Sf. Martiri Nicandru şi Marcian > Viaţa şi nevoinţele

jos>

Sf. Martiri Nicandru şi Marcian
de la Durostorum
(8 Iunie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

La 8 iunie se sărbătorea la Durostor, în provincia romană Moesia Inferior, pomenirea martirilor lui Hristos, Nicandru şi Marcian. Aceştia au pătimit cu bucurie şi jertfelnicie pentru credinţa cea adevărată.

Sfinţii Nicandru şi Marcian erau ostaşi în armata romană de la Dunăre şi făceau serviciul militar în cetatea amintită. În urma biruinţei împotriva perşilor, împăratul Maximian Galeriu a îndepărtat din armată pe ostaşii creştini, în anul 298, arestându-i şi persecutându-i până la moarte. El îi socotea vinovaţi - prin credinţa şi blândeţea lor - de slăbirea şi decăderea tot mai mare a Imperiului Roman.

Pentru că Sfinţii Nicandru şi Marcian au mărturisit, împreună cu alţi trei ostaşi: Pasicrate, Valention, Isihie şi cu veteranul Iuliu, că sunt creştini, au fost aruncaţi în închisoare din porunca împăratului. După aceea, au fost din nou cercetaţi, îndemnaţi şi apoi siliţi sa tăgăduiască pe Hristos. Dar ei, nevoind să se lepede de Mântuitorul sufletelor noastre, au fost strujiţi cu unghii de fier pe tot trupul, înţepaţi cu suliţa, pârjoliţi în foc, aruncaţi pe cărbuni aprinşi şi bătuţi cu toiege. După toate aceste chinuri li s-a turnat saramură peste rănile deschise şi apoi au fost târâţi prin cioburi ascuţite, încât li s-au zdrobit gurile şi obrajii de pietre. Ei însă au rămas statornici în credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, iar împăratul Maximian Galeriu, văzând că nu-i poate convinge să se întoarcă la cinstirea zeilor celor neînsufleţiţi ai păgânilor, a poruncit să li se taie capetele (1).

Atât de mult întăreşte harul lui Dumnezeu pe aleşii Săi, încât nici o suferinţă pământească nu-i poate abate de la slăvirea Mântuitorului nostru, Care este „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14,6).

Pr. Prof. Dr. IOAN RĂMUREANU

1. Sinaxarul din Mineiul lunii iunie, în 8 iunie, ed. 5-a, Bucureşti, 1978, p. 74. După unele martirologii, Sfinţii Marcian şi Nicandru au suferit martiriul la 17 sau 27 iunie. Vezi: Martyrologium Hieronymianum, t. II, pars prior, la 17 iunie, ed. J. B. de Rossi et L. Duchesne, în Acta Sanctorum novembris, Bruxelles, 1894, p. 79; t. II, pars posterior, ed. H. Quentin, Bruxelles, 1931, p. 322-323; Acta Sanctorum Junii, 17 iunie, t. IV (24), Romae, 1867, p. 217-219, fiind socotiţi din greşeală martiri de Atina şi Venafri, în Italia; Pomenirea sfinţilor martiri Nicandru şi Marcian, 8 iunie, în Mέγας Συναξαριτής τήν ’Оρθοδοζου ’Eχχλησίας, t. VI, Atena, 1969, p. 90; Martyrologicum Hieronymianum, ed. cit., t. II, 1, p. 1; t. II, 2, p. 10-11 aminteşte că pomenirea Sfinţilor Marcian şi Pasicrate se făcea în fiecare an la Durostor şi la 26 decembrie.

Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 138-139, Sfinţii Nicandru şi Marcian


<sus