Sf. Ierarh Ghelasie de la Râmeţ > Sfinte Moaşte

jos>

Sf. Ierarh Ghelasie de la Râmeţ
(30 Iunie)

SFINTE MOAŞTE


Părticele din Moaştele Sfântului se află la:

 Mănăstirea Râmeţ, la 34 km de Alba-Iulia şi 18 km de Teiuş, pe Valea Geoagiului şi a Mănăstirii, la intrarea în Cheile Râmeţului, Munţii Trascăului;

 Mănăstirea Ţeghea, comuna Craidorolt, sat Ţeghea, câmpia Crasnei, râul Crasna, jud. Satu Mare;
 Mănăstirea Robaia, com. Muşăteşti, jud. Argeş, 25 km NE de Curtea de Argeş;
 Parohia Sfânta Treime - Schitul Beştelei, Str. Primăverii nr. 7, Piteşti, jud. Argeş;
 Mănăstirea Sireti - Sf. Mare Mucenic Iacov Persul. În inima Basarabiei, la 16 km de Chişinau stă de veghe, ca un ochi de cer deschis între colinele înverzite, Mănăstirea Sfântului Mare Mucenic Iacov Persul, ctitorie monahicească contemporană ce se vrea a nu ruşina tradiţia ci a o continua creator;
 Biserica Sf. Simeon Stâlpnicul, oraş Vatra, la 7 Km nord de Chişinau, Republica Moldova.

Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ (sec. XIV)

Acest sfânt din Munţii Apuseni a fost mai întâi egumen la Mănăstirea Râmeţ. Apoi, ajungând episcop şi arhiepiscop în Arhiepiscopia Geoagiului din Munţii Apuseni, a păstorit bine turma lui Hristos, apărând dreapta credinţă cu fapta şi cuvântul până şi-a dat obştescul sfârşit. Pentru viaţa sa aleasă, Sfântul Ierarh Ghelasie a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 20 iunie 1992, cu zi de prăznuire la 30 iunie.

În tradiţia locului se spune că Sfântul Ierarh Ghelasie avea 12 ucenici cu care împreună se ruga, postea şi săvârşea Sfânta Liturghie cu mare osârdie şi frică de Dumnezeu. În toată săptămâna nu primea mâncare, îndestulându-se numai cu Sfintele Taine. Numai sâmbăta şi Duminica mânca împreună cu călugării la trapeza mănăstirii. Pentru nevoinţa sa, el a dobândit darul facerii de minuni.

Capul său binemirositor, descoperit în chip minunat şi păstrat într-o raclă de lemn la Mănăstirea Râmeţ, săvârşeşte şi astăzi tămăduiri şi aduce mângâiere celor ce se roagă cu credinţă Sfântului Ghelasie.

Minuni ale Sfântului Ghelasie de la Râmeţ

1. Odată, fiind cu ucenicii la adunat fân şi fiind mare arşiţă, Cuviosul Ghelasie a căzut în genunchi la rugăciune. Apoi, însemnându-se cu semnul crucii, a lovit cu toiagul în pământ, de unde a ieşit un izvor de apă rece, care se vede până astăzi şi este numit Fântâna Vlădichii.

2. În tradiţie se spune că atunci când Sfântul Ghelasie a adormit întru Domnul, clopotele de la şapte biserici au început să sune singure. Fiind plâns de ucenici, a fost îngropat lângă zidul bisericii de piatră şi mulţi bolnavi se vindecau la mormântul lui.

3. Prin anul 1925, în timpul unor inundaţii în zona Mănăstirii Râmeţ, apele au scos la suprafaţă un craniu galben şi bine mirositor, care a ocolit biserica de trei ori şi s-a aşezat pe fereastra altarului. Luându-l cu evlavie, preotul de atunci l-a îngropat în partea dreaptă a bisericii. Dar prin 1937-1938, apele au scos din nou la suprafaţă craniul, fără ca cineva să ştie al cui este.

După o vreme a venit la mănăstire o femeie din Negreşti-Oaş, pe nume Maria. Aceasta, fiind bolnavă de epilepsie, a avut o descoperire cum că acel craniu este al Sfântului Ghelasie şi are darul vindecării. Părinţii au săvârşit Taina Sfântului Maslu pentru femeie şi după ce ea s-a atins de capul sfântului, s-a vindecat de suferinţa ei.

4. O femeie pe nume Elisabeta, din Albina-Timiş, venind la Râmeţ şi sărutând capul sfântului, s-a îndoit de puterea lui. Îndată mâna dreaptă i s-a umplut de un miros greu şi nu se mai putea închina. După trei zile de rugăciune în genunchi la moaştele sfântului, sănătatea i-a revenit şi mirosul a dispărut.

5. Un sectar din Cacova-Alba, a venit la mănăstire paralizat, într-un car cu boi. După rugăciuni îndelungate la moaştele sfântului, a plecat acasă tămăduit, iar după aceasta s-a întors împreună cu toată familia la ortodoxie.

Sursa: Sfinte Moaşte in România

<sus