Sf. Cuvioşi Simeon şi Amfilohie > Slujba

jos>

Sf. Cuvioşi Simeon şi Amfilohie
de la Pângăraţi
(7 Septembrie)


SLUJBA

SLUJBA SFINȚILOR CUVIOȘI SIMEON ȘI AMFILOHIE DE LA PÂNGĂRAȚI

Vecernia Mică:

La „Doamne, strigat-am...”, stihirile pe 4, glasul al 2-lea:

Podobia: „Când de pe lemn...”,

Ca un cerb la izvoarele apelor, așa ai alergat. Cuvioase Simeoane, din lumea cea deșartă la lucrarea în ogorul Domnului, lăsând cele rele și urmând celor bune, duhovnicește luptându-te. Roagă-te pentru cei ce cu dragoste săvârșesc pomenirea ta.

Urmând chemării Domnului, ai luat jugul cel bun al nevoinței monahicești și cu dragoste ai urmat cetelor cerești. Fiind în trup, ai trăit ca fără de trup, Cuvioase Simeoane, slăvind pe Hristos, Cel ce ți-a dat putere.

Chip al înfrânării fiind și lumină a obștii tale, ca un luceafăr luminos ai strălucit, Părinte Amfilohie, în Moldova cea binecuvântată. Luminează și sufletele noastre cu lumina faptelor mântuitoare.

Din tinerețe te-ai arătat vas ales al Duhului Sfânt, Cuvioase Părinte Amfilohie. Urmând marilor nevoitori din munții Moldovei, ai ales calea cea strâmtă și cu anevoie de urmat care duce la viața cea veșnică, slăvind pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 4-lea:

Veniți toate cetele călugărilor să fericim astăzi pe cei întocmai cu îngerii pe Cuvioșii Simeon și Amfilohie, care au semănat sămânța cea bună a nevoinței pustnicești și, ca niște crini cu bună mireasmă, împodobesc Biserica lui Hristos, să zicem către dânșii: Bucurați-vă, Părinți preafericiți!

Și acum..., glasul al 4lea:

Preacinstită nașterea ta, Preasfântă Fecioară, mulțimea îngerilor în cer și neamul omenesc pe pământ o mărim. Căci Maică ai fost lui Hristos Dumnezeu, Făcătorul tuturor. Pe Acela nu înceta a-L ruga pentru noi, care, după Dumnezeu, în tine nădejdile ne-am pus, Născătoare de Dumnezeu, prealăudată și nenuntită.

La Stihoavnă

Stihirile Înainteprăznuirii Nașterii Maicii Domnului, glasul al 8-lea.

Podobie: „O, preamărită minune...”

O, preamărită minune, că din maică nenăscătoare și din bătrâneți neroditoare, toiagul care poartă floare odrăslește astăzi pe Maica lui Dumnezeu, care nu știe de nuntă, din drepții Ioachim și Ana. Pentru aceasta se și bucură acum ceata proorocilor și toată adunarea patriarhilor, întru nașterea ei.

Stih: Ascultă fiică și vezi și pleacă urechea ta.

Astăzi David se veselește și Iesei acum saltă, Levi se mărește, și se bucură cu duhul Ioachim cel drept; și se dezleagă nenașterea de fii a Anei prin nașterea ta, Marie Preacurată, de Dumnezeu dăruită. Soborul îngerilor cu toți oamenii fericesc dumnezeiesc pântecele tău.

Stih: Feței tale se vor ruga mai-marii poporului.

Bucură-te adunarea oamenilor, bucură-te casa Domnului; bucură-te munte sfânt, bucură-te dumnezeiască masă; bucură-te sfeșnicul luminii, bucură-te lauda dreptmăritorilor; bucură-te Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu, bucură-te ceea ce ești cu totul fără prihană, bucură-te scaunul cel de foc, bucură-te cort; bucură-te rugul cel nears, bucură-te nădejdea tuturor.

Slavă..., glasul al 4-lea, de la Vecernia Mare, Astăzi credincioșii se adună cu evlavie...,

Și acum..., glasul al 4-lea: A lui Ghermano.

Bucuria a toată lumea din cei drepți a răsărit nouă, din Ioachim și din Ana, Prealăudata Fecioară, care pentru prea multa ei curăție, Biserică însuflețită a lui Dumnezeu s-a făcut și singura cu adevărat de Dumnezeu Născătoare se cunoaște. Pentru rugăciunile ei, Hristoase Dumnezeule, pace lumii trimite și sufletelor noastre mare milă.

Troparul Cuvioșilor, glasul al 3-lea:

Cuvioșilor Părinți Simeon și Amfilohie cei ce ați luminat pădurile Carpaților cu rugăciunile voastre și ați umplut de mireasmă duhovnicească toată valea Bistriței, sfetnici de taină ai voievozilor și făclii luminoase ale călugărilor și credincioșilor evlavioși. Rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi, cei ce săvârșim cu dragoste sfântă pomenirea voastră!

Slavă..., Și acum...

Troparul Înainteprăznuirii, glasul al 4-lea:

Din rădăcina lui Iesei și din coapsele lui David, fiica lui Dumnezeu, Maria, se naște nouă astăzi; și se bucură toate și se înnoiesc cu bucurie; împreună se bucură cerul și pământul, o laudă pe dânsa moștenirile neamurilor. Ioachim se veselește și Ana prăznuiește, cântând: Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre.

Vecernia Mare

După Psalmul 103, se cântă „Fericit bărbatul”.

La „Doamne, strigat-am...” stihirile pe 8:

4 ale Înainteprăznuirii și 4 ale Sfinților.

Ale Înainteprăznuirii, glas 1:

Podobie: „Ceea ce ești bucuria...,”

Ale bucuriei celei a toată lumea, au răsărit lumii razele înțelegătoare, care mai înainte vestesc tuturor pe Soarele măririi, Hristos Dumnezeu prin nașterea ta, Preacurată că tu mijlocitoare te-ai arătat veseliei celei adevărate și a darului (de două ori).

Mărirea ta cea mai înainte de praznic, Precurată, mai înainte vestește tuturor popoarelor facerile tale de bine cele mai presus de cuvânt, căci tu ești solitoarea veseliei celei de acum și pricină a bucuriei ce va să fie nouă, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.

Fecioara ceea ce a încăput pe Dumnezeu și Născătoarea de Dumnezeu cea Preacurată, lauda proorocilor, fiica lui David, astăzi se naște din Ioachim și din Ana cea înțeleaptă; și blestemul lui Adam cel de deasupra noastră a fost înlăturat prin nașterea ei.

Ale Cuvioșilor, același glas,

Podobia: „Pentru durerile sfinților...”,

Cu lacrimile curățindu-ți sufletul prin postiri, privegheri și osteneli neasemănate, locaș al Duhului te-ai arătat, Părinte, și pe cele viitoare ca pe cele de acum cunoscându-le, sihăstria locaș ceresc ai făcut-o pentru cei ce cu dragoste Îl slăvesc pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Ca la un izvor de daruri alergau, Părinte Cuvioase, bogații și săracii, bătrânii și tinerii adăpându-se din cuvintele tale purtătoare de har, Simeoane, de Dumnezeu insuflate, pe unii sfătuindu-i, pe alții mustrându-i pe mulți miluind și pe bolnavi tămăduind, tuturor împărțind darurile cu care Hristos te-a împodobit. Nu înceta a mijloci pentru cei ce cu dragoste săvârșesc pomenirea ta.

Nici poftele tinereții nici dragostea părinților tăi nu te-au împiedicat a urma pe Hristos, Cuvioase Amfilohie. Trupul ți-ai supus duhului următor făcându-te marelui Daniil Sihastrul dascălul pustniciei și asemenea la virtuți; cu dânsul împreună roagă pe Hristos Dumnezeu ca să dea iertare de păcate sufletelor noastre.

Pământul ți-a fost așternut, iar cerul acoperământ, Sfinte Simeoane, lacrimile însoțitoare de taină, iar harul Duhului Sfânt îmbrăcăminte; patimile trupești le-ai biruit prin privegheri neîncetate, pildă făcându-te ucenicilor tăi; nu ne uita nici pe noi, cei care cu dragoste săvârșim pomenirea ta, rugându-te lui Hristos să dăruiască sufletelor noastre pace și bogată milă.

Slavă..., glasul al 4-lea:

Astăzi credincioșii se adună cu evlavie la pomenirea Cuvioșilor Părinți Simeon și Amfilohie, care s-au nevoit în Mănăstirea Pângărați, miluitorii săracilor, tămăduitorii bolnavilor, sfătuitorii de taină ai domnitorilor, lauda Moldovei, ajutătorii celor din primejdii și necazuri, cei ce au strălucit prin nevoințe și rugăciuni. Cântare de laudă să le aducem, zicând: „Bucurați-vă, Cuvioșilor Părinți, rugători pentru sufletele noastre”.

Și acum..., a Înainteprăznuirii, glasul al 4-lea:

Preacinstită nașterea ta, Preasfântă Fecioară, mulțimea îngerilor în cer și neamul omenesc pe pământ o mărim. Căci Maică ai fost lui Hristos Dumnezeu, Făcătorul tuturor. Pe Acela nu înceta a-L ruga pentru noi, care, după Dumnezeu, în tine nădejdile ne-am pus, Născătoare de Dumnezeu prealăudată și nenuntită.

De va cădea această zi vineri seara sau sâmbătă seara, se pune Dogmatica glasului de rând.

VOHOD Lumină lină...

Prochimenul zilei

Paremiile

De la înțelepciunea lui Solomon, citire: (III, 1 - 9)

Suflete drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepții sunt morți cu desăvârșire și ieșirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Și plecarea lor dintre noi un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă în fața oamenilor ei au îndurat suferințe, nădejdea lor este plină de nemurire. Și puțin fiind pedepsiți, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare și i-a găsit vrednici de El. Ca aurul în topitoare, așa i-a lămurit, și ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii și ca pe niște scântei care se lasă pe miriște, așa vor fi. Judeca-vor neamurile și stăpâni vor fi peste popoare și Domnul va împărați întru ei, în veci. Ei vor înțelege adevărul, ca unii care și-au pus încrederea în Domnul. Cei credincioși vor petrece cu El în iubire, căci harul și îndurarea sunt partea aleșilor Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire: (V, 15 -VI, 3)

Drepții vor fi vii în veacul veacului și răsplata lor este la Domnul și Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăția frumuseții și cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa și cu brațul Său. Asemenea unui scut, îi va acoperi. El va face arme din mânia Sa și cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăjmașilor. Din dreptate El își va face platoșă și din judecata cea nefățamică își va face coif. Din sfințenia Sa va face pavăză nebiruită; Iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuțită și lumea va porni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. Săgețile fulgerului Său vor porni bine îndreptate și vor lovi în țintă, zburând din arcul puternic încordat al norilor. Mânia Lui, ca o praștie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor și râurile îl vor îneca vijelios. Duhul puterii dumnezeiești se va ridica împotriva lor și ca viscolul îi va vântura. Astfel, fărădelegea va aduce pustiire pe pământ și răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Ascultați, dar, împărați și înțelegeți, luați învățătură, voi care judecați marginile pământului. Luați în urechi voi cei ce stăpâniți peste mulțimi și care vă mândriți cu mulțimea popoarelor voastre. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea și puterea de la Cel Preaînalt.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire: (IV, 7-15)

Cel drept chiar când apucă să moară mai devreme dă de odihnă. Bătrânețele cinstite nu sunt cele aduse de o viață lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înțelepciunea este la om adevărata căruntețe și vârsta bă-trânețelor înseamnă o viață neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit, și fiindcă trăia între păcătoși, l-a mutat de pe pământ A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înșelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune și amețeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârșire, dreptul a apucat ani îndelungați. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul s-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutății. Neamurile văd dar nu pricep nimic și nu își bat capul cu așa ceva, că adică harul lui Dumnezeu și mila Lui sunt cu aleșii Săi și că poartă grijă de sfinții Săi.

LA LITIE

Stihirile, glasul 1:

După cuviință să lăudăm astăzi pe cei ce au sfințit pământul cu lacrimile și ostenelile lor, pe Cuvioșii Simeon și Amfilohie, care se roagă pentru noi împreună cu Sfântul Daniil Sihastrul; pe cei ce sunt apărători ai credinței strămoșești împreună cu Sfântul Voievod Ștefan și asemenea întru nevoințe cu Nicodim cel Sfințit. Acestora cu dragoste să le cântăm: Bucurați-vă, Sfinților Părinți, lauda Ortodoxiei.

Cine va spune, fericiților Părinți, ostenelile voastre cele din sihăstrie: luptele cu demonii, lacrimile și zdrobirea inimii, postirea, sărăcia și frigul, rugăciunile cele de toată vremea, prin care trupurile înfrânându-vă, locașuri ale Duhului Sfânt v-ați făcut. De aceea minunându-ne, slăvim pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Pe dascălii monahilor, povățuitorii sihaștrilor, locuitorii împărăției cerurilor să-i lăudăm, zicând: Bucurați-vă cei împodobiți cu blândețea ca și cu o haină, bucurați-vă cei ce străluciți cu înțelepciunea, bucurați-vă izvoare ale dragostei, stâlpi ai rugăciunii, Preafericiților părinți Simeon și Amfilohie, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace și bogată milă.

Și acum..., a Înainteprăznuirii, glasul al 4-lea:

Cea mai înainte rânduită, împărăteasa tuturor, locașul lui Dumnezeu, din pântecele cel neroditor al Anei astăzi a ieșit; dumnezeiască petrecere a ființei celei pururea veșnice; prin care iadul cel fără de rușine s-a călcat, și Eva cu tot neamul la viață este adusă. Acesteia după vrednicie să-i strigăm: Fericită ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău.

La STIHOAVNĂ

Stihirile Sfinților, glasul al 5-lea

Podobie: „Pe Cuvântul Cel împreună...”,

Bucurați-vă povățuitori ai călugărilor, stele luminoase ale Bisericii, cei împodobiți cu fapte bune, chipuri ale blândeții, pilde de smerenie credincioșilor; rugați pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască pace și mare milă.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile lui va binevoi foarte. (Ps. 111,1).

Bucurați-vă purtători ai Duhului Sfânt, care prin rugăciuni pe demoni i-ați izgonit și patimile le-ați înfrânat, flori răsădite în grădina Raiului și moștenitori ai împărăției cerurilor, rugați pe milostivul Dumnezeu să dea iertare de greșeli și sufletelor noastre mare milă.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui (Ps. 115, 6).

Bucurați-vă apărători ai dreptei credințe și iubitori ai rugăciunii celei de taină, tămăduitori ai bolnavilor și măngăietori ai celor întristați, împlinitori ai poruncilor dumnezeiești și râvnitori ai nevoințelor pustnicești, ocrotitori ai mănăstirilor și ai celor care viețuiesc în ele, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască mare milă.

Slavă..., glasul al 8-lea

Veniți toți iubitorii de prăznuire să lăudăm pe cuvioșii Simeon și Amfilohie, care au strălucit prin nevoințele lor, și pentru dragostea lui Hristos Crucea au purtat, făcându-se vase de cinste ale Duhului Sfânt. Să ne apropiem cu credință, zicând: O, cuvioșilor părinți, rugați pe Hristos Dumnezeu, ca să dea iertare de păcate sufletelor noastre.

Și acum..., a Înainteprăznuirii glasul al 4-lea

Bucuria a toată lumea, din cei drepți a răsărit nouă, din Ioachim și din Ana, prealăudata Fecioară, care pentru prea multa ei curăție, Biserică însuflețită a lui Dumnezeu s-a făcut și singura cu adevărat de Dumnezeu Născătoare se cunoaște. Pentru rugăciunile ei, Hristoase Dumnezeule, pace lumii trimite și sufletelor noastre mare milă.

La binecuvântarea pâinilor:

Troparul Cuvioșilor, glasul al 3-lea:

Cuvioșilor Părinți Simeon și Amfilohie, cei ce ați luminat pădurile Carpaților cu rugăciunile voastre și ați umplut de mireasmă duhovnicească toată valea Bistriței, sfetnici de taină ai voievozilor și făclii luminoase ale călugărilor și credincioșilor evlavioși. Rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi, cei ce săvârșim cu dragoste sfântă pomenirea voastră. (de două ori)

Și troparul: Născătoare de Dumnezeu... (o dată)

Dacă nu facem Litie punem Troparul Cuvioșilor, Slavă..., Și acum..., Troparul Înainteprăznuirii, glasul al 4-lea:

Din rădăcina lui Iesei și din coapsele lui David, fiica lui Dumnezeu, Maria, se naște nouă astăzi, că se bucură toate și se înnoiesc cu bucurie. Împreună se bucură cerul și pământul o laudă pe dânsa moștenirile neamurilor; Ioachim se veselește și Ana prăznuiește, cântând: cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre.

LA UTRENIE

La „Dumnezeu este Domnul...” se cântă troparul Înainteprăznuirii (de două ori),
Slavă..., troparul cuvioșilor,
Și acum..., troparul Înainteprăznuirii.

După catisma întâi se cântă sedealna sfinților, glasul al 3-lea.

Podobie: „Fecioara astăzi...”

Chemării Domnului din tinerețe ați urmat, lepădându-vă de lume și de dulcețile ei, poftele trupului călcând, ați răbdat toată osteneala vieții monahicești, Sfintei Treimi făcându-vă slujitori cu adevărat; pentru aceasta slăvim pe Hristos Dumnezeu care v-a întărit.

Slavă..., tot aceasta,

Și acum..., a Înainteprăznuirii

Podobie: „Piatra fiind pecetluită...” glas 1:

Ceea ce în chip preamărit te-ai născut din pântece sterp, din coapse feciorești ai născut mai presus de fire; că arătându-te stâlpare frumoasă, ai odrăslit lumii Viața. Pentru aceasta puterile cerești strigă către tine de Dumnezeu Născătoare: Mărire venirii tale Curată, mărire nașterii tale, mărire fecioriei tale, ceea ce ești singura Preacurată.

După catisma a doua, sedelna sfinților, glasul al 4-lea:

Podobie: „Spăimântatu-s-a Iosif...”

Nu ați dat somn ochilor voștri, preacuvioșilor părinți, până ce nu ați îngropat patimile trupului, luminându-vă sufletul cu strălucirea Duhului, grijile lumești le-ați defăimat pentru dragostea lui Hristos; rugați-vă Lui Hristos Dumnezeul nostru să dăruiască iertare de păcate celor ce cu dragoste prăznuiesc astăzi pomenirea voastră.

Slavă..., tot aceasta,

Și acum ..., a Înainteprăznuirii

Podobie: „Pe Cuvântul Cel împreună...” glasul al 5-lea

Cele cerești toate acum se bucură și neamul omenesc împreună prăznuiește cu ele, iar proorocii în taină se veselesc, că cea pe care au văzut-o mai înainte în vremea cea de demult cu închipuirea, rug și năstrapă, toiag și nor, ușă și scaun și munte mare, aceea se naște astăzi.

POLIELEUL „Robii Domnului...”

MĂRIMURILE:

Stih 1: Așteptând, am așteptat pe Domnul și a căutat spre mine și a auzit rugăciunea mea.

Stihiră: Fericimu-te pe tine, Preacuvioase Părinte Simeon, purtătorule de Dumnezeu și cinstim sfântă pomenirea ta, povățuitorule al sihaștrilor și împreună vorbitorule cu îngerii.

Stihiră: Fericimu-te pe tine Preacuvioase Părinte Amfilohie, purtătorule de Dumnezeu și cinstim sfântă pomenirea ta, povățuitorule al sihaștrilor și împreună vorbitorule cu îngerii.

Altă stihiră: Veniți toate cetele călugărilor să lăudăm pe Preacuvioșii sihaștri Simeon și Amfilohie zicând: pe lucrătorii rugăciunii.

Stihuri:

2. Iată, îndelung am fugit și m-am sălășluit în pustie.
3. Pentru cuvintele buzelor tale, eu am păzit căi aspre.
4. Cântați Domnului toți cuvioșii Lui și vă mărturisiți pomenirii sfințeniei Lui.
5. Lăudase-vor cuvioșii întru slavă și se vor bucura întru așternuturile lor.
6. Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui.

Apoi: Slavă..., și celelalte.

După Polieleu, sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: „Porunca cea cu taină...

Pereche sfântă de sihaștri, grădină preacurată de flori duhovnicești v-ați făcut prin mulțimea faptelor celor bune, întâi stătători între pustnici, îngeri purtători de trup v-ați arătat în pământul Moldovei, preacuvioșilor, rugați pe Hristos Dumnezeu să păzească de lucrarea celui viclean pe cei ce viețuiesc în mănăstiri și în pustii, iar celor ce prăznuiesc pomenirea voastră să le dăruiască iertare de păcate și mare milă.

Slavă... Și acum..., a Înainteprăznuirii, glasul al 8-lea

Podobie: „Porunca cea cu taină...”

Să se veselească cerul și pământul să se bucure, căci cerul lui Dumnezeu pe pământ s-a născut din făgăduință, dumnezeiasca mireasă. Cea stearpă pe prunca Maria hrănește cu lapte și se bucură de nașterea ei Ioachim, zicând: „Toiag s-a născut mie din care a odrăslit floarea Hristos din rădăcina lui David. Cu adevărat minune preamărită”.

Se cântă Antifonul întâi al glasului al 4-lea

Prochimen glasul al 4-lea:

Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuvioșilor Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Toată suflarea

Evanghelia de la Matei (XI, 27-30) (Caută în săptămâna a 4-a după Rusalii)

Psalmul 50; Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Preacuvioșilor Tăi Simeon și Amfilohie, Milostive, curățeste mulțimea greșelilor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățeste mul-țimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta...

Stihira idiomelă, glasul al 6-lea:

Preacuvioșilor Părinți, care vitejește ați sihăstrit în munții Neamțului, nu uitați pe fiii voștri duhovnicești care viețuiesc în locul unde au curs lacrimile voastre, păziți în pace acest pământ în care se odihnesc moaștele voastre și acoperiți de ispitele vrăjmașului pe cei ce astăzi vă laudă cu credință, mijlocind la Hristos Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre.

CANOANELE

Se pune canonul Înainteprăznuirii, cu irmosul pe 6 (din Minei 7 septembrie) și Canoanele Sfinților, cu irmosul pe 8.

Canonul Sfântului Simeon

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea

Irmos: Deschide-voi gura mea...

De unde voi începe a lăuda viața ta cea plăcută lui Dumnezeu, Părinte Simeoane, sau cu ce cuvinte de laudă voi împodobi praznicul tău. Nu mă pricep și mă minunez; pentru aceasta te rog să mijlocești la Mântuitorul Hristos să deschidă mintea mea cea neputincioasă și să-mi dea gândul cel bun ca să pot cânta faptele tale în care Dumnezeu este slăvit.

Fiu al Bisericii Moldovei, născut din părinți iubitori de Dumnezeu, te-ai arătat, Cuvioase, de la care ai învățat a-L iubi pe Hristos, căruia I-ai slujit din tinerețe, jugul pustniciei luând; nu înceta a-L ruga să ne dăruiască și nouă dragostea cu care tu L-ai urmat.

Lumea urând, Părinte Simeoane, toată nevoința cea bună ai iubit, postirea și privegherea, rugăciunile și lacrimile, luptele cu demonii și pătimirea cea rea, toate răbdându-le pentru Dumnezeu, pe care L-ai iubit din toată inima Ta. Ajută-ne și nouă ca să împlinim, măcar cât de puțin, din cele ce tu le-ai făcut desăvârșit.

A Născătoarei:

Preasfântă Fecioară, lauda îngerilor, bucuria credincioșilor, la tine alerg și din adâncul sufletului strig către tine: Bucură-te, izbăvitoarea din nevoi a tuturor creștinilor. Preasfântă Maică și Fecioară, du lacrimile și rugăciunile noastre înaintea Fiului Tiu și Dumnezeu.

Canonul Sfântului Amfilohie

Cântarea 1-a

Nu putem, Părinte, ca în cuvintele noastre cele slabe să lăudăm viața ta cea bineplăcută lui Dumnezeu; ar fi cuviincios mai lesne să iubim tăcerea, dar dacă noi vom tăcea, munții care au văzut nevoința ta vor lăuda pe Dumnezeu, Căruia din toată inima I-ai slujit. Pentru aceasta, nădăjduind în rugăciunile tale, slăvim pe Dumnezeu, care te-a proslăvit.

Din pântece ai fost ales de Duhul Sfânt, Părinte, pentru că încă de la naștere părinții tăi te-au dăruit lui Dumnezeu în Mănăstirea Moldovița și, ca pe o jertfă preacurată adusă Mântuitorului Hristos, bătrânilor mănăstirii te-au încredințat spre povățuire.

Slavă...,

Ascultarea ta cine o va putea spune, Părinte, că urmând cuvântului Mân-tuitorului, voia ta toată o ai lepădat și, de la tinerețe până la bătrânețe, Duhul Sfânt ți-a îmbrăcat preafrumos cămara sufletului tău; pentru aceasta slăvim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, care între sfinți te-a așezat.

Și acum...,

Bucuria lumii se naște astăzi pe pământ din Ioachim și din Ana, Preasfânta Fecioară Măria, porumbița cea curată, crinul fecioriei, cămara Duhului, nădejdea lumii și scăparea sufletelor noastre.

Catavasie: „Cruce însemnând Moise...”

Cântarea a 3-a

Canonul Sfântului Simeon

Desfătarea lumească cea arzătoare ca focul o ai stins, Părinte, cu vărsarea lacrimilor. Pentru aceasta ai și primit darul nepătimirii de la Sfântul Duh, vrednicule de laudă, Părinte Simeoane, rugătorule pentru sufletele noastre.

Auzind măritul Ștefan, Părinte, de viața ta cea de Dumnezeu purtătoare, biserică în schitul tău ți-a ridicat, închinându-o Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul tău, care în vedenie ți s-a arătat. Roagă-te, Sfinte, pentru noi care viețuim astăzi în acest locaș, să fim păziți de smintelile dușmanului.

Cine va putea spune, Părinte, darul tău cu care te-a împodobit Dumnezeu, că pe voievodul Ștefan la zidirea de biserici și mănăstiri l-ai îndemnat, iar țara să nu o închine vrăjmașilor l-ai sfătuit. Iar acum, împreună cu dânsul fiind în slava lui Dumnezeu, rugați-vă pentru sufletele noastre.

A Născătoarei:

Maică și Fecioară te mărturisim cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu Marie, care ai născut mântuirea noastră roagă-te pentru poporul cel bine-credincios, care cu dragoste se închină Sfintei Nașterii tale.

Canonul Sfântului Amfilohie

Chipul cel îngeresc l-ai iubit, Părinte, din fragedă vârstă, iubind pe Hristos cu adevărat; ajută-ne și pe noi, cei neputincioși, să-L iubim așa cum tu L-ai iubit; întărește-ne să lăsăm dulcețile lumii, după cum tu te-ai lăsat și învață-ne, Părinte, să mergem pe calea pe care tu ai umblat.

Nici lacrimi nu avem, Cuvioase, nici râvnă pentru faptele cele bune așa cum tu ai avut, Amfilohie fericite, lipsiți și strâmtorați fiind, alergăm la tine ca la păstorul și ocrotitorul nostru, ajută-ne să ne plângem păcatele, dă-ne râvnă să iubim virtuțile și să-L slăvim pe Hristos, așa cum tu L-ai slăvit.

Slavă...,

Fiul împreună cu Tatăl și cu Duhul a venit în inima ta, Sfinte, pe care au făcut-o locaș dumnezeiesc; ne minunăm de aceasta, ne smerim înaintea ta, sărutăm cu dragoste icoana ta și cinstim cu laude pomenirea ta.

Și acum…,

Veniți cei din Adam să lăudăm pe ceea ce din David a răsărit și pe Hristos L-a născut, pe Fecioara Maria cea preacurată, prunca cea de Dumnezeu aleasă, fiica lui Ioachim și a Anei, acoperământul oamenilor, mijlocitoarea și nădejdea creștinilor.


Condacul Sfinților, glasul al 8-lea:

Pe unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ați fugit și în sihăstrie viețuind, cu cerul v-ați logodit. Sfinților Cuvioși Părinți Simeon și Amfilohie, neîncetat slăvind pe Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta cu evlavie cântare de laudă vă aducem zicînd: Bucurați-vă flori preaalese ale Bisericii dreptmăritoare.

Icos:

Chemării Domnului din tinerețe ați urmat, lepădându-vă de lume și de dulcețile ei, poftele trupului călcând, ați răbdat toată osteneala vieții monahicești, Sfintei Treimi făcându-vă slujitori cu adevărat, pentru aceasta slăvim pe Hristos Dumnezeu care v-a întărit.

Slavă..., Și acum..., a Înainteprăznuirii

Podobie: Piatra fiind pecetluită..., glas 1:

Ceea ce în chip preamărit te-ai născut din pântece sterp, din coapse feciorești ai născut mai presus de fire, că, arătându-te stâlpare frumoasă, ai odrăslit lumii Viața. Pentru aceasta puterile cerești strigă către tine de Dumnezeu Născătoare: Mărire venirii tale Curată, mărire nașterii tale, mărire feciorirei tale, ceea ce ești singura Preacurată.

Cântarea a 4-a

Canonul Sfântului Simeon:

Vrednic te-ai arătat, Părinte Simeoane, spre a vorbi cu Sfântul Mucenic Dimitrie, căruia biserică i-ai ridicat în pustie. Acum, fiind în locașurile sfinților, roagă-te împreună cu Sfântul Mucenic Dimitrie și cu toți sfinții pentru mănăstirea voastră, care vă aduce laudă de mulțumire pentru toate binefacerile ce au fost aduse asupra ei.

Te lăudăm astăzi la pomenirea ta pe tine, Sfinte Simeoane, păstorul și rugătorul nostru către Dumnezeu. Ajută-ne să urmăm, și noi, nevrednicii, pe calea ta pe care ai umblat și pe Hristos L-ai slăvit. Dă-ne, Părinte, râvna ta ca să lepădăm și noi grija cea lumească, așa cum și tu ai lepădat-o.

Fericite Părinte Simeoane, ne minunăm de râvna ta cea mare pentru Hristos, că ai fugit din calea cea largă a pierzării și din fragedă vârstă ai urmat pe calea cea strâmtă a pocăinței care duce la viața cea veșnică. Pentru aceasta Dumnezeu te-a preamărit și în ceata Sfinților Părinți te-a așezat.

A Născătoarei:

La sfântă icoana ta cea de minuni făcătoare alergăm cu credință, Preasfântă Fecioara, ajutătoarea celor dm nevoi, vindecătoarea bolnavilor, sprijin al bătrânilor, toiag al orbilor, ocrotitoarea văduvelor și a orfanilor și mântuirea sufletelor noastre.

Canonul Sfântului Amfilohie

Cu izvorul lacrimilor ai stins aprinderea trupului și cu nevoința de zi și de noapte trupul l-ai supus duhului, Preacuvioase; roagă-L pe Hristos să ne dea puterea nevoinței duhovnicești urmând vieții tale, Amfilohie.

În jurul tău s-a adunat ceată de sihaștri și cu aceștia ai unit cerul și pământul prin rugăciunea cea din fiecare ceas; roagă-te și acum, împreună cu toți fiii tăi care au bineplăcut lui Dumnezeu, pentru noi, care săvârșim pomenirea ta.

Slavă...,

Greutatea zilei ai purtat și rugăciunile tale au bineplăcut lui Dumnezeu, Cuvioase, pentru că Schitul Sfântului Simeon l-ai înnoit și biserică lui Dumnezeu iarăși în acel loc ai zidit; ocrotește-o totdeauna în pace, cu rugăciunile tale de Dumnezeu primite.

Și acum...,

Laudă să aducem Mântuitorului, Domnului, Cel ce ne-a dat nouă din cea stearpă pe Născătoarea de Dumnezeu și singura pururea Fecioară, hrănitoarea vieții noastre, care a adus pe singurul Hristos în lume spre mântuirea sufletelor noastre.

Cântarea 5-a

Canonul Sfântului Simeon

Vicleanul diavol, Părinte, văzând dragostea ta pentru Hristos și râvna pentru faptele cele bune, nu a încetat a ridica război asupra ta, dar tu, cu arma smereniei l-ai biruit și de nimic l-ai făcut; roagă-te lui Hristos să biruim și noi în lupta cu demonii, ajutor având sfintele tale rugăciuni.

Ajută-ne, Sfinte Simeoane, Părintele nostru, să scăpăm de patimile care ne tulbură neîncetat; învață-ne, Părinte, cum să-L iubim pe Hristos așa cum tu L-ai iubit; scapă-ne, Părinte, de robia celor pământești și trecătoare, ca să-L slăvim pe Hristos neîncetat.

Sărutăm cu evlavie icoana ta, Sfinte, cinstim cu dragoste pomenirea ta, mergem la mănăstirea ta în care ai lăsat nouă pilda ostenelilor tale celor din sihăstrie; ajută-ne, Cuvioase, să slăvim și noi pe Hristos împreună cu Tatăl și cu Duhul așa cum și tu L-ai slăvit neîncetat.

A Născătoarei:

Să lăudăm pe Fecioara cea fără de prihană, prunca cea de Dumnezeu aleasă, care astăzi se naște pe pământ spre bucuria a toată lumea și să-i cântăm împreună cu îngerul: Bucură-te ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine!

Canonul Sfântului Amfilohie

Ca o minune a fost viața ta, Părinte, din tinerețe și până la bătrânețe, spre asemănarea cu îngerii râvnind, necruțând trupul tău cel de țărână; cum vom putea să-ți urmăm, când încă de grijile cele lumești nu ne-am despărțit? Ajută-ne cu sfintele tale rugăciuni ca să slujim și noi lui Hristos, asa cum și tu l-ai slujit.

Smerenia ta a biruit pe diavolii cei fără de trup, care în încercări de tot felul te ispiteau; învață-ne să ne smerim și noi, fiii tăi, care suntem încercați în cuptorul ispitelor neîncetat.

Slavă...,

Săracii și bogații, tinerii și bătrânii ascultau cuvintele tale cele de Dumnezeu insuflate, Părinte Amfilohie, căci ca un izvor curgea din gura ta învățătura cea duhovnicească de laudă a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.

Și acum...,

Astăzi bucuria a toată lumea din pântece sterp se naște în chip preamărit, Maica împăratului tuturor, Născătoarea de Dumnezeu Maria, locașul cel împărătesc care a primit pe Dumnezeu și în două firi lumii L-a arătat; Aceluia îi cântăm: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul.

Cântarea a 6-a

Canonul Sfântului Simeon

Nu a răbdat, Părinte, dușmanul cel din vechime cum tu cu ucenicii tăi Îl slăveai pe Hristos și a ridicat pe prietenii lui necredincioși care au cotropit Țara Moldovei și schitul tău l-au pustiit, iar tu, urmând cuvântului lui Hristos, din fața primejdiei cu ucenicii tăi ai plecat.

Cu lacrimi te-ai rugat, Sfinte, pentru țara Moldovei ca să fie apărată de vrăjmași iar tu, ca un părinte iubitor de fii ți-ai luat turma și la frații noștri în țara Ardealului ai scăpat; roagă-te, Cuvioase Părinte, să fie păzită țara noastră în pace de dușmanii cei ce o râvnesc pe ea.

Cum vom lăuda, Părinte, osteneala ta pentru apărarea fiilor tăi. Cine va putea spune rugăciunile tale pe care le-ai făcut pentru Domn și țară în ceasul primejdiei. Când vom putea și noi să urmăm nevoințele tale cele împodobite cu virtutea smereniei? Numai darul și rugăciunile tale ne vor ajuta să urmăm pe Hristos așa cum tu L-ai urmat.

A Născătoarei

Biserică preacurată a lui Dumnezeu te-ai arătat, Preasfântă Fecioară; cum ai încăput în pântecele tău pe Cel neîncăput, cum ai hrănit pe Cel ce hrănește toată făptura, cum ai ținut în brațele tale pe Cel ce ține toată lumea? Cinstim cu laude preasfântă nașterea ta și slăvim pe Cel născut din tine, Mântuitorul sufletelor noastre.
Canonul Sfântului Amfilohie

La adormirea ta, Părinte Amfilohie, ai dat cuvântul cel de pe urmă fiilor tăi duhovnicești, zicându-le: iubiți pe Dumnezeu și veți afla har veșnic; nimic să nu cinstiți mai mult decât dragostea Lui și veți afla odihnă cu toți sfinții.

Îngerii au luat curat sufletul tău și l-au dus înaintea lui Hristos Dumnezeu, care în locașurile Raiului l-a așezat, și de acolo, împreună cu Sfântul Simeon, vă rugați pentru sufletele noastre.

Slavă...,

Avem nevoie, Părinte Cuvioase, de rugăciunile tale cele către Dumnezeu; suntem lipsiți de faptele cele bune, dar ne-a rămas singură nădejdea în rugăciunile tale, că tu vei mijloci pentru sufletele noastre înaintea tronului Preasfintei Treimi.

Și acum...,

Din defăimarea nerodirii mântuindu-se Ana, a născut pe Născătoarea de Dumnezeu, care cu preamărire a făcut să înceteze defăimarea Evei; către ea strigăm: Nimeni nu este fără prihană, fără numai tu, Stăpână.

Condacul Înainteprăznuirii, glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Astăzi Fecioara și de Dumnezeu Născătoarea Maria, cămara cea sfântă a cerescului Mire, se naște din cea stearpă, cu sfatul lui Dumnezeu; căruța Cuvântului lui Dumnezeu bine se împodobește, că pentru aceasta a și fost numită mai înainte dumnezeiască ușă și cu adevărat Maică a Vieții.

Icosul:

Din cea stearpă rod s-a dat fiica lui Dumnezeu Maria, pe care mai înainte au văzut-o oarecând dumnezeieștii proorocii cu Duhul. Pe aceasta, noi, astăzi, văzând-o în sânurile Anei, cu credinciosul Ioachim duhovnicește la ospăț ne adunăm și pe cei de departe să-i chemăm zicând: acum este chemarea lumii că din pântece sterp a răsărit dumnezeiasca ușă și cu adevărat Maica Vieții.

Sinaxar

În luna septembrie în ziua a 7-a facem pomenirea Sfinților Preacuvioși Părinți Simeon și Amfilohie, sihaștrii de la Pângărați

Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea într-un sat din apropierea orașului Piatra Neamț, pe când conducea țara Moldovei evlaviosul Domn Alexandru cel Bun. Încă din tinerețe și-a arătat dragostea și râvna pentru cele dumnezeiești, alegând viața monahală și intrând în obștea Mănăstirii Bistrița. Aici s-a nevoit în viața de ascultare și a sporit duhovnicește, tăindu-și patimile și voia proprie. Astfel, s-a născut într-însul dorul după liniștea pustiei și, mărturisit cu fapte bune și dornic de mântuirea sufletului a luat binecuvântare de la egumenul Mănăstirii Bistrița și la anul 1432, în zilele lui Iliaș Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, cu încă doi ucenici ai săi, s-a retras în isihie pe un picior mai ridicat al malului stâng al pârâului Pângărați, la poalele muntelui numit Păru, la 5 km depărtare de mănăstirea sa.

Aici Cuviosul și-a facut o chilie din bârne de brad într-o poiană înconjurată de păduri seculare, unde s-a nevoit cu ucenicii săi după voia lui Dumnezeu în necontenite rugăciuni și în cugetarea celor cerești. Sporind mult cu darul Sfântului Duh, ajungând sihastru desăvârșit și dascăl iscusit al rugăciunii inimii, s-au adunat în jurul lui ucenici iubitori de liniște, așezământul lui fiind cunoscut timp de 29 de ani sub numele de Sihăstria lui Simeon. Auzind binecredinciosul domnitor Ștefan cel Mare de nevoința Cuviosului și înștiințându-se că nu are biserică unde să se roage cu ucenicii săi, în anul 1461 i-a dăruit bani și ajutor să înalțe o mică biserică de lemn, hramul ei fiind așezat, prin descoperirea care s-a facut prin vedenie, în cinstea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie izvorâtorul de Mir. Terminându-se în același an construcția bisericii, a fost sfințită la 26 octombrie de Mitropolitul Teoctist I, când a hirotonit în preot pe Simeon, devenind astfel primul întemeietor și egumen al Mănăstirii Pângărați, care s-a numit până în 1508 Schitul lui Simeon.

Ajungând acest fericit Părinte duhovnicesc și începător ai vieții pustnicești la Pângărați, a adunat în jurul său mulți ucenici iubitori de Hristos și de liniște. Atât de mult a sporit Cuviosul Simeon cu nevoința, cu rugăciunea și cu darul Duhului Sfânt, întrucât s-a învrednicit de harisma vindecării bolilor și a înainte-vederii. Pentru aceea veneau la chilia sa mulți suferinzi și se făceau sănătoși cu rugăciunea lui. Veneau încă și credincioși de prin sate și chiar dregători din sfantul țării ca să ceară binecuvântare și cuvânt de folos, căci era iscusit rugător și povățuitor de suflete. Pentru aceea, și Ștefan cel Mare, Domnul Moldovei, îl iubea și adeseori îi cerea sfatul și rugăciunea pentru el și pentru țara care era mereu amenințată de păgâni.

Iată că, prin îngăduința lui Dumnezeu, în anul 1476 au năvălit turcii asupra Moldovei și pentru păcatele poporului, l-au biruit pe Ștefan cel Mare în luptele de la Războieni. Văzând primejdia aceasta, Cuviosul Simeon și-a luat ucenicii și s-a rugat lui Dumnezeu pentru Domn și pentru țară să-i scape din mâinile cotropitorilor, apoi au trecut peste Carpați în Transilvania și s-a stabilit la Mănăstirea Cașiva, unde, mai trăind puțin, s-a mutat cu pace la cerestile locașuri în toamna aceluiași an, 1476, numărându-se în ceata Cuvioșilor Părinți.

După adormirea sa, a fost îngropat de ucenicii săi, cu cinste, în acea mănăstire.

Sfințenia Cuviosului Simeon se arată și prin aceea că nu numai în timpul vieții a slăvit pe Dumnezeu și a fost cinstit de oameni, ci și după moarte a strălucit prin sfintele sale moaște, care au fost cinstite de Ștefan Voievod.

Despre aducerea moaștelor Sfântului Simeon ne spune Ieromonahul Atanasie în Cuvântul său despre zidirea Sfintei Mănăstiri Pângărați acestea: „după ce s-au întors turcii și s-a potolit vrajba robiei și s-a făcut pace, atunci a trimis Ștefan Voievod și i-a adus sfintele lui moaște într-o raclă cinstită și le ținea în vistieria sa cu cinste. Apoi, luând o parte din sfintele lui moaște, le-a oprit pentru blagoslovenie și cu aromate cu bune miresme și cu tămâie le tămâia totdeauna spre credința și buna întărire a dreptei-credințe a domniei sale, iar mai ales pentru dragostea și căldura duhovnicească pe care a avut-o mai înainte către dânsul iar rămășița sfintelor lui moaște cu cuviință sfințită și cu cinste le-a îngropat în cetatea Sucevei. Această aducere a sfintelor lui moaște se pare că a avut loc spre sfârșitul anului 1484, când se știe că ucenicii Cuviosului s-au întors din nou la Sihăstria lor întemeiată de Sfântul Simeon ieroschimonahui.

Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Amfilohie de la Pângărați s-a născut la anul 1487 undeva în partea de Nord a Moldovei. Viața monahală și-a început-o de foarte tânăr la Mănăstirea Moldovița, de unde vine la Pângărați în anul 1508. Aici a fost ales de către toți ocârmuitor și a condus obștea mănăstirii timp de 56 de ani.

Despre petrecerea sa vorbește Ieromonahul Anastasie de la Mănăstirea Moldovița, care l-a cunoscut personal: „Din copilăria sa s-a nevoit în viața călugărească, fiind mărturisit de toți pentru faptele lui cele bune. Și era scriitor foarte iscusit și știa meșteșug de a lucra în lemn și era cinstit de toți Domnii și miluit, dar de carte om prost se arăta. Și până la bătrânețe bine și-a ocârmuit viața sa în foame și în sete, în răbdare și întru osteneli, întru toată nevoința duhovnicească. Și de la draci năpăsti și ispite multe a răbdat până la moarte. Și sfârșitul vieții sale bine au săvârșit: că a dat țărna țărnei și s-a dus în calea cea lungă a părinților, luându-și plata ostenelilor sale de la Dreptul Judecător și cu cinste fiind îngropat de ucenicii săi”.

Nevoințele sale nu au fost trecute cu vederea de Stăpânul tuturor, au atras cu ele purtarea Sa de grijă și ocrotirea Sfântului Dimttrie, patronul mănăstirii care, prin arătare dumnezeiască, a silit pe Domnitorul Alexandru Lăpușneanu să zidească la Pângărați o biserică în numele său pe locul celei vechi de lemn, care fusese arsă de turci. Pe când Voievodul se afla în târgul Pietrei, precum aveau obicei Domnii Moldovei a umbla prin târguri și cetăți din vremi de demult, „când a fost luna lui Octombrie, în 22 de zile, la miezul nopții, i s-a arătat lui în vis un voinic cu veșminte albe îmbrăcat și foarte frumos, cu dumnezeiască slavă împodobit și i-a zis lui: Scoală-te, Voievodule, și degrab să mergi la Pângărați unde petrece un sihastru, Amfilohie, aproape de 50 de ani, și să zidești întru numele mieu biserica pe locul unde am avut mai-nainte făcută de bătrânul Ștefan Voievod în zilele starețul Simeon Ieromonah. (...) Iară Domnul Alexandru cu glas lin l-au întrebat, zicând: Cine ești, doamne, cu atâta dumnezeiască podoabă îmbrăcat și cu slavă împodobit? Iar el i-au răspuns: Eu sunt Sfântul Dimitrie, Mucenicul lui Hristos și ostaș, și de la Maximilian muncitorul pentru Hristos, în cetatea Solonului (Tesalonic) în temniță am fost închis și muncit și în coastă împuns, carele în toată lumea și în toată marginea se slăvește numele meu și în pământul acesta numai în pustie biserică nu am. (...)

Și în grabă și singur Domnul și cu toți boiarii au sosit la Sihastrul Amfilohie și au început a-i spune vedenia, zicând: Măcar că eu, cinstite Părinte, n-am dat crezării îndată visul (pentru că) Sfânta Scriptură și Părinții noștri cei duhovnicești ne învață pe noi să nu credem visurile, iar eu am adunat pe credincioși boiarii miei și pe filosofi și toți au judecat că de la Dumnezeu este și foarte ne-am bucurat. Acestea grăind amândoi, au zis și Sihastrul că de la Dumnezeu este vedenia. Și de multă bucurie și veselie s-au umplut și s-au aprins de dumnezeiescul Duh cele dinăuntru ale lor și s-au cuprins și mult au plâns. Și pentru mântuirea sufletului nu puțin au vorbit, încă și pentru deșertăciunea lumii aceștia din destul au vorbit: cum că trece ca o umbră lumea aceasta și viața noastră ca praful și ca fumul se stinge și cum blagocestivii împărați au zidit sfintele mănăstiri și cu Dumnezeu s-au împreunat și Biserica sobornicească întru una au adunat și au împreunat pre sfintele șapte soboare cu Sfinții Părinți și până astăzi zice, se țin dogmele cu rugăciunile Sfinților Părinți precum și Hristos au făgăduit Sfinților Apostoli, iar mai vârtos nouă, păcătoșilor, că cu noi va fi până la sfârșitul veacului. (...) Și fără de număr din Sfintele Scripturi au grăit. Și, după plânsul cel de mângâiere și după voroava cea duhovnicească, de multă bucurie umplându-se, au făcut masă mare împărătească marele Voievod la Sihastrul și Starețul Amftlohie. (...) Și apoi au întrebat pe Sfântul Stareț marele Voievod Alexandru: Fost-au înainte vreme și mai înainte de tine viețuitori călugări pe locul acesta, au n-au fost fără el pre amăruntul i-au povestit pentru viața Sfântului Simeon preotul”.

„Cu bunăvoirea lui Dumnezeu și cu sporirea Preasfântului Duh și cu ajutorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, ostașul lui Hristos, s-au zidit și s-au săvârșit Sfânta Mănăstire întru numele Sfântului Mucenic și s-au sfințit de Grigorie Mitropolit al Socevei în anul 1560 din porunca lui Alexandru Voievod”.

Iar în anul 1566 Cuviosul Amfilohie Sihastrul, cunoscând că i se apropie sfârșitul vieții a adunat pe toți fiii săi duhovnicești și le-a dat cuvântul său cel mai de pe urmă. Apoi, sărutându-i cu lacrimi, a lăsat egumen la Pângărați în locul său pe Ieromonahul Teodorit, ucenicul său, iar el s-a retras la Moldovița, mănăstirea lui de metanie. Acolo fericitul Amftlohie a primit marele și îngerescul chip al schimniciei sub numele de Enoh, ca cel ce întotdeauna se înalță cu inima și cu dorirea către cele cerești, adăugând osteneli peste osteneli, timp de încă patru ani de zile. Iar în anul 1570, știind de la Duhul Sfânt ceasul morții sale, s-a împărtășit cu Sfintele Taine și și-a dat cu pace sufletul său în brațele Domnului nostru lisus Hristos în 7 septembrie la șapte ceasuri din noapte, în zilele lui Bogdan Voievod, iar despre sfârșitul său minunat dă mărturie ieromonahul Anastasie astfel „Acestea toate mi le-au spus mie Părintele Amfilohie și stareț de la Sfânta Mănăstire Pângărați mie, smeritului Ieromonah Anastasie de la Mănăstirea Moldoviței, mult păcătosului și întru tot netrebnicului că mare dar au luat bătrânul Amfilohie mai-nainte de mutarea sa, că vremea și ziua mutării sale au spus-o mie, smeritului Anastasie, și nimenea să nu fie necredincios ca să nu cadă în ispită, că întru adevăr toate acestea adevărate sunt. Acestea toate le-am scris pentru ca să nu se uite mai pre urmă, în urma acestui neam, și oricine vor vrea să râvnească acestor Sfinți Părinți”.

Întrucât Cuviosul Amfilohie a fost cinstit încă din viață ca sfânt, îndată după mutarea sa din trup, părinții celor două mănăstiri, Moldovița și Pângărați, îi prăznuiau anual la data săvârșirii sale.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a

Canonul Sfântului Simeon

Cinstim ostenelile tale, Sfinte Preacuvioase Părinte Simeoane, lăudăm viața ta sihăstrească, ne închinăm în fața icoanei tale și împreună cu Sfântul Voievod Ștefan, cinstim moaștele tale; roagă-te pentru lume și mănăstirea ta care te cinstește atât de mult.

Departe de sihăstria ta, înconjurat de fiii tăi duhovnicești, care te-au urmat în pribegie, ți-ai dat sufletul în mâinile lui Hristos pe care L-ai iubit, Părinte Simeoane, iar acum fiind împreună cu sfinții cuvioși părinți roagă-te pentru fiii tăi care te laudă cu adevărat.

Întru tine, Părinte, S-a odihnit Hristos împreună cu Tatăl și cu Duhul iar inima ta cer s-a arătat care a încăput pe Dumnezeu; roagă-te și pentru noi să odihnim pe Duhul Sfânt în inimile noastre cele slăbănogite de păcate și de patimi.

A Născătoarei:

Cuvine-se să te fericim, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut nouă pe Mântuitorul sufletelor noastre, pe care nu înceta a-L ruga, împreună cu Sfântul Cuvios Simeon, pentru cei ce cântăm preasfântă nașterea ta.

Canonul Sfântului Amfilohie

În ceasul cel din urmă, când voi ieși din trup, să-mi stai înainte împreună cu Sfântul Cuvios Simeon, ca nu cumva îngerii întunericului să ia smeritul meu suflet din cauza lenevirii mele și să-l ducă în chinurile cele veșnice.

Nevoința ta cine o va spune, sau dragostea ta pentru toată lumea cine o va putea scrie în cuvinte? Primește măcar suspinul nostru ca o rugăciune și-l du înaintea lui Hristos Dumnezeu, pe care tu L-ai iubit.

Slavă...,

Pe tine te avem ocrotire și în ispite sprijin, Cuvioase Amfilohie, tu, împreună cu Sfântul Simeon ați ridicat din nou la viață mănăstirea voastră, cea pustiită de necredincioși; pentru aceasta Îl slăvim pe Hristos,împreună cu Tatăl și cu Duhul, Care v-a rânduit ocrotitori ai noștri.

Și acum...

Înaintea minunii merge minunea, căci cu darul dumnezeiesc cea stearpă mai înainte a născut Fecioară, pe ceea ce prin nașterea sa s-a arătat nouă solitoare mântuirii, care ne scapă din nevoi și din primejdii, căreia îi cântăm: Mărire nașterii tale, mărire fecioriei tale, Maică nenuntită.

Cântarea a 8-a

Canonul Sfântului Simeon

Moaștele tale s-au arătat comoară de mult preț, Părinte, pe care Sfântul Voievod Ștefan în cetatea Sucevei le-a așezat, cinstindu-le cu evlavie și mai ales, cu dragostea ce avea către tine mai înainte, pe când erai în trup, Sfinte Simeoane.

Deși nu avem sfintele tale moaște, dar avem viața ta cea plăcută lui Dumnezeu și icoana ta, Părinte Simeoane. Așa cum ai ajutat Sfântului Voievod Ștefan să biruiască pe vrăjmașii văzuți, ajută-ne și nouă, care cu credință sărutăm icoana ta, să biruim pe vrăjmașii cei nevăzuți care neîncetat se ridică împotriva noastră.

Te chemăm în ajutor, Sfinte Preacuvioase Părinte Simeoane, împreună cu Sfântul Voievod Ștefan; nu ne lăsați în vâltoarea ispitelor și a încercărilor de tot felul, păziți pe binecredincioșii creștini, nu ne părăsiți în această vale a plângerii ci ne scoateți la lumina bucuriei celei neîncetate a celor ce-L slăvesc pe Hristos.

A Născătoarei:

Nașterea ta, Născătoare de Dumnezeu, ca un semn de bucurie lumii se arată. Tu ești bucuria noastră, tu ești nădejdea noastră, sprijinul și scăparea celor ce-ți cântă cu dreaptă credință: Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară!

Canonul Sfântului Amfilohie

Pilda sfinților sihaștrii ai urmat și ca un cerb lângă izvoare apelor așa ai alergat la Pângărați în sihăstrie unde, prin nevoințe duhovnicești, la aceeași înălțime a smereniei cu toți sfinții te-ai asemănat.

Focul inimii te ardea, Părinte, și ca un serafim te aprindeai de dragoste pentru Dumnezeu; arde cu focul rugăciunii tale patimile noastre cele trupești și pune pe fugă pe diavolii care ne ispitesc pe noi, aprinzând în inima noastră focul dragostei dumnezeiești

Slavă...,

Fiii tăi duhovnicești din cele două mănăstiri unde tu te-ai nevoit se adună astăzi împreună la pomenirea ta și slăvesc pe Dumnezeu în cântări de laudă, că te-au primit pe tine mijlocitor și ocrotitor pentru cei ce viețuiesc într-însele.

Și acum...,

Cu puterea lui Dumnezeu, deschizându-se pântecele cel sterp, rodește nouă pe cea cu totul luminată, Născătoarea de Dumnezeu, fecioreasca ușă, prin care a venit la noi, cei de pe pământ, Cuvântul, întrupându-se în chip de negrăit.

Cântarea a 9-a

Canonul Sfântului Simeon

Ca cel ce ești împreună cu cetele sfinților, Părinte Simeoane, și împodobit cu negrăită frumusețe, ție ne rugăm: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, împreună cu toți sfinții să împodobească sufletele noastre cu negrăita frumusețe a harului dumnezeiesc.

În cetatea Sucevei, ca o comoară de mult preț, se păzesc moaștele tale, Sfinte Părinte Simeoane, iar nouă, pentru că suntem nevrednici, ne-ai lăsat pilda vieții tale, pe care o lăudăm astăzi în cântări. Nu ne lăsa, Sfinte, lipsiți de rugăciunile tale.

Adunarea celor ce viețuiesc în mănăstirea ta se bucură astăzi de pomenirea ta, că tu, Părinte, după trecerea la cele veșnice, ca un bun păstor, nu ai părăsit-o, ci o ocârmuiești totdeauna și o păzești cu rugăciunile tale către Dumnezeu.

A Născătoarei:

Mântuiește-mă pe mine, care sunt în viforul tuturor dezmierdărilor, Maică și Fecioară Prea binecuvântată, că mă închin cu credință sfintei nașterii tale, care bucură sărmanul sufletul meu și te laudă și-ți strigă neîncetat; Bucură-te ceea ce ești Născătoare de Dumnezeu cu adevărat!

Canonul Sfântului Amfilohie

La pomenirea ta, Sfinte Amfilohie, am venit cu toții ca la un izvor din care luăm cele de trebuință; celor bolnavi dă-le tămăduire, celor mâhniți mângâiere, călătorilor, povățuire, monahilor neascultători iertare și tuturor prin rugăciunile tale, mântuire sufletelor.

Astăzi binecredincioși de pretutindeni se adună la locul nevoinței tale și de acolo luând pilda vieții tale, se îndreaptă pe cărarea virtuților, lăsând calea păcatelor, laudă de mulțumire aducând Celui ce te-a preamărit.

Slavă...,

Cinstim viața ta în care Tatăl, împreună cu Fiul și cu Duhul este slăvit, cu cântări duhovnicești împodobim praznicul tău, ne minunăm de nevoința ta sihăstrească și te rugăm să nu ne uiți în rugăciunile tale înaintea lui Dumnezeu.

Și acum...,

Fecioara Maria și Născătoarea de Dumnezeu cu adevărat, ca un nor al luminii, astăzi a strălucit nouă și din cei drepți a ieșit spre lauda noastră. Nu va mai fi osândit Adam, că Eva din legături s-a dezlegat. Pentru aceasta glăsuim strigând cu îndrăzneală către cea singură curată: Bucurie vestește la toată lumea nașterea ta.

Luminânda Sfinților
Podobie: „Femei, ascultați...”

Ca niște crini cu bună miresmă ați răsărit în grădina Bisericii, Preacu-vioșilor, și ca niște stele mult luminoase străluciți pe cerul cel duhovnicesc, Simeoane Fericite și Amfilohie, de Dumnezeu iubite; nu încetați a vă ruga pentru binecredincioșii creștini care laudă în cântări pomenirea voastră cea de fiecare an.

Slavă..., Și acum..., a Înainteaprăznuirii:

Să se veselească toată făptura, bucurie simțind, căci din Ana cea de Dumnezeu înțelepțită, și din dumnezeiescul Ioachim, mai presus de nădejde se naște Maria cea preacinstită și Preacurata Născătoare de Dumnezeu; al cărei rod s-a făcut mântuire oamenilor, Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat dintr-însa în chip de negrăit.

LA LAUDE

Se cântă stihirile pe 4, glasul al 8-lea: Podobie: „O, preaslăvită minune...”

Părinte Simeoane, de Dumnezeu cugetătorule, la înălțimea cunoștinței de Dumnezeu ai ajuns prin nevoințele tale, pentru aceasta, atât în viață, cât și după a ta adormire, fiii tăi te-au cinstit cu laude și cântări duhovnicești, zicându-ți: Bucură-te podoaba sihaștrilor și lauda pustnicilor.

Părinte Simeoane, preabun păstor și de minuni făcător te-ai arătat în Moldova cea binecuvântată, cu îngerii împreună vorbitor, cu sihaștrii împreună locuitor, chip și pildă te-ai făcut fiilor tăi. Roagă-te și pentru cei ce-ți cântă cu dragoste: Bucură-te acoperământ de rugăciune al obștii noastre, pe care o păzești neîncetat!

Părinte Amfilohie, cu ce cântări și laude se cuvine să te cinstim cu adevărat? Mai lesne este să tăcem și viața ta cea plăcută lui Dumnezeu s-o urmăm dar, deși a urma nevoinței tale nu putem, primește măcar de la noi această cântare: Bucură-te Părinte al părinților și inimă din care a curs rugăciunea ca un izvor nesecat.

Părinte Amfilohie, bărbătește și vitejește în sihăstrie te-ai luptat, vrăjmașilor nevăzuți te-ai făcut înfricoșat pentru că în haina smereniei te-ai îmbrăcat, patimile trupești din tinerețe ai călcat și la sfârșitul vieții desăvârșit prin virtuți te-ai arătat; ajută-ne și pe noi fiii tăi, care-ți cântăm: Bucură-te, că plin de darul Preasfântului Duh te-ai arătat.

Slavă..., glasul al 5-lea

Veniți toate cetele călugărilor, veniți toți iubitorii de praznic, vino iubitoare de Hristos ceată a pustnicilor, veniți mulțimi de credincioși să cinstim după cuviință pe sfinții Simeon și Amfilohie, sihaștrii de la Pângărați, florile cele preafrumoase ce au crescut în grădina Moldovei pe care au împodobit-o prin duhovniceasca lor viețuire și să le cântăm zicând: Bucurați-vă crini de mult preț din ceata sihaștrilor, bucurați-vă părinți desăvârșiți, rugători neadormiți pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Înainteprăznuirii:

Cea mai înainte rânduită împărăteasa tuturor, locașul lui Dumnezeu, din pântecele cel neroditor al Anei celei preafericite, astăzi a ieșit dumnezeiască petrecere a Ființei celei pururea veșnice prin care iadul cel fără rușine a fost călcat și Eva cu tot neamul la viață a fost adus. Acesteia după vrednicie să-i strigăm: Fericită ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău.

Doxologia mare, troparele, ecteniile și Apolisul.

Ceasul întâi

LA LITURGHIE

Fericirile pe 8, din Canonul Cuvioșilor Simeon și Amfilohie, 4 de la Cântarea a 3-a și 4 de la Cântarea a 6-a.

Prochimen, glasul al 4-lea: Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuvioșilor Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Apostolul din Epistola întâi către Corintent (IX 2-12):

Fraților, voi sunteți pecetea Apostoliei mele în Domnul Apărarea mea către cei ce mă judecă aceasta este: N-avem, oare, dreptul, să mâncăm și să bem? N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca și ceilalți apostoli, ca și frații Domnului ca și Chefa? Sau numai eu și Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra? Cine slujește vreodată, în oaste, cu solda lui? Cine sădește vie și nu mănâncă din roadă ei? Sau cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei? Nu în felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, și legea acestea? Căci în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră”. Oare de boi se îngrijește Dumnezeu? Sau în adevăr pentru noi zice? Căci pentru noi s-a scris: ,Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, și cel ce treieră, cu nădejdea că va avea parte de roade". Dacă noi am semănat la voi cele duhovnicești este, oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământești ale voastre? Dacă alții se bucură de acest drept asupra voastră, oare, nu cu atât mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm, ca să nu punem piedică Evangheliei lui Hristos.

Evanghelia de la Luca (VII, 37-50)

În vremea aceea, L-a rugat unul din farisei pe Iisus să mănânce cu el. Și intrând în casa fariseului a șezut la masă. Și iată era în cetate o femeie păcătoasă șl aflând că șade la masă, în casa fariseului a adus un alabastru cu mir. Și stând la spate, lângă picioarele Lui plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui și cu părul capului ei le ștergea. Și săruta picioarele Lui și le ungea cu mir. Și văzând fariseul care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar ști cine e și ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Și răspunzând Iisus a zis către el: Simone, am să-ți spun ceva. Învățătorule, spune, zise el: Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care din-tre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Și întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu mi-ai dat, ea, însă, cu lacrimi Mi-a udat picioarele și le-a șters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat ea, însă, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns, ea insă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îți zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puțin, puțin iubește. Și a zis ei: Iertate îți sunt păcatele. Și au început cei ce ședeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă și păcatele? Iar către femeie a zis: Credința ta te-a mântuit, mergi în pace.

CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi dreptul și de auzul de rău nu se va teme.

Sursa: Slujba Sfinților Simeon și Amfilohie de la Pângărați

Mulțumiri fratelui Cezar Florin C. pentru ajutor! Domnul sa-ți răsplătească dragostea!


<sus