|
Se cuvine a şti că:
Dacă va cădea în Săptămâna Patimilor sau în Săptămâna Luminată, atunci slujba sfântului se citeşte la Pavecerniţa. Dacă va cădea în perioada Triodului sau a Penticostarului, atunci slujba sfântului se combină cu slujba zilei din Triod sau din Penticostar.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6:
trei ale Triodului (ori ale Penticostarului) şi trei ale sfântului, glasul al 8-lea
Podobie: O, preaslăvită minune...
Cuvioase părinte Teodor, dar ales te-ai adus pe tine lui Dumnezeu, având priveghere de toată noaptea şi dragoste, îndeletnicire cu cele dumnezeieşti, smerire desăvârşită, nădejde, credinţă şi curăţie, milosârdie desăvârşită, înfrânare adevărată şi rugăciune, care te arată ca un stâlp foarte luminos. Cugetătorule de Dumnezeu, părinte Teodor, căutând a te îmbrăca cu podoabă adevărată, şi cu îmbrăcăminte de mântuire, prin cuget binecredincios, nu ai încetat a-ţi acoperi trupul totdeauna cu zdrenţe de păr, şi întărindu-te cu puterea dumnezeiescului Duh, ai despuiat uneltirile celui ce ne-a despuiat pe noi. Ca un sărac cu duhul te-ai adus pe tine jertfă vie şi prinos deplin şi dar cinstit Dumnezeului nostru, Celui ce S-a întrupat din Maica preacurată şi pentru noi a sărăcit. Pentru aceea ai primit desfătarea cerurilor, preafericite, către care pururea mijloceşte rugându-te, să ne miluiască pe noi.
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Cu ce ochi voi privi sfânta ta faţă, eu cel ce mi-am spurcat privirile cu patimile trupului, sau cum voi săruta chipul tău cel de Dumnezeu închipuit având buze spurcate, ticălosul de mine? Şi cum îmi voi întinde eu, pângăritul, către harul cel dumnezeiesc mâinile pe care le-am făcut netrebnice? Stăpână, mântuieşte-mă.
Stihira de mai jos se cântă dacă suntem în Postul Mare;
iar dacă suntem după Paşti, nu se cântă.
A Crucii şi a Născătoarei:
Soarele văzându-Te, Iisuse, întins pe Cruce de voia Ta, s-a întunecat, şi pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, şi mormintele de frică s-au deschis, şi toate puterile s-au spăimântat. Iar ceea ce Te-a născut fără de bărbat, văzându-Te, cu suspin striga: Vai mie! Ce este aceasta ce văd?
Arătatu-te-ai ierarh la Tomis, părinte Teotime, cu dreapta credinţă ai învăţat pe sciţi, Prea Sfinţite, împodobit fiind cu daruri dumnezeieşti, semne şi minuni ai făcut la aceştia. Pentru aceasta grăim ţie: Roagă-te, lui Hristos-Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
Şi cealaltă slujbă a Vecerniei, după rânduială, şi otpustul.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul sfântului (de două ori);
Slavă... Şi acum..., al Născătoarei (de la glasul troparului sfântului).
Troparul ierarhului, glas 8:
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte ierarhe Teotim, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
După obişnuitele catisme, sedealnele din Triod sau din Penticostar.
Psalmul 50.
CANOANELE
Se pun două canoane:
Canonul Triodului (ori al Penticostarului)
şi Canonul sfântului, după rânduiala lor.
Canonul sfântului
Cântarea 1, glasul al 4-lea:
Irmos: Adâncul Mării Roşii...
Pomenirea purtătorului de Dumnezeu astăzi pune înainte tuturor credincioşilor florile virtuţilor, care trimit mirosul de taină cel bun al Duhului şi imnuri prea-alese. Cu sabia cea înţelegătoare tăind tu, părinte Teodor, năvălirile patimilor, ai ridicat împotriva lor semne de biruinţă. Drept aceea te-ai încununat cu darurile minunilor şi cu ale tămăduirilor, cuvioase.
Slavă...
Dorind sărăcia Domnului, cuvioase, lămurit ai urât toată mărirea cea de pe pământ şi vremelnică, părinte Teodor. Pentru aceea ai câştigat mărire nepieritoare şi luminată.
Şi acum..., a Născătoarei:
Fără de sămânţă ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, cu voia Tatălui, de la dumnezeiescul Duh, şi ai născut cu trup pe Cel din Tatăl fără de maică, şi pentru noi din tine fără de tată, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 3-a:
Irmos: Se veseleşte de Tine...
Zburdările trupului le-ai omorât prin înfrânarea, cea adevărată, şi ai luminat toate puterile sufletului, cuvioase. Ostenelile tale, înţelepte, cu lacrimi semănându-le, cu adevărat au dat roadă de bune spice, care s-au adus împăratului tuturor.
Slavă...
Cu adevărat nu ai dat dormitare genelor tale, cuvioase, până ce te-ai făcut locaş desăvârşit lui Dumnezeu, fericite părinte.
Şi acum..., a Născătoarei:
Numai tu, Maica lui Dumnezeu, te-ai făcut celor de pe pământ pricinuitoarea bunurilor celor mai presus de fire; pentru aceea aducem ţie cuvântul: Bucură-te!
Irmosul: Se veseleşte de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu eşti puterea mea, Doamne, şi scăparea şi întărirea.
Dacă suntem în timpul praznicului, se pune aici
şi condacul sfântului (vezi mai departe Cântarea a 6-a)
SEDEALNA, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce Te-ai înălţat...
Prin rugăciune neîncetată şi prin curăţie ca un curat apropiindu-te de Cel curat, te-ai sfinţit prin Duhul, părinte Teodor. Pentru aceea acum sălăşluindu-te împreună cu îngerii, cânţi lauda cea întreit-sfântă Stăpânului tuturor, pe Care roagă-L pururea să miluiască pe cei ce cu dragoste te laudă, Cuvioase.
Slavă.. Şi acum..., a Născătoarei:
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu sârguinţă să ne rugăm noi păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă strigând, dintru adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne milostivindu-te spre noi, sârguieşte că pierim de multimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine una nădejde te-am câştigat.
Stihira de mai jos se cântă dacă suntem în Postul Mare;
iar dacă suntem după Paşti, nu se cântă.
A Crucii şi a Născătoarei:
Văzându-Te pe Cruce ceea ce în vremile cele de pe urmă Te-a născut cu trup pe Tine, Hristoase, Cel născut din Tatăl cel fără început, plângea lăcrimând. Cu ale cărei rugăciuni pentru milostivirea milelor, Unule preabunule Mult-Milostive Doamne îndură-Te şi mântuieşte lumea, Cel ce ridici păcatele ei.
Cântarea a 4-a:
Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te...
Crescut-au împreună cu trupul tău frumuseţile virtuţilor, cugetătorule de Dumnezeu. Pentru aceea ai înflorit ca un finic, punând înaintea turmei tale roade, care izvorăsc dulceaţa, părinte Teodor. Prin înfrânare ţi-ai omorât patimile, şi te-ai arătat locaş dumnezeiesc al Sfântului Duh, prin care tuturor ai izvorât darurile tămăduirilor, purtătorule de Dumnezeu Teodor.
Slavă...
Cu sărăcia duhului şi cu strâmtorare petrecând pururea, părinte, acopereai trupul cu zdrenţe de păr, privind numai la avuţia cea nepieritoare şi veşnică.
Şi acum..., a Născătoarei:
Neispitită de nuntă ai născut, o, Fecioară, şi după naştere te-ai arătat iarăşi fecioară. Pentru aceea cu glasuri neîncetate cu credinţă neîndoită strigăm ţie: Bucură-te, Stăpână.
Cântarea a 5-a:
Irmos: Tu, Doamne, lumina mea...
Tu, Doamne, ai întărit pe sihastrul Tău, Tu l-ai încins pe el cu putere şi cu bărbăţie împotriva luptătorului. De Tine, Doamne, dorind cuviosul întru sihăstria lui, Ţie s-a adus arătat pe sine ca o jertfă fără prihană, prin focul înfrânării.
Slavă...
În sete şi în foame căutând pe Domnul, părinte Teodor, te îndulceşti acum de izvorul desfătării împreună cu cetele cuvioşilor.
Şi acum..., a Născătoarei:
Pe tine arma neînfrântă asupra vrăjmaşilor te punem înainte, pe tine întărire şi nădejde mântuirii noastre te-am câştigat, Dumnezeiască Mireasă.
Cântarea a 6-a:
Irmos: Jertfi-voi tie...
Săgeţile vrăjmaşului le-ai sfărâmat, cuvioase, ostenindu-te împotriva lui cu armele smereniei, şi cu ajutorul lui Hristos ai primit biruinţă, părinte Teodor. Patimile încercărilor le-ai lepădat cu bine, cuvioase, ca pe nişte valuri, prin sudoarea înfrânării întru răbdare, bine ocârmuit fiind cu liniştea lui Hristos, părinte.
Slavă...
Făcând neuitat ceasul morţii, erai spălând patul cu lacrimi şi cu suspinuri, şi cu frică slujind Domnului totdeauna, părinte Teodor.
Şi acum..., a Născătoarei:
O, minune mai nouă decât toate minunile! Că fără ispită bărbătească Fecioara primind în pântece pe Cel ce toate le îngrijeşte, n-a fost strâmtorată de acesta.
Irmosul: Jertfi-voi Tie cu glas de laudă, Doamne, striga către Tine Biserica curăţindu-se de sângele demonilor cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Dacă suntem în timpul praznicului,
se pune aici condacul şi icosul praznicului,
iar condacul sfântului se pune după Cântarea a 3-a, înainte de sedealnă.
CONDACUL, glasul al 4-lea:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Arătatu-te-ai prealuminat cu viaţa, înţelepte Teodor, socotind zdrenţele cele de păr mai mult decât vistieriile cele împărăteşti de pe pământ. Pentru aceasta ai şi dobândit haina cea cerească; roagă-te pururea pentru noi, preacuvioase.
CONDACUL
Sfântului Ierarh Teotim, glasul al 8-lea:
Ca cel ce eşti stâlp al Bisericii lui Hristos, ai surpat eresul lui Arie, înţelepte Teotime; pentru aceasta Dumnezeul nostru te-a împodobit pe tine, fericite ierarhe. Cu rugăciunile tale păzeşte, prea sfinte, întreaga turmă şi cetatea tomitană.
SINAXAR
În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Teodor Trihina. Acest fericit supunându-se la toată reaua pătimire şi petrecere, îngheţat de frig şi de ger, îşi acoperea trupul cu îmbrăcăminte de păr aspră, pentru care s-a şi numit Trihina. Drept aceea a dat de gol şi înşelăciunea demonilor. Şi mormântul său este izvorâtor de mir, tuturor celor ce cu dragoste năzuiesc la dânsul, şi-şi iau sufletească şi trupească tămăduire.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Victor, Zotic, Zinon, Achindin, Chesarie, Severian, Hristofor, Teona şi Antonin.
Toţi aceşti sfinţi au săvârşit lupta muceniciei pe vremea lui Diocletian cel rău credincios, când şi mult-pătimitorul mucenic al lui Hristos Gheorghe fiind prins era pedepsit şi în vremea pedepselor săvârşea acele minuni. Şi Victor, Achindin, Zotic, împreună cu Zinon, şi Severian, văzând pe sfântul Gheorghe, întins pe roată, şi întru nimic vătămându-se, cu un glas s-au mărturisit pe sine creştini, şi li s-au tăiat capetele cu sabia. Iar Hristofor, Teona şi Antonin, fiind cei mai de aproape păzitori ai împăratului, şi care stau înaintea lui, într-una din zile, în vreme ce marele mucenic era cercetat cu cruzime, văzând învierea păgânului celui mort, făcută prin rugăciunile mucenicului şi prin chemarea lui Hristos Dumnezeu, degrabă aceştia aruncând centurile şi armele lor înaintea împăratului şi a toată adunarea, au mărturisit că Hristos este Dumnezeu adevărat. Pentru care fiind prinşi au fost puşi la închisoare. Iar după câteva zile stând înaintea tiranului au fost supuşi la multe chinuri. Şi în sfârşit fiind aruncaţi în foc, au primit cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Anastasie al Antiohiei.
Tot în această zi, pomenirea sfântului apostol Zacheu.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Atanasie care a zidit Mănăstirea din Meteor în Tesalia şi care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Iosaf, ce a sihăstrit împreună cu pomenitul cuvios Atanasie din Meteora, şi care în pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmos: În cuptorul persienesc...
Harul dumnezeiesc cel ce odinioară, a dat roua tinerilor în cuptor, acela a veştejit cuptorul patimirilor tale, părinte, vărsând ploaie de răcoreală peste tine, ca dintr-un nor. Cu sudori amestecând pâraiele lacrimilor prin harul lui Hristos le-ai făcut scăldătoare, cuvioase, în care spălat fiind, ai şters întinăciunile patimilor, înţelepte părinte.
Slavă...
În cuptorul lacrimilor arzând patimile trupului, te-ai arătat cu totul curat, prealuminat strălucind ca aurul cu haruri dumnezeieşti întru slava Dumnezeului nostru, părinte Teodor.
Şi acum..., a Născătoarei:
Bucură-te dumnezeiesc locaş cel preasfinţit al Celui preaînalt, ca prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a:
Irmos: Mâinile întinzându-şi...
Fiind împodobit în minte cu obiceiurile virtuţilor, ai suflat în lume mirosul lor cel bun, cuvioase, şi mirurile minunilor tale le trimiţi tuturor credincioşilor, care strigă lui Hristos: Bine cuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Către Dumnezeu întinzându-ţi mâinile, cuvioase, prin rugăciunile tale ai legat gurile fiarelor celor înţelegătoare, care s-au ridicat asupra ta, părinte, şi veselindu-te cu cuget curat ai cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Domnul.
Ridicatu-te-ai, cuvioase, de pe pământ la cer, din strâmtoare la lărgimea necuprinsă în locaşurile sfinţilor, în loc de haină proastă împodobindu-te cu vison, părinte Teodor, strigând: Binecuvânţati toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum..., a Născătoarei:
Numai tu, Fecioară curată, în toate neamurile te-ai arătat Maica lui Dumnezeu; tu te-ai făcut locaş Dumnezeirii, Preacurată, nearzându-te de focul Luminii celei neapropiate. Pentru aceea toţi te binecuvântăm, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L întru toţi vecii. Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapa le-a închis; şi puterea focului au stins, cu fapta bună încingându-se tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a:
Irmos: Hristos, piatra cea din...
Dorind să ai vieţuire în ceruri, te-ai slujit de virtuţi ca de o scară, prin care ai ajuns acolo şi ai câştigat ceea ce ai dorit, părinte Teodor. Casă a virtuţilor te-ai făcut, părinte, în care s-au pus credinţa, nădejdea, dragostea şi înţelepciunea. Pentru aceasta te-ai mutat prea bine plin de virtuţi, cuvioase.
Slavă...
Unde sunt mulţimile cuvioşilor şi cetele drepţilor, unde sunt mulţimile sfinţilor şi adunările celor întâi-născuţi, acolo arătat te-ai sălăşluit, părinte, cu care împreună adu-ţi aminte de noi totdeauna.
Şi acum..., a Născătoarei:
Tu eşti podoaba tuturor celor ce se laudă cu tine; tu eşti veselia lumii şi mulţumirea robilor tăi; tu eşti îndulcirea şi dorirea celor ce te laudă, Maică-Fecioară preacurată.
Irmosul:
Hristos piatra cea din capul unghiului, cea netăiată de mână, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, unind firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Luminânda zilei (de trei ori) şi stihoavna Triodului, dacă suntem în Postul Mare;
dacă suntem după Paşti, se pune luminânda şi stihoavna praznicului.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei, după rânduiala ei, şi otpustul.
Sursa: Mineiul (lunile ianuarie-iulie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001
<sus
|
