|
SE CUVINE A ŞTI:
De va fi hram şi de va vrea cel mai mare, se face priveghere, iar slujba Sfântului Mucenic Sava Stratilat şi a preacuvioasei maicii noastre Elisabeta, din această zi, se citeşte la Pavecerniţa.
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6:
trei ale Triodului (ori ale Penticostarului) şi trei ale Sfântului, glasul al 8-lea
Podobie: O, preaslăvită minune...
Cuvioase părinte Teodor, dar ales te-ai adus pe tine lui Dumnezeu, având priveghere de toată noaptea şi dragoste, îndeletnicire cu cele dumnezeieşti, smerire desăvârşită, nădejde, credinţă şi curăţie, milosârdie desăvârşită, înfrânare adevărată şi rugăciune, care te arată ca un stâlp foarte luminos.
Cugetătorule de Dumnezeu, părinte Teodor, căutând a te îmbrăca cu podoabă adevărată, şi cu îmbrăcăminte de mântuire, prin cuget binecredincios, nu ai încetat a-ţi acoperi trupul totdeauna cu zdrenţe de păr, şi întărindu-te cu puterea dumnezeiescului Duh, ai despuiat uneltirile celui ce ne-a despuiat pe noi.
Ca un sărac cu duhul te-ai adus pe tine jertfă vie şi prinos deplin şi dar cinstit Dumnezeului nostru, Celui ce S-a întrupat din Maica preacurată şi pentru noi a sărăcit. Pentru aceea ai primit desfătarea cerurilor, preafericite, către care pururea mijloceşte rugându-te, să ne miluiască pe noi.
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul al 2-lea:
Podobie: Cu ce cununi de laude...
Veniţi astăzi, credincioşilor, să lăudăm pe preafericiţii ierarhi ai lui Hristos, care, ca nişte neînfricaţi luptători ai dreptei credinţe, toate uneltirile vrăjmaşilor asupritori au biruit şi au luat de la Dumnezeu cununa biruinţei celei nemuritoare. Drept aceea, acum se roagă Domnului pentru mântuirea sufletelor noastre.
Mai scumpă decât aurul şi chiar decât viaţa a fost pentru voi, prealuminaţi mărturisitori ai lui Hristos, dreapta credinţă a poporului celui binecredincios. Pentru aceea, prigoniri şi bătăi şi temniţa aţi răbdat, dar credinţa aţi păzit, săvârşind alergarea acestei vieţi vremelnice. Rugaţi-vă dar, pentru noi ca prin rugăciunile voastre, să păzim credinţa neschimbată şi să dobândim cununa măririi celei veşnice.
Învăţători şi îndreptători ai poporului în dreapta credinţă aţi fost, preamăriţilor ierarhi ai Ardealului, păzind grâul curat al Ortodoxiei neamestecat cu neghina ereticeştilor înţelesuri. Drept aceea, cinstiţi sunteţi de toată turma cea dreptcredincioasă, pentru care rugaţi-vă Domnului ca s-o păzească neclintită în credinţa cea strămoşească.
Preafericite Ioreste şi preaminunate Sava, cei ce v-aţi arătat vrednici povăţuitori ai poporului dreptcredincios şi mărturisitori fără prihană ai lui Hristos, izbăviţi, prin rugăciunile voastre, de viforul patimilor, din scârbe şi din nevoi, pe cei ce aleargă sub acoperământul vostru.
Slavă..., glasul 1:
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi acum, voi cei ce aţi suferit bătăi, batjocuri şi chinuri pentru dreapta credinţă a lui Hristos; că lui Dumnezeu aţi bineplăcut şi poporului dreptcredincios ca nişte luceferi ai credinţei aţi strălucit. Iar noi, cei ce umblăm întru lumina mărturisirii voastre celei vitejeşti, preamărind pomenirea voastră, lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce este minunat întru sfinţi.
Dacă suntem după Paşti:
Şi acum..., a praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare se cântă;
Slavă... Şi acum..., şi se repetă stihira:
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi...
La stihoavnă
Stihirile, glasul al 3-lea:
Podobie: Mântuieşte-mă, Doamne...
Bucură-te, preafericite Iorest, cel ce te-ai învrednicit a pătimi necazuri fără de număr pentru dreapta credinţă a lui Hristos; că împreună pătimind cu Hristos, împreună cu El te-ai şi preamărit, ca un ucenic adevărat al Domnului.
Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
Bucură-te, Sava preacinstite, că ai ruşinat îndrăzneala cea fără de minte a ereticilor asupritori şi ai stat fără abatere lângă poporul cel dreptcredincios, mărturisind neînfricat pe Hristos! Pentru aceea, cu laude prăznuim cinstită pomenirea ta.
Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
Mântuiţi-ne de viforul ispitelor, care ne tulbură pe marea acestei vieţi, preacinstiţilor mărturisitori ai dreptei credinţe, Iorest şi Sava, prin rugăciunile voastre înaintea Domnului.
Slavă..., glasul al 4-lea:
Viaţa voastră, preafericiţilor, vrednică de laudă este, că aţi fost cu adevărat păstori ai turmei celei dreptcredincioase şi sufletul v-aţi pus pentru oi, următori fiind Păstorului celui Mare, Căruia rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.
Dacă suntem după Paşti:
Şi acum..., a praznicului,
Iar dacă suntem în Postul Mare:
Şi acum..., a Născătoarei.
Troparul, glasul al 8-lea:
Mărturisitori ai Ortodoxiei şi buni arhipăstori ai Bisericii lui Hristos, îndreptători ai poporului, preafericiţi ierarhi purtători de biruinţă, Iorest şi Sava, cei ce v-aţi învrednicit de cununa vieţii, rugaţi-vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre.
Dacă suntem după Paşti:
Slavă... Şi acum..., al praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare:
Slavă... Şi acum..., al Născătoarei.
LA VECERNIA MARE
După obişnuitul Psalm, se cântă: Fericit bărbatul..., starea întâi.
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8: trei ale praznicului şi cinci ale sfinţilor
(trei ale Sfântului Iorest şi două ale Sfântului Sava, dacă suntem după Paşti.
Dacă suntem în Postul Mare se pun numai ale sfinţilor, repetându-le pe primele trei).
Stihirile Sfântului Ierarh şi Mărturisitor Iorest, glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz...
Odrăslit din viaţa cea dreptmăritoare a românilor ardeleni, cuvioase Iorest, ostenitu-te-ai din tinereţile tale întru învăţătura Scripturilor Sfinte, întru dreapta predanie a părinţilor şi întru îmbunătăţită râvnă a chipului celui călugăresc. Drept aceea, ai crescut ca un pom înverzit lângă izvoarele apelor, bogată roadă duhovnicească aducând. Pentru aceasta, bucurându-ne de nevoinţele vieţii tale, cu cântări de laudă te cinstim.
Cunoscându-ţi înţelepciunea cugetului şi înălţimea vieţuirii celei duhovniceşti, poporul cel dreptcredincios te-a ales mai mare al păstorilor dreptmăritori în cetatea Bălgradului; şi prin tine, mult-pătimitorule Iorest, puterea Ortodoxiei s-a adeverit împotriva tuturor uneltirilor vrăjmaşe, rămânând neclintit pe temelia cea nestricată a dreptei credinţe şi mărturisind lămurit adevărul ei cel dumnezeiesc. Pentru aceasta, cu dragoste mărim pomenirea ta, slăvind pe Hristos, Cel ce a lucrat minunat prin tine, sfinţitule mărturisitor al dreptei credinţe.
Pe cât ai câştigat iubirea poporului, prin lumina ce ai revărsat în sufletul lui şi prin bunătatea cu care l-ai mângâiat în necazuri, pe atât s-au întărâtat împotriva ta, fericite Iorest, cei ce pizmuiau adevărul dreptei credinţe a poporului cel mult încercat. Drept aceea, pentru credinţa ta cea neclintită şi pentru dragostea ta de popor fost-ai aruncat în temniţă; şi batjocuri şi bătăi şi chinuri de multe feluri ai răbdat, învrednicindu-te de cununa cea neveştejită a mărturisitorilor lui Hristos.
Alte stihiri, ale Sfântului Ierarh şi Mărturisitor Sava, glasul al 2-lea:
Podobie: Când de pe lemn...
Următor credinţei şi pătimirilor marelui mărturisitor şi ierarh Iorest ai fost, preafericite Sava. Că privind înainte spre veselia cea nematerialnică a sfinţilor şi spre mărirea cea mai luminată decât soarele, întru care strălucesc toţi cei ce se îndulcesc de vederea frumuseţii celei dumnezeieşti, nicidecum nu te-ai clintit din dreapta credinţă, răbdând chinuri fără de număr şi grele prigoniri. Pentru aceasta, minunându-ne de îndelungata ta răbdare, te fericim ca pe un adevărat mărturisitor al lui Hristos.
Mare apărător al Ortodoxiei şi al poporului dreptcredincios te ştim pe tine, sfinţit mărturisitor Sava. Că viaţa ta ţi-ai pus ca să dobori tirania cea păgânească a agarenilor şi grele pătimiri ai suferit de la cei rău credincioşi. Dar nici temniţa, nici bătăile, nici biciuirea, nici foamea, nici rănile, nici moartea nu te-au putut despărţi de dreapta credinţă a turmei tale. Pentru aceasta, mărind cu bucurie prealuminată pomenirea ta, te rugăm, fericite Sava, prin rugăciunile tale izbăveşte din nevoi şi strâmtorări pe toţi cei ce prăznuim cu dragoste pomenirea ta.
Slavă..., glasul al 4-lea:
Pe prealuminaţii ierarhi ai Ardealului, pe vitejii mărturisitori ai Ortodoxiei, adunându-ne acum, o, iubitorilor de praznic, cu dumnezeieşti laude să-i cinstim, zicând: Bucură-te, părinte Iorest, cel tare în credinţă, care cu învăţăturile tale ai călăuzit turma ta la păşunea cea aleasă a Ortodoxiei şi sufletul ţi-ai pus pentru oi. Bucură-te preafericite Sava, apărătorul adevărului şi al celor năpăstuiţi, cel ce ai ruşinat prin înţelepciunea şi statornicia ta pe asupritorii poporului drept-credincios.
Dacă suntem după Paşti:
Şi acum..., a praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare se cântă:
Slavă... Şi acum..., şi se repetă stihira:
Pe prealuminaţii...
VOHOD: Lumină lină...,
Prochimenul zilei
PAREMIILE
Din cartea Pildelor, citire:
(cap. III si VIII)
Pomenirea dreptului cu laude şi binecuvântarea Domnului pe capul lui. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a dobândit pricepere. Că mai bună este neguţătoria acesteia, decât vistieriile aurului şi argintului; şi mai scumpă este decât pietrele cele de mult preţ; şi tot ce este scump nu este vrednic de ea. Pentru că lungimea zilelor şi anii vieţii sunt în dreapta ei şi în stânga ei bogăţie şi slavă. Că din gura ei iese dreptate; legea şi mila pe limbă le poartă. Deci, ascultaţi-mă pe mine, o, fiilor, că lucruri de cinste vreau să vă spun. Şi fericit este omul care căile mele va păzi. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă şi se găteşte vrerea de la Domnul. Pentru aceasta vă rog pe voi şi pun înainte glasul meu, fiilor omeneşti; că eu, înţelepciunea, am tocmit sfatul şi ştiinţa şi gândul eu l-am chemat. Al meu este sfatul şi întărirea, a mea este priceperea şi a mea este tăria. Eu pe cei ce mă iubesc pe mine, îi iubesc; şi cei ce mă caută vor afla dar. Înţelegeţi, dar, cei fără de răutate, chibzuială, şi cei neînvăţaţi, puneţi la inimă. Ascultaţi-mă pe mine iarăşi, că lucruri de cinste vreau să vă spun. Şi voi scoate din buzele mele cele drepte, că adevărului se va pleca grumazul meu, şi urâte sunt înaintea mea buzele mincinoase. Că dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este într-însele strâmb, nici încâlcit. Toate sunt drepte celor ce înţeleg şi netede celor ce află cunoştinţă. Că vă învăţ pe voi adevărul, ca să fie în Domnul nădejdea voastră şi să va umpleţi de Duh.
Din cartea Pildelor, citire:
(X, 32-XI, 12)
Gura dreptului izvorăşte înţelepciune şi buzele oamenilor înţelepţi ştiu darul cel bun. Gura înţelepţilor ne învaţă înţelepciune şi dreptatea mântuieşte pe dânşii din moarte. Sfârşindu-se omul drept, nu-i piere nădejdea; că fiul drept se naşte întru viaţă. Şi întru bunătăţile sale va culege roada dreptăţii. Lumina drepţilor este de-a pururea şi de la Domnul vor afla dar şi slavă. Limba înţelepţilor ştie cele bune şi în inima lor odihneşte înţelepciunea. Iubeşte Domnul inimile cele cuvioase şi primiţi sunt Lui toţi cei fără prihană în cale. Înţelepciunea Domnului luminează faţa celui priceput; că soseşte la cei ce o doresc mai înainte de ce o cunosc pe dânsa. Cel ce mânecă la dânsa nu va osteni şi cel ce priveghează pentru dânsa degrabă fără de grijă va fi. Că pe cei vrednici ei, singură umblă împrejur căutându-i şi în cărări se arată lor cu bună priinţă; pe înţelepciune niciodată nu o biruieşte răutatea. Pentru aceasta am fost şi iubitor frumuseţii ei; şi am iubit-o şi am căutat-o pe dânsa din tinereţile mele. Şi am căutat-o să o aduc mie mireasă. Ca pe Stăpânul tuturor am iubit-o, că ea învaţă ştiinţa lui Dumnezeu şi alege lucrurile Lui. Ostenelile ei sunt faptele bune, că ea învaţă curăţenia şi înţelepciunea, dreptatea şi bărbăţia, decât care mai de folos nimic nu este în viaţa oamenilor; şi de pofteşte cineva multă ştiinţă, ştie cele trecute şi cele ce vor să fie le semuieşte, ştie tălmăcirea cuvintelor, şi dezlegările vorbelor celor ascunse, semne şi minuni mai înainte ştie, şi întâmplările vremilor şi ale anilor şi tuturor este sfetnic bun. Că nemurirea este într-însa şi slavă întru împărtăşirea cuvintelor ei. Pentru aceasta am făcut vorbă către Domnul, şi m-am rugat Lui şi am zis dintru toată inima mea: Dumnezeule al părinţilor şi Domnul milei, Cel ce ai făcut toate cu Cuvântul Tău şi cu înţelepciunea Ta ai rânduit pe om ca să stăpânească făpturile cele făcute de Tine şi să cârmuiască lumea întru cuviinţă şi dreptate, dă-mi înţelepciunea care şade pe scaunele Tale şi nu mă lepăda pe mine dintre slugile Tale, că eu sunt robul Tău şi fiul slujnicei Tale. Trimite-o pe dânsa din ceruri, de la locaşul Tău cel sfânt şi de la scaunul slavei Tale, ca fiind cu mine întru osteneli, să mă înveţe ce este plăcut înaintea Ta; şi să mă îndrepteze spre cunoştinţă, şi să mă păzească întru slava sa. Că gândurile celor muritori toate sunt cu temere şi cu greşeala cugetele lor.
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(IV, 7-15)
Dreptul când ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Ci cărunteţele sunt înţelepciunea oamenilor, şi vârsta bătrâneţilor viaţa nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit; şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârşindu-se curând a plinit ani îndelungaţi. Că plăcut era Domnului sufletul lui; pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţilor. Iar popoarele văzând, n-au cunoscut, nici au pus în gând una ca aceasta; că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.
LA LITIE
Stihira hramului, apoi stihirile sfinţilor, glasul l, însuşi glasul:
Cu cântări de laudă să cinstim măritul praznic al ierarhilor dreptcredincioşi şi să preamărim nevoinţele lor. Că aceştia ne stau nouă înainte, ca nişte făclii nestinse, care, risipind întunericul necunoştinţei, ne învaţă a ne închina după cuviinţă lui Dumnezeu şi se roagă Domnului pentru sufletele noastre.
Glasul al 2-lea:
Pe ierarhii lui Hristos, Iorest şi Sava, toţi să-i lăudăm. Că au surpat toate uneltirile celor rătăciţi de la dreapta credinţă şi au întărit nestrămutat în sufletul poporului credinţa cea drept-slăvitoare. Drept aceea, cu mărire şi cu cinste fiind încununaţi, se veselesc acum în ceruri şi se roagă pentru sufletele noastre.
Glasul al 6-lea:
Pe pătimitorii lui Hristos şi pe luminătorii poporului, pe Iorest, împreună cu Sava, credincioşii cu cântări să-i cinstim; şi să strigăm lui Hristos cu bucurie: Milostive Doamne, pentru rugăciunile îndelung-răbdătorilor Tăi mărturisitori, dă poporului Tău celui dreptcredincios, pace, iertare de păcate şi mare milă.
Slavă..., glasul al 8-lea:
Prealăudaţilor mitropoliţi ai Ardealului, voi aţi păstorit Biserica lui Hristos întru întreaga înţelepciune şi întru credinţa cea neschimbată. Pentru aceasta nicidecum nu v-aţi abătut de la învăţătura cea strămoşească, îndrumând necontenit oile cele cuvântătoare la izvoarele vieţii celei veşnice. Iar noi, cei ce prăznuim mărita voastră pomenire, ne rugăm să ne izbăviţi din valurile ispitelor celor amăgitoare, întărindu-ne întru predania părinţilor noştri, preafericiţilor şi pururea lăudaţilor ierarhi mărturisitori ai lui Hristos.
Dacă suntem după Paşti:
Şi acum..., a praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare, se cântă:
Slavă... Şi acum... şi se repetă stihira:
O, prealăudaţilor mitropoliţi...
La stihoavnă
Stihirile, glasul al 5-lea:
Podobie: Bucură-te, cămara cea cu bun miros...
Bucură-te, părinte Iorest, păstorule preaînţelept, făclie prealuminoasă, cetatea cea tare a dreptei credinţe. Bucură-te, stâlp de foc, care ai călăuzit poporul prin pustia cea arzătoare a eresurilor şi l-ai dus spre pământul făgăduinţei. Bucură-te, îţi cântă toată turma cea dreptmăritoare şi se roagă ţie, să se izbăvească din toate nevoile.
Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele, pricepere.
Bucură-te, minunate ierarhe Sava, steaua cea prealuminoasă, care ai luminat întreg poporul dreptcredincios cu nevoinţele luptelor tale şi ai ruşinat pe cei rătăciţi. Bucură-te stâlp al adevărului, dintru care strălucirea cea cerească a Ortodoxiei a biruit năvala celor rău-grăitori şi sufletul credincioşilor de frumuseţea ei cea de negrăit l-ai îndulcit. Bucură-te, dar, în cămările veseliei celei veşnice şi te roagă Domnului pentru întărirea dreptei credinţe şi mântuirea sufletelor noastre.
Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
Bucuraţi-vă, prealăudaţilor pătimitori ai lui Hristos, Iorest şi Sava, trâmbiţele adevărului, mărturisitorii Ortodoxiei! Bucuraţi-vă păstori adevăraţi ai poporului! Că nici îngrozirea chinurilor, nici legăturile, nici temniţa, nici ocara, nici rănile n-au putut slăbi tăria sufletelor voastre. Drept aceea, vă cinstim după vrednicie şi lăudăm întru cântări pomenirea voastră.
Slavă..., glasul al 3-lea:
Să se veselească pământul cel binecuvântat al Ardealului şi tot poporul cel dreptmăritor să cânte cu bucurie! Că iată, din sânul lui au răsărit ca nişte stele preastrălucite minunaţii mărturisitori ai lui Hristos, care prin nevoinţele lor cele preaminunate, ne învaţă să mărturisim neschimbat adevărul Ortodoxiei şi se roagă pentru sufletele noastre.
Dacă suntem după Paşti:
Şi acum.... a praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare, se cântă:
Slavă... Şi acum..., şi se repetă stihira:
Să se veselească pământul...
La binecuvântarea pâinilor: troparul sfinţilor (de două ori)
(vezi la Vecernia mică) şi Născătoare de Dumnezeu... (o dată).
LA UTRENIE
La: Dumnezeu este Domnul..., dacă suntem după Paşti,
se cântă troparul praznicului (de două ori),
Slavă..., al sfinţilor, Şi acum..., al praznicului.
Iar dacă suntem în Postul Mare se cântă troparul sfinţilor (de două ori),
Slavă... Şi acum..., al Născătoarei.
După Catisma întâi,
Ectenia mică şi
Sedealna, glasul al 3-lea:
Podobie: De frumuseţea fecioriei...
Cu dumnezeieştile daruri fiind împodobiţi, Sava şi Iorest, mărturisitori neînfricaţi ai dreptei credinţe, aţi înfrumuseţat Biserica Ardealului cu strălucirea bunătăţilor; şi turma cea încredinţată vouă de Hristos, de lupii cei răpitori o aţi păzit, îngrădind-o cu pravila dumnezeieştilor rânduieli, ca nişte păstori adevăraţi, preafericiţilor.
Minunate sunt nevoinţele voastre, preafericiţilor, pentru slava lui Hristos, Celui închinat în dreapta mărturisire a credinţei. Pentru aceasta, preaslăvind pe Hristos, întâmpinăm cu cântări duhovniceşti preacinstită prăznuirea voastră.
Dacă suntem după Paşti:
Şi acum..., a praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare, se cântă:
Slavă... Şi acum..., şi se repetă stihira:
Minunate sunt nevoinţele voastre...
După Catisma a doua,
Ectenia mică şi
Sedealna, glasul 1:
Podobie: Mormântul Tău...
Pe slăviţii ierarhi ai Bisericii şi pe apărătorii dreptei credinţe, pe Iorest împreună şi pe Sava, cu cântări după cuviinţă să-i lăudăm; că în viforul prigoanelor ereticeşti, ca pe un diamant nepreţuit Legea strămoşească curată o au păzit şi sufletul şi-au pus pentru mărirea Bisericii lui Hristos şi mântuirea noastră.
Slavă...
Ca nişte luminători adevăraţi ai Ortodoxiei aţi strălucit în vremuri de grele încercări pentru poporul dreptcredincios, neînfricaţilor mărturisitori ai lui Hristos. Pentru aceasta, prăznuim cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
Dacă suntem după Paşti:
Şi acum..., a praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare, se cântă:
Slavă... Şi acum..., şi se repetă stihira:
Ca nişte luminători...
Polieleul
Stihirile mărimuri:
Stihira 1 (a Sfântului Iorest):
Mărimu-te pe tine, sfinte ierarhe al lui Hristos, Iorest, cel ce întru dreapta credinţă ai întărit Biserica ta şi fără prihană ai păzit-o.
Altă stihiră (a Sfântului Sava):
Mărimu-te pe tine, ierarhe al lui Hristos, Sava, apărătorule al dreptei credinţe şi cinstim sfântă pomenirea ta.
Stihira amândurora:
Veniti toţi pământenii să lăudăm pe Iorest şi pe Sava, zicând: pe apărătorii dreptei credinţe...
Stihuri:
1. Auziţi acestea toate popoarele. Ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume.
2. Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
3. Doamne, iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale.
4. Gura dreptului grăieşte înţelepciune şi limba lui rosteşte dreptate.
5. Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.
6. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în Casa Ta, în vecii vecilor, Te vor lăuda.
Slavă... Şi acum...
După polieleu şi stihirile mărimuri,
ectenia mică şi
Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Privind la bunătăţile voastre, prealăudaţilor pătimitori ai lui Hristos, nu ştim care dintre acestea să le mărim mai mult: înţelepciunea cea adânc cunoscătoare a tainelor Ortodoxiei, răbdarea cea fără de sfârşit, muceniceasca îndrăzneală sau neclintita tărie a credinţei. Ci, o, preafericiţilor ierarhi, primiţi această laudă a noastră ce cu osârdie o aducem.
Slavă...
De dragostea lui Hristos fiind cuprinşi şi de poporul cel dreptcredincios fiind nedespărţiţi, nu v-aţi temut nicidecum să mărturisiţi adevărul şi sufletul v-aţi pus pentru turma lui Hristos. Primiţi acum, preafericiţilor mărturisitori ai Ortodoxiei, smerita noastră cântare şi rugaţi-vă Domnului pentru izbăvirea sufletelor noastre.
Şi acum..., a praznicului (sau a Născătoarei).
Apoi Antifonul 1, al glasului 4.
PROCHIMEN, glasul al 4-lea:
Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Luca (XXI, 12-19):
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: păziţi-vă de oameni...
(Vezi Evanghelia de marţi în săptămâna a 2-a după Rusalii).
Dacă suntem după Paşti: Învierea lui Hristos...,
Iar dacă suntem în Postul Mare, se zice numai
Psalmul 50.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile mărturisitorilor Tăi, Iorest şi Sava, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegea mea.
Stihira, glasul al 6-lea:
Preafericiţi nevoitori ai dreptei credinţe, Iorest şi Sava, cu adevărat păstori preabuni ai Bisericii lui Hristos aţi fost, risipind toate uneltirile vrăjmaşilor şi călăuzind turma cea încredinţată vouă la păşunea cea aleasă a Ortodoxiei, pe care rugaţi-vă s-o păzim curată şi neschimbată.
CANOANELE
Se pun trei canoane: Canonul Triodului (ori al Penticostarului),
Canonul Sfântului Iorest, pe patru, şi Canonul Sfântului Sava, pe patru.
Canonul Sfântului Iorest
Cântarea 1, glasul al 8-lea:
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...
Slavă aduc lui Dumnezeu, Celui închinat în trei Ipostasuri, că a revărsat dar îmbelşugat peste Iorest, marele mărturisitor al credinţei; şi mă rog Lui să-mi dăruiască şi mie nevrednicului, har din destul, spre a lăuda după vrednicie pe acesta. Mare şi nespusă este înălţimea vieţuirii tale, fericite Iorest, că ai ajuns a fi preamărit şi cinstit de întreg poporul cel dreptcredincios. Pentru aceea, neputincioase sunt cuvintele noastre a te lăuda după cuviinţă; ci primeşte, o, pătimitorule al lui Hristos, şi această puţină osteneală a noastră ce cu dragoste o aducem ţie.
Socotindu-ne nevrednici a-ţi aduce cuviincioasă laudă, pururea pomenite ierarhe al lui Hristos, ne rugăm ca prin mijlocirea ta, să ni se dea nouă iertare de păcate şi mare milă.
A Născătoarei:
Roagă-te, Maică a lui Hristos Dumnezeu, să fie blând şi milostiv credincioşilor Cuvântul pe Care L-ai născut şi a venit la noi trupeşte, că pe tine te avem apărătoare şi ocrotitoare.
Canonul sfântului Sava
Cântarea 1, glasul al 4-lea:
Irmos: Adâncul Mării Roşii...
De la Dumnezeu luând darul cel dătător de lumină ierarhe Sava, şi luminător arătându-te, ne străluceşti nouă ca un păstor adevărat al Bisericii lui Hristos. Deci, după vrednicie te lăudăm. Cum vom lăuda pe Sava, bunul luptător al Ortodoxiei, şi în ce cuvinte vom cânta nevoinţele lui cele mai presus de cuvânt? Ci, o, tu, pătimitorule al lui Hristos, primeşte şi această laudă ce aducem ţie.
Slavă...
Nu ştim ce să lăudăm mai mult întru tine, mărturisitorule al dreptei credinţe, că în toate întreci pe cei muritori. De aceea şi noi acum, mărindu-te pe tine, preamărim pe Dumnezeu, Cel ce Se arată minunat întru sfinţii Săi.
Şi acum..., a Născătoarei:
Toate armele înşelătorului vrăjmaş, Preacurată Fecioară, desăvârşit au lipsit, de când a fost rănit cu suliţa Cuvântul Cel ce S-a sălăşluit în pântecele tău cel neîntinat cu a Cărui dulce dorire ne rugăm să se umple acum şi inimile noastre.
Dacă suntem după Paşti se cântă Catavasiile praznicului: Ziua învierii...;
Iar dacă suntem în Postul Mare se pun Catavasiile de rând din Triod.
Această rânduială este valabilă pentru toate cântările canonului.
Canonul Sfântului Iorest
Cântarea a 3-a:
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc...
Răsărit-ai din tulpina neamului românesc din Ardeal, fericite Iorest, şi ai fost crescut cu înţelepciune întru legea cea dreptmăritoare a Răsăritului. Drept aceea, toţi credincioşii din ţara aceasta cinstesc pomenirea ta cu dragoste. Din pruncie te-ai arătat râvnitor întru învăţătura sfinţilor. De aceea părinţii tăi, urmând chemării lui Hristos, ce zice: lăsaţi pruncii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor, te-au trimis la mănăstirea Putna, dăruindu-te lui Hristos şi Bisericii Lui, preafericite. În tinereţile tale, ai crescut ca un măslin bine roditor, nevoindu-te întru toată osteneala călugăriei după vrednicie, sfinţite mărturisitorule al lui Hristos, spre lauda Bisericii şi a poporului ce te-a odrăslit.
A Născătoarei:
Decât heruvimii şi decât serafimii mai înaltă te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu. Că tu ai primit în pântecele tău pe Dumnezeul cel neîncăput, ceea ce eşti fără prihană. Pentru aceasta toţi credincioşii pe tine, curată, cu cântări te fericim.
Canonul Sfântului Sava
Irmos: Se veseleşte de Tine, Biserica Ta...
Mlădiţă răsărită din viţa dreptmăritoare a Brâncovicilor, din pruncie te-ai arătat a fi dăruit cu multă înţelepciune şi cu nestinsă tragere spre învăţătură şi spre viaţa cea duhovnicească. În tinereţile tale, ai petrecut ani îndelungaţi la Mănăstirea Comana, unde ca dintr-un fagure al duhovniceştii îndulciri ţi-ai hrănit sufletul cu vieţuirea cea prealuminată în Hristos.
Slavă...
Iscusit ai fost şi în învăţătura de carte şi în viaţa cea duhovnicească şi ai cunoscut dreapta credinţă a poporului românesc de pretutindeni. Drept aceea, te-ai alipit de Hristos şi de turma ta, dreptcredincioasă, pururea pomenite.
Şi acum..., a Născătoarei:
Îngerul Gavriil bucuria cea mai presus de cuvânt ţi-a vestit ţie: Bucură-te, locaşul lui Dumnezeu, întru care a Se sălăşlui a binevoit.
Catavasia
Dacă suntem în timpul praznicului, se pune aici şi condacul şi icosul sfântului
(vezi mai departe Cântarea a 6-a).
SEDEALNA
Sfântului Iorest, glasul al 3-lea:
Podobie: De frumuseţea fecioriei...
Chemat fiind din pruncie, te-ai făcut pe tine luminător celor dreptcredincioşi; că păstor al lor fiind ales, ai păzit credinţa nevătămată şi toate meştesugirile ereticilor le-ai spulberat, al Ortodoxiei mărturisitor fiind. Pentru aceasta, toţi credincioşii cu bucurie duhovnicească prăznuim cinstită pomenirea ta, preafericite Iorest.
Slavă..., a Sfântului Sava, acelaşi glas şi podobie:
Fost-ai ca un stâlp neclintit al Ortodoxiei şi ca o cetate nebiruită, mult-pătimitorule şi prealăudate Sava; şi cu îndrăzneală ai călăuzit turma ta la izvoarele apei celei netulburate de gâlceava eresurilor, propovăduind predania cea adevărată şi nespăimântându-te nicidecum de puterea şi de vicleşugul celor potrivnici. Pentru aceasta, preaslăvind pe Hristos, Cel ce a lucrat minunat întru tine, lăudăm după cuviinţă vredniciile tale.
Dacă suntem după Paşti:
Şi acum..., a praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare, se cântă:
Şi acum..., a Născătoarei.
Cu supunere îmbrătişez şi cu dragoste dau închinăciune, cu credinţă, preacuratei şi dumnezeieştii tale icoane, Preacurată, din care izvorăsc tămăduiri sufletelor şi trupurilor celor ce te laudă pe tine, Stăpână, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.
Canonul Sfântului Iorest
Cântarea a 4-a:
Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne...
Vestea vredniciilor tale ajuns-a din Ţara Moldovei la fraţii tăi cei de un neam şi de o credinţă din Ţara Ardealului. Drept aceea, preoţii şi poporul întreg într-un glas pe tine te-au ales să le fii întâi-stătător în cetatea Bălgradului, prealăudate Iorest. Dumnezeu te-a chemat, prin glasul poporului, şi te-a pus păstor al oilor cuvântătoare, celor împresurate de multe ispite şi primejdii de la vrăjmaşii hrăpitori şi rău nărăviţi.
În duhul tău laolaltă s-au adunat sufletele fraţilor tăi ardeleni, din al căror trunchi ai odrăslit, ale fraţilor moldoveni, care te-au adăpat din izvoarele înţelepciunii dumnezeieşti şi ale vieţuirii celei călugăreşti, şi ale fraţilor munteni de unde ai primit pecetea arhieriei, închipuind unitatea duhului şi a credinţei poporului în dreapta credinţă.
A Născătoarei:
Tu eşti lauda credincioşilor, ceea ce nu ştii de mire, zid şi liman; căci către Fiul tău rugăciuni aduci, ceea ce eşti cu totul fără prihană; şi mântuieşti din primejdii pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te cinstesc, Născătoare de Dumnezeu curată.
Canonul Sfântului Sava
Irmos: Văzându-Te înălţat...
Soborul Inăului şi poporul întreg, cunoscând destoinicia ta nu numai în ştiinţa de carte şi în viaţa cea duhovnicească, ci şi călăuzirea oamenilor spre mântuire, cu sărbătorească bucurie te-au ales întâi-stătător, ca să-i îndrumezi prin vitregia vremii la lumina cea neînserată a fericirii veşnice. Povăţuit de unchiul tău, crescut-ai din tinereţe întru nevoinţe mănăstireşti; dar voia lui Dumnezeu o chemare mai înaltă ţi-a hărăzit; pentru aceea, arhierie ai primit de la mitropolitul Ţării Româneşti, preafericite Sava.
Slavă...
Încă tânăr fiind, soborul preoţilor şi al mirenilor, adunat în cetatea de scaun, cu voia lui Dumnezeu, te-a ales pe tine, fericite Sava, mitropolit al Ardealului, ca pe cel mai învrednicit de o cinste ca aceasta.
Şi acum..., a Născătoarei:
Cu naşterea Fiului tău, Fecioară, a încetat blestemul Evei. Pentru aceea, cu veselie mărturisindu-te pe tine, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te fericim.
Catavasia.
Canonul Sfântului Iorest
Cântarea a 5-a:
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta...
Dintru început, ierarhe Iorest, luminător te-ai arătat poporului, tipărind sfinte cărţi de învăţătură duhovnicească, bucuria ta fiind întărirea legii strămoşeşti şi a credinţei celei dreptmăritoare.
Că învăţător şi îndreptător al poporului te cinstim pe tine, mărite Iorest, cu adevărat, că ai alungat întunericul neştiinţei cu lumina predaniilor pravoslavnice, cu cuvântul şi cu fapta, stâlp strălucitor fiind.
Apărător al celor dosădiţi, împotriva celor asupritori te ştim pe tine, mult-milostive Iorest, că inima ta ţi-ai dat din iubire spre mângâiere duhovnicească turmei tale.
A Născătoarei:
Ceea ce ai agonisit, ca o Maică, îndrăzneală către Fiul tău, Preacurată, purtarea de grijă pentru noi cei de un neam nu o trece cu vederea, rugămu-ne. Că noi, creştinii, pe tine una către Stăpânul rugătoare milostivă te-am pus înainte.
Canonul Sfântului Sava
Irmos: Tu, Doamne, lumina mea...
Veselitu-s-au cu multă şi negrăită bucurie voievodul Ţării Româneşti şi toţi vlădicii de alegerea ta, ierarhe Sava, ca mitropolit al Ardealului; şi cunoscând deplina ta vrednicie, sfinţirea ta au prăznuit-o cu strălucire de negrăit, preamărind pe Hristos. Poporul întreg tresălta de bucurie, lăudând pe Hristos, când te-a văzut chip îmbunătăţit stând pe scaunul vredniciilor lui Iorest, bine ştiind că vrednic urmaş al lui vei fi cu adevărăt, fericite Sava.
Slavă...
Cine te-a întrecut pe tine, prealăudate Sava, întru evlavie, întru curăţia vieţii, întru smerenie? Sau cine era mai presus de tine, întru cunoaşterea dumnezeieştilor învăţături şi întru viaţa duhovnicească? Drept aceea, toţi ne bucurăm, că cinsteşti cu adevărat treapta în care ai fost chemat.
Şi acum..., a Născătoarei:
Tirania morţii ai călcat-o, Maica lui Dumnezeu, născând Viaţa cea nemuritoare, Preacurată; pentru aceasta ţie strigăm: Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare Prealăudată.
Catavasia
Canonul Sfântului Iorest
Cântarea a 6-a:
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...
Nicidecum n-ai primit neghina ereticească s-o semeni printre spicele grâului celui ales al Bisericii, cum voiau cei rău-credincioşi. Drept aceea, turma ta te cinsteşte acum, preafericite Iorest! Vifor cumplit s-a ridicat împotriva dreptei tale credinţe, neclintit stâlp al Bisericii, voind a te îndupleca spre rătăcirea ereticilor. Dar laudă şi măresc vitejia ta. Să se minuneze toţi creştinii de tăria sufletului tău! Că legături, bătăi şi închisoare ai răbdat pentru turma ta şi pentru credinţa cea curată a Răsăritului; şi în lanţuri ai fost pus, ca să zugrăveşti castelul, tu, cel întru care chipul lui Hristos s-a zugrăvit cu vopselele frumoase ale chinurilor.
A Născătoarei:
Izbăveşte-ne de cumplitele greşeli cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu curată, ca să dobândim dumnezeiasca strălucire a Fiului lui Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine negrăit, Preacinstită.
Canonul Sfântului Sava
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne...
Mângâiere ai fost pentru greu apăsatul popor, preafericite Sava, ca o lumină în sfeşnic pe toţi luminând. Ajutor frăţesc ai primit din marea ţară a Pravoslaviei, când ai căutat la cei de o credinţă, cu noi, ocrotirea Bisericii tale, preasfinte ierarhe şi mărturisitorule al lui Hristos, Sava.
Slavă...
O, cum se-nfrăţesc prin Ortodoxie popoarele toate, simţindu-se una întru Hristos Iisus. Drept aceea, te rugăm, preasfinţite părinte Sava, să întăreşti, cu ocrotirea ta, frăţia între dreptcredincioşii creştini de pretutindeni.
Şi acum..., a Născătoarei:
Luminează cu Cel născut al tău toate marginile, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, că tu te-ai arătat curată din veac, răsărind pe Soarele dreptăţii.
Catavasie
Dacă suntem în timpul praznicului, se pune aici condacul şi icosul praznicului,
Iar condacul Sfântului se pune după Cântarea a 3-a, înainte de Sedealnă.
CONDACUL, glasul al 4-lea:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Ierarhilor preaîncuviinţaţi ai dreptei credinţe şi apărători ai Bisericii lui Hristos, ocrotiţi pe toţi cei dreptcredincioşi, care cântă pururea: Bucuraţi-vă Iorest şi Sava, minunaţi mărturisitori ai Domnului.
ICOS
Veniţi toţi iubitorii de praznic şi mai ales cei ce locuiţi în Ţara Ardealului, că adunându-ne împreună, să cinstim cu luminate cântări pe Iorest cel mult-râvnitor şi pe Sava, noul apărător al dreptei credinţe! Că aceştia au ruşinat pe cei rău-credincioşi, priveghind ca, neamestecate cu neghina eresului, holdele însutit roditoare ale dreptei credinţe să crească; şi sufletul lor şi-au pus pentru Biserica lui Hristos. Iar acum se roagă pentru toţi cei ce cântă: Bucuraţi-vă Iorest şi Sava, minunaţi mărturisitori ai dreptei credinţe.
SINAXAR
În această lună, ziua a douăzeci şi patra, pomenirea Sfântului Ierarh Iorest, mitropolitul Ardealului.
Acest Sfânt Ierarh, mărturisitor al dreptei credinţe pe pământul românesc, a fost mitropolit al Ardealului între anii 1640 şi 1643. S-a născut în Ţara Ardealului, din părinţi dreptcredincioşi. Din copilărie a intrat în Mănăstirea Putna din Moldova. Aici a deprins meitesugul scrierii frumoase şi al zugrăvirii de icoane.
Primind apoi îngerescul chip, s-a învrednicit de harul preoţiei. Pentru învăţătura lui iscusită şi pentru viaţa lui îmbunătăţită, Dumnezeu a rânduit să fie ales în scaunul de mitropolit al Ardealului. Luptând cu bărbăţie împotriva calvinilor abătuţi de la dreapta credinţă, care căutau să surpe Ortodoxia din sufletele românilor, a tipărit cărţi bisericeşti de învăţătură şi a cercetat sat cu sat povăţuind şi îndrumând pe fiii săi duhovniceşti. În această luptă nu l-au înfricoşat nici ameninţările, nici opreliştile craiului Ardealului şi ale căpeteniilor calvineşti. Pentru aceasta, curând au născocit împotriva sfântului ierarh pâri mincinoase, au adunat sobor şi l-au scos din scaun, aruncându-l în temniţă. Nouă luni a stat sfântul în temniţă, legat cu lanţuri grele la mâini şi la picioare. Din când în când, era scos din temniţă la privelişte, înaintea bisericii sale din Bălgrad; şi era batjocorit, despuiat de haine şi bătut cu nuiele pe trupul gol. Dumnezeu însă n-a voit ca acest cuvios al Lui să fie dat pierzării. A fost slobozit din temniţă, în schimbul unui preţ de o mie de taleri. Cum nu avea de unde să-i plătească, a pus 24 de chezaşi, iar el a plecat în Moldova şi apoi în Rusia, unde a adunat aceşti bani pentru despovarărea chezaşilor. Peste 10 ani, în 1656, Dumnezeu l-a rânduit să păstorească episcopia Huşilor şi după puţină vreme s-a săvârşit în pace.
Tot în aceasta zi săvârşim şi pomenirea fericitului Ierarh Sava din neamul Brancovici, mitropolitul Ardealului.
Fericitul părintele nostru Sava s-a născut în întâiul pătrar al veacului al XVII-lea, în Inăul Ardealului, din părinţi de neam bun şi creştini evlavioşi, Ioan şi Maria. Din botez a primit numele Simeon. Mai multe din rudele sale, după tată, au fost episcopi sau protopopi ai cetăţii Inăului. Mai bine cunoscut este episcopul Longhin, fratele lui Ioan Brancovici. Tânărul Simeon a început învăţătura de carte în casa părintească, iar adâncirea în Sfintele Scripturi şi pravila vieţii mănăstireşti le-a deprins în Mănăstirea Comana din Ţara Românească, de la unchiul său, arhiereul Longhin, care se aşezase în această mănăstire. Murind tatăl său de năpraznica molimă a ciumei, Simeon a fost chemat acasă şi rugat să se căsătorească. El a împlinit dorinţa mamei sale şi după puţin timp a fost ales protopop al Inăului, primind darul preoţiei. Rămas însă văduv după scurtă vreme, frumoasele sale însuşiri sufleteşti, dovedite în vrednicia de protopop, precum şi viaţa sa pilduitoare l-au înălţat pe scaunul Mitropoliei Ardealului, văduvit prin adormirea întru Domnul a mitropolitului Simeon Ştefan, în anul 1656.
Măritul Sava a păstorit Biserica Ortodoxă din Ardeal cu neînfricată bărbăţie şi cu mare vrednicie timp de 24 de ani, în împrejurări grele. În tot timpul păstoriei sale, sfântul s-a străduit necontenit să ridice Biserica şi să o ţină în albia dreptei credinţe a Răsăritului, ferind-o de toate uneltirile eresului calvinesc. Râvna cea mare a sfântului Sava pentru Ortodoxie i-a adus duşmănia şi prigoana căpeteniilor calvineşti şi a craiului de atunci al Ardealului. Aceştia voiau să strecoare cu viclesug, în cărţile bisericeşti ale românilor, învăţături rătăcite şi pierzătoare de suflet.
Iubirea fierbinte şi grija pentru Biserică, precum şi durerea pentru suferinţele credincioşilor l-au călăuzit pe osârduitorul vlădică să călătorească în anul 1668 până la Moscova pravoslavnică. La curtea ţarului, sfântul Sava a stăruit pentru mântuirea creştinilor asupriţi de turci. De la Moscova, sfântul s-a întors cu multă cinstire. Câţiva ani mai târziu s-a pornit asupra sa cumplita prigoană din partea căpeteniilor calvine şi a craiului. El a fost trimis în judecată, osândit împotriva canoanelor, pentru nişte vini născocite. Cu silnicie şi mărturii mincinoase soborul nelegiuit l-a osândit pe nedrept, scoţându-l din scaunul vlădicesc. A fost aruncat apoi în temniţa craiului şi a suferit batjocuri, biciuiri şi loviri de toiege.
Neclintit a rămas sfântul în credinţa sa, ca o stâncă bătută de valurile mării. A suferit şi a pătimit pentru Ortodoxie. După cumplite chinuri, sfântul a fost slobozit din temniţă, dar aşa de slăbit, că s-a mutat curând către Domnul, în luna aprilie 1683. Sfântul s-a săvârşit, având cugetul împăcat că el s-a luptat lupta cea bună, a păzit credinţa şi a apărat turma. Pentru jertfa lui curată, Domnul l-a învrednicit de cununa neveştejită a sfinţeniei.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!
Canonul Sfântului Iorest
Cântarea a 7-a:
Irmos: Tinerii evreieşti au călcat...
Cu ce graiuri vom lăuda neclintita ta statornicie în credinţă? Că toate încercările şi amăgirile ereticilor ca o pleavă fără de preţ nu le-ai luat în seamă, prealăudate Iorest. Împreună cu tine pătimit-au şi preoţii şi mulţimea de credincioşi, arătând lămurit că turma şi păstorul una sunt şi că nici bunătăţile acestei lumi şi nici prigonirile vrăjmaşilor nu pot despărţi poporul dreptcredincios de credinţa lui. Prigoane nespuse ai îndurat de la asupritori, preafericite, luptându-te cu vitejie pentru adevărul Ortodoxiei; şi cununa de mărturisitor prealuminat ai luat, întărind pe toţi credincioşii spre îndrăznirea în lupta cea bună.
A Născătoarei:
Pe Maica cea preacurată şi preasfântă să o lăudăm, că printr-însa izvorăşte nouă harul darurilor celor mai presus de minte, că din izvorul dumnezeieştii bunătăţi, pe care cu neîncetate cântări să o fericim.
Canonul Sfântului Sava
Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...
Ca o corabie în mijlocul valurilor înviforate ale mării, aşa era Biserica ta, mult-ostenitorule Sava, pândită fiind de tot felul de primejdii. Năpăstuită şi apăsată de nedreptăţi era turma ta, ierarhe Sava! Că nici o milă nu avea de nicăieri, fără numai milostivirea cea fără de margini a lui Hristos.
Slavă...
Îndurat-ai năpăstuiri, viclene uneltiri, mincinoase pâri, ameninţări nenumărate, preafericite Sava! Ci ai stat neclintit împotriva prigonitorilor Ortodoxiei, ca o stâncă tare din muntele cel sfânt al Domnului.
Şi acum..., a Născătoarei:
Ceea ce eşti locaş sfinţit şi dumnezeiesc al Celui preaînalt, bucură-te, că prin tine s-a dat bucurie, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Catavasia
Canonul Sfântului Iorest
Cântarea a 8-a:
Irmos: De şapte ori cuptorul...
Slobozit ai fost, după multe şi felurite chinuri, dar în ţara păstoriei tale nu ai mai putut sta şi poporul întreg cu durere te-a petrecut spre surghiun, pe tine, păstorul său. Cât de luminată este cu adevărat dragostea între fraţi! Că marea Biserică pravoslavnică din Răsărit, dintru dărnicia credincioşilor săi strâmtorarea ta şi a poporului dreptcredincios o a uşurat. Cum vom preamări după cuviinţă acest dar nepreţuit al iubirii de fraţi? Cu adevărat Hristos e viu în Biserica Sa şi călăuzeşte viaţa credincioşilor Săi.
A Născătoarei:
Râu pururea curgător ne izvorăşte nouă, celor ce năzuim la tine, Maica Luminii! Din care luând dar din destul, lăudăm naşterea ta, Preacurată, şi o înălţăm întru toţi vecii.
Canonul Sfântului Sava
Irmos: Mâinile întinzându-şi...
Ca odinioară Daniil în groapa leilor, aşa erai tu, ierarhe Sava, în mijlocul adunării celor nelegiuiţi şi a vrăjmaşilor ce se aruncau asupra ta cu mincinoase grăiri. Aruncat fiind în focul chinurilor, ca şi tinerii în cuptorul cel de foc, şi tu Sava, îndelung-răbdătorule, n-ai încetat a mărturisi pe Hristos.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Domnul.
Îngerii în cer se minunează de vitejia luptelor tale şi Hristos te încununează acum cu cununa cea neveştejită a măririi celei veşnice; pentru aceea cânţi neîncetat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Şi acum..., a Născătoarei:
Locaş luminii celei neapuse te-ai făcut, Preacurată, că ai născut Lumina celor din întuneric şi din umbră, care luminează pe toţi cu darul cunoştinţei de Dumnezeu. Căruia neîncetat credincioşii cântă: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare prea-înălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Catavasia
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Canonul Sfântului Iorest
Cântarea a 9-a:
Irmos: Spăimântatu-s-au de aceasta...
Viaţa ta a luminat vieţile credincioşilor ca o stea strălucitoare; şi numele tău a răsunat, cu vestire mare, până dincolo de marginile pământului românesc. Drept aceea, pomenirea vredniciilor tale nu s-a stins, ierarhe Iorest. Îndulcindu-te de frumuseţea cea prealuminoasă a lui Hristos, celor ce se nevoiesc a te lauda şi mărturisirea ta a o urma, dă-le acum belşug de har din lumina ta. Cântând, te rugăm: Mijloceşte neîncetat pentru Biserică, Ortodoxiei biruinţă să se dăruiască asupra protivnicilor, mântuire credincioşilor şi pace lumii, prealuminate Iorest.
A Născătoarei:
O, ce înfricoşătoare minune! Că tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, născând pe Dumnezeu-Cuvântul, ai arătat taina cea mai înainte de neamuri şi de veacuri, ascunsă întru Dumnezeu, Cel ce a zidit toate.
Canonul Sfântului Sava
Irmos: Eva, cu adevărat...
Pe podoaba ierarhilor ardeleni pravoslavnici, Sava pătimitorul, pe stâlpul adevărului şi întărirea Bisericii, pe apărătorul Ortodoxiei şi luptătorul cel încununat cu slavă, toţi credincioşii îl mărim cu un glas, aducând lui Hristos laudă în veci. Păstor şi învăţător înţelept te-ai arătat, ca o ancora tare, păstrând corabia Bisericii nesmulsă de valurile ereticeşti; şi prin nevoinţele tale de viteaz mărturisitor, lămurit diamantul credinţei tale ai vădit. Pentru aceasta credincioşii după cuviinţă te laudă.
Slavă...
De sus spre noi, cei ce-ţi cântăm ţie, priveşte cu milostivire, pururea mărite mărturisitorule al lui Hristos! Poporului drept-credincios dăruieşte-i pace şi biruinţă, iar nouă tuturor iertare de păcate şi bogată milă.
Şi acum..., a Născătoarei:
Inima mea cea neroditoare de fapte bune, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, arat-o de roadă aducătoare, Fecioară, ceea ce te-ai născut din cea stearpă, prin rânduiala Celui ce a făcut toate cu voia, ca să te măresc pe tine, cea Prealăudată.
Catavasia
LUMINÂNDA
Podobie: Cu ucenicii să ne suim...
Ai adevărului Ortodoxiei preaînţelepţi şi preaviteji apărători v-aţi arătat, surpând prin nevoinţele voastre toate ereticeştile înşelăciuni; şi poporului aţi fost luminători, mult-pătimitorilor ierarhi şi mărturisitori ai Domnului.
Slavă...
Urmând ierarhilor mărturisitori ai lui Hristos, Iorest şi Sava, împotrivitu-v-aţi tuturor amăgirilor şi prigonirilor ereticeşti; şi aţi luat cununa biruinţei de la Hristos, Căruia rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.
Dacă suntem după Paşti:
Şi acum..., a praznicului;
Iar dacă suntem în Postul Mare, se cântă:
Şi acum..., a Născătoarei:
Cu laude de mulţumire te lăudăm, Fecioară, strigându-ţi cu dragoste împreună cu îngerii: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, bucură-te, Maică nenuntită a Împăratului slavei.
LA LAUDE
Stihirile pe 8: ale praznicului pe 4 şi ale sfinţilor pe 4, glasul al 4-lea;
Podobie: Cel ce eşti chemat de la Cel de sus...
Cu strălucirea minunatelor tale nevoinţe, ierarhe Iorest, toată Biserica Ardealului se împodobeşte şi cu dreapta credinţă se înfrumuseţează; şi prăznuieşte cu bucurie întru tot cinstită pomenirea ta, cel ce eşti laudă poporului dreptcredincios, luminat şi bun apărător al Ortodoxiei.
Pătimind mult pentru credinţă, mărturisitorule al lui Hristos, Sava, ca un păstor adevărat şi ca un stâlp neclintit al Bisericii te-ai arătat, cu lumina adevărului dumnezeiesc risipind negura înşelăciunii şi luminând căile mântuirii poporului tău. Pentru aceasta mulţimea credincioşilor cu mare bucurie te cinsteşte pe tine.
Pe Iorest, podoaba ierarhilor ardeleni, veniţi cu toţii să-l lăudăm, că biruitor s-a făcut asupra amăgirilor deşarte cu puterea crucii şi nu s-a spăimântat nici de focul cel arzător al chinurilor; ci nebiruit întru dreapta credinţă a stat, ca un adevărat mărturisitor al lui Hristos. Pentru aceasta, acum se bucură cu cetele sfinţilor în ceruri şi se roagă Domnului pentru sufletele noastre.
Trâmbiţa cea netăcută a adevărului, mult-pătimitorule Sava, astăzi la ospăţ cheamă Biserică. Luminat să prăznuim toţi credincioşii pomenirea bunului păstor; adunându-ne, să cinstim cu cântări sfinţitele lui nevoinţe, că prin rugăciunile lui să luăm de la Hristos Dumnezeu mare milă.
Dacă suntem după Paşti, se cântă aşa cum este arătat aici:
Slavă... Sosit-a vremea pomenirii... Şi acum... a praznicului.
Iar dacă suntem în Postul Mare, se cântă:
Slavă... Şi acum... Sosit-a vremea pomenirii...
Slavă..., glasul al 5-lea:
Sosit-a vremea pomenirii măriţilor ierarhi ai lui Hristos, care luminează pe cei credincioşi! Că aceştia, ca nişte adevăraţi păstori, următori s-au făcut Mai-marelui păstorilor, mărturisind fără schimbare învăţătura cea curată a Domnului; şi viaţa lor şi-au dat pentru păzirea turmei celei dreptcredincioase în staulul Ortodoxiei. Pentru aceasta să preamărim în cântări duhovniceşti cinstită pomenirea ierarhilor lui Hristos, cei ce s-au înveşmântat în mărirea cea veşnică.
Şi acum..., a praznicului.
Doxologia mare
După Sfinte Dumnezeule..., troparele, după rânduială, apoi ecteniile, şi otpustul.
LA LITURGHIE
La Fericiri, dacă suntem după Paşti, se pune Canonul praznicului, cântarea de rând, pe patru;
Iar dacă suntem în Postul Mare se pune cântarea de rând, pe patru, din Canonul Triodului.
Apoi din Canonul sfinţilor,
Cântarea a 3-a, pe patru.
Prochimenul, glasul al 2-lea: Domnul este tăria şi lauda mea, şi mi-a fost mie spre mântuire.
Stih: Certând, m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat.
Apostolul din Epistola către Efeseni (VI, 10-17): Fraţilor, întăriţi-vă în
Domnul şi întru puterea tăriei lui...
(caută la Duminica a 27-a după Rusalii),
Aliluia, glasul al 2-lea: Auză-te Domnul în ziua necazului.
Stih: Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi te vom chema.
Evanghelia de la Luca (XII, 8-12):
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: oricine va mărturisi pentru Mine...
(caută Evanghelia a doua de la 21 octombrie).
CHINONICUL
Întru pomenire veşnică va fi dreptul şi de nume rău nu se va teme.
Sursa: Mineiul (lunile ianuarie-iulie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001
<sus
|
