rugăciunilor Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul acestui sfânt locaş, ai păstorit cu smerenie şaizeci de ani turma lui Hristos, răbdând neîncetate ispite şi încercări, iar noi cu un glas cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel hrănit cu rugăciunea;
Bucură-te, cel împodobit cu înţelepciunea;
Bucură-te, postitoruie;
Bucură-te, ostenitorule;
Bucură-te, cel mult răbdătorule;
Bucură-te, iubitorule al tăcerii;
Bucură-te, râvnitorule al privegherii;
Bucurâ-te, cel.ce ai fost om ceresc;
Bucură-te, cel de toţi domnitorii miluit;
Bucură-te, al rugăciunii zid nebiruit;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de vedenii dumnezeieşti;
Bucură-te, cel plin de daruri duhovniceşti;
Bucură-te, părinte Amhilohie, neîncetat rugătorule!
Condacul al 9-lea:
Precum lumina străluceşte în întuneric, aşa şi faptele voastre au strălucit, de aceea domnii şi boierii, bogaţii şi săracii se hrăneau din cuvintele voastre cele pline de har, iar lui Dumnezeu cântau: Aliluia.
Icosul al 9-lea:
Necredincioşii nu se pricep să spună cum pământul românesc a odrăslit atâtea flori duhovniceşti cu care este împodobită Biserica lui Hristos, iar credincioşi aleargă către voi, sfinţilor părinţi, aducându-vă această cântare de laudă:
Bucuraţi-vă, părinţi fericiţi;
Bucuraţi-va, păstori desăvârşiţi;
Bucuraţi-vă, ai noştri păzitori;
Bucuraţi-vă, ai ţării noastre rugători;
Bucuraţi-vă, ai monahilor leneşi mustrători;
Bucuraţi-vă, sprijinitori ai celor râvnitori;
Bucuraţi-vă, ai ortodocşilor laudă;
Bucuraţi-vă, ai românilor pavăză;
Bucuraţi-vă, laudă a Mănăstirii Pângăraţi;
Bucuraţi-vă, tărie a credinţei noastre;
Bucuraţi-vă, ai raiului desfătare;
Bucuraţi-vă, stele de dumnezeiască lumină purtătoare;
Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi, rugători pentru sufletele noastre!
Condacul al 10-lea:
Păgânii agareni, venind asupra Moldovei, tu, cuvioase Simeon, ca un părinte iubitor de fii, ţi-ai adunat turma cuvântătoare şi ai fugit din faţa primejdiei în ţara Ardealului, urmând cuvântului Mântuitorului şi îndurând dureri sufleteşti şi trupeşti pentru ţara şi fii tăi, ai dat laudă lui Dumnezeu pentru toate, zicând: Aliluia.
Icosul al 10-lea:
Fiind în amara pribegie, părinte Simeon, ţi-ai simţit sfârşitul aproape şi, adunându-ţi fiii tăi, le-ai dat sfatul cel mai de pe urmă, după care ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Hristos pe care l-ai iubit şi slujit din tinereţe, iar fiii tăi fiind cuprinşi de jale îţi cântau unele ca acestea:
Bucură-te, nădejdea noastră;
Bucură-te, scăparea noastră;
Bucură-te, al nostru mijlocitor;
Bucură-te, al nostru îndrumător;
Bucură-te, a noastră binecuvântare;
Bucură-te, a noastră aleasă floare;
Bucură-te, minte dumnezeiască;
Bucură-te, lumină cerească;
Bucură-te, că te-ai dus la odihnă;
Bucură-te, cerească grădină;
Bucură-te, că îngerii te-au primit;
Bucură-te, că la Hristos te-ai suit;
Bucură-te, părinte Simeoane, neîncetat rugatorule!
Condacul al 11-lea:
Rugăciunea fiindu-ţi scăpare, cuvioase părinte Amfilohie, ai cerut de la Dumnezeu un ctitor pentru a ridica ceresc locaş de închinare, iar Dumnezeu, făcând voia celor ce-L iubesc pe El, a trimis pe voievodul Alexandru Lăpuşneanu care a ridicat biserică obştii tale, iar tu, mulţumind lui Dumnezeu, ai cântat: Aliluia.
Icosul al 11-lea:
După zidirea bisericii, te-ai întors, părinte Amfilohie, la metania ta, unde ai petrecut îţi' tinereţe, mai înainte cunoscând ieşirea ta din trup, ai lăsat cuvintele tale ca testament fiilor tăi, care cu lacrimi cântau unele ca acestea;
Bucură-te, că ai primit cerească chemare;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de a Raiului desfătare;
Bucură-te, că pe diavoli ai biruit;
Bucură-te, că îngerii te-au primit;
Bucură-te, că pe fiii tăi cu sfaturi duhovniceşti i-ai întărit;
Bucură-te, că sfârşitul tău mai înainte l-ai cunoscut;
Bucura-te, că acest sfârşit ucenicului tău l-ai descoperit;
Bucură-te, că inima lui de întristare s-a umplut;
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, a noastră milostivire;
Bucură-te, că locuieşti cu sfinţii îngeri;
Bucură-te, că te rogi pentru cei săraci şi singuri;
Bucură-te, părinte Amfilohie, neîncetat rugatorule!
Condacul al 12-lea:
În această zi a pomenirii voastre ne apropiem de voi, sfinţilor cuvioşi părinţi, cu căldura inimii, noi, cei cuprinşi de nenumărate încercări, boli, necazuri şi întristări, aducând, lui Dumnezeu, Cel ce v-a proslăvit pe voi, cântare: Aliluia.
Icosul al 12-lea:
După ieşirea voastră din trup, sfinţilor cuvioşi părinţi, cei ce v-au iubit nu v-au uitat pe voi, căci Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt aducând moaştele tale, sfinte Simeoane, în cetatea Sucevei, le cinstea cu tămâieri şi rugăciuni pentru dragostea ce a avut mai înainte către tine, iar fiii tăi cei sufleteşti, sfinte părinte Amfilohie, ţi-au făcut slujbă de pomenire şi cinstire în tot anul. Acum şi noi, cei de pe urmă ne alăturăm lor, aducându-vă cântare de laudă:
Bucuraţi-vă, scăparea noastră din nevoi;
Bucuraţi-vă, izbăvitori de cei vicleni şi răi;
Bucuraţi-vă, a rătăciţilor lumina;
Bucuraţi-vă, a monahilor pildă bună;
Bucuraţi-vă, ocrotitori ai sihastrilor;
Bucuraţi-vă, miluitori ai săracilor;
Bucuraţi-vă, mângâierea necăjiţilor;
Bucuraţi-vă, a cuvioşilor cunună;
Bucuraţi-vă, a Moldovei roadă bună;
Bucurati-vă, sfătuitori de taină ai voievozilor;
Bucuraţi-vă, ai Mănăstirii Pângăraţi întemeietorilor;
Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi, rugători pentru sufletele noastre!
Condacul al 13-lea:
O, preafericiţilor părinţi Simeon şi Amfilohie, primiţi a noastră umilită rugăciune şi mijlociţi înaintea lui Dumnezeu să ne izbăvească de toată ispita, scoţându-ne din chinul ce va să fie, pe noi toţi cei ce vă lăudăm şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zic din nou
Icosul întâi: „Îngereasca viaţă din copilărie iubind...” şi
Condacul întâi: „Apărătorii noştri şi grabnic rugători...”
şi îndată se spune această
RUGĂCIUNE
Sfinţilor preacuvioşi părinţi Simeon şi Amfilohie primiţi a noastră rugăciune şi mijlociţi nouă mila Celui Preaînalt. Izbăviţi-ne cu rugăciunea voastră, precuvioşilor de relele ce vin asupra noastră ca neîncetat să vă lăudăm pe voi. Ştiţi neputinţa firii noastre, dar şi credinţa noastră o vedeţi şi suspinurile noastre Ie auziţi; nu ne lăsaţi, sfinţilor părinţi, când alergăm la voi.
Rugaţi-vă Mântuitorului Iisus Hristos pentru noi nevrednicii să ierte greşelile noastre şi să ne dea dragoste curată şi putere a face tot binele spre slava Preasfântului Său nume.
Ne rugăm vouă: ajutaţi-ne, sfinţi părinţi, că deşi am greşit din ispita celui rău, dar cu inima zdrobită la voi alergăm să ne ocrotiţi de săgeata cea ucigătoare a vrăjmaşului care răneşte de moarte sufletele noastre; izbăviţi-ne de neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, mijlociţi pentru Ţara în care v-aţi născut şi desăvârşit, ocrotiţi mănăstirea întemeiată de voi şi pe toţi creştinii care aduc slavă, mulţumită şi închinăciune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sursa: Acatistul Sfinților Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați.
Mulțumiri fratelui Florin N. Domnul sa vă răsplătească dragostea!
<sus
|
